rabufnire in sarcasm

si revin… revin la tot ce urasc mai mult in momentul de fata…la tehnologie, la laptop…la tastatura.

oare ce urasc mai mult din astea???

de ce ne place sa fim sclavii tehnologiei? de ce imi place mie sa fiu mereu conectata? pt ca e bine cand e bine…dar si de la prea mult bine te saturi, uneori o dai si in diabet

a naibii treaba. ma gasesc lipita cu ochii de ecran si daca nu de ecran, de tastatura si dak nu de laptop, cu urechea la telefon si dak nu cu degetele pe telefon…tot pe tastatura.  frumoasa viata ma asteapta. la fel in continuare. se pare ca orice ash face ma leaga si mai mult de tastatura. ok. imi place si tot ce-mi place tot aici gasesc.

si nu, nu prea am timp de messenger…mai nou sunt sclavul wordului, care s-a incapatzanat sa-mi faca zile negre. si nu e vorba doar de licentza… in principiu de formatarea ei..sau cum draq sa-i zic, munca aia de chinez in care pui titluri , aranjezi in pagina, pui note…k deh…nu le potzi face klumea d la inceput…si tre sa ascultzi de totzi

culmea! toata lumea spune altfel. si atunci eu de cine sa ascult????????????????

browserele mi-or cedat…s-o fi saturat  sa stea deschise, s-o fi intoxicat si ele cu mancarea de la mcdonalds… culmea numa la siteurile lor se blocheaza, si tot culmea k numa de alea aveam nevoie.

nici o problema. noroc ca se poate reinstala windowsul si noroc ca am timp si chef sa fac asta taman in toiul licentzei si a altor zeci de mii de proiecte volutare…ca mai nou is si sclavul ideilor. n-ai simtzit sarcasmul? e acolo!!!!

e aici. urla in mine. simt nevoia sa fiu sarcastica. imi vine sa ma iau de prostia oamenilor pe strada. si din respect fata de mine nu vorbesc singura. sa stii. e adevarat…probabil ca m-ash calma, da prefer sa stresez si alta lume la telefon, nu de alta da presmt ca le face de fapt placere.

stiu, nu are nici o noima ce scriu, dar iese din mine…se revarsa…da pe tastaturaaaa

cred ca urmeaza sa mai ingrosh lista lucrurilor pe care nu le suport

doar asha, sa iasa energia negativa, ca dak nu..risc sa ma refulez pe niste persoane dragi si pe buen ca nu vreau

urasc sa ma doara capu. ok. pot sa incep sa fiu sarcastica cu mine: cui ii place sa-l doara ceva??? nimanui clar. m-am gasit si eu sa zic ca ma doare de 2 zile capu. eu zic ca nu are motiv. tu potzi sa zici ca e stresu

si eu sa zic cu acelasi sarcasm. care stres??? pt ca NU ARE ROST, NU MERITA sa ma stresez… nici nu o fac. subconstientu e de vina.

m-am decis, nu ma stresez… doar vreau sa apropiu ceva de perfectziune. sinonime indepartate??

urasc sa ma trezesc la 7 dimineatza. si asta involuntar. sunt singura, nu imi pun ceasu…doar ceasu biologic se hotaraste sa ma &^*( la cap, sa ma lase si cu durere de cap si sa nu ma lase sa adomr la loc. ca sa fac ce? sa ma enervez in continuare pe word, poate prin telepatie ma aud si aia de la microsoft…

nush de ce presimt ca am facut prea multa reclama deja…si nu ma plateste nimeni.

da mai simt nevoia sa continuu cu reclama.

nu intzeleg de ce am o anumita marca de telefon si anume pe aia care cica o urasc cel mai mult: fara suparare la nokia, detzin 3 telefoane nokia, asha ca vanzare le-am facut, ca asta ii intereseaza. da mi se pare stupid. eu iubesc sony ericsson – sunt fan declarat – ca se zice ca e impartzita piata, aia prosti care prefera nokia – ca e cel mai tare, ca are toata lumea, ca tzine bateria, ca e firma, ca are si bunica lu fratele lu nasu lu sora-sa… ca are meniu simplu… ca e mai scump sau mai ieftin, ca e mai trendy

na cam astea ar fi aceleasi motive pt care eu nu le suport. si totusi de ce??? ca sa ma enervez cu meniul lor atat de simplu… ca sa ma bucur de tastatura de aia querty sau cum ii zice… ca sa fiu si mai conectata, ca sa am si mai mare grija de el… ca sa ca sa ca sa scad vanzarile la sony… de care mi-e mila…nu au succes pe piata asta romaneasca si indobitocita de toate motivele mai sus enumerate- da mai ales pt ca are toata lumea, tre sa am si eu, ca o fiu al mai bun

si sa mai zica cineva ca word of mouth nu e puternica ca si strategie…

ce am cu telu? momentan nimik, ca nu l-am stins azi din greseala apasand d 2 ori tasta de respins… si nici nu s-o blocat…da pur si simplu mi s pare aiurea, ironic…paradoxal!!!!

ce mai urasc azi la mine?faptul ca nu mai suport muzica… ma deranjeaza…ca doara ma doara capu… nici cu ea nu stiu ce am, de fapt amcu mine. am stabilit asta

a…si mai mentzionez ca il urasc pe dobitocu sau dobitoaca care o simtzit nevoia sa accelereze dupa minunata ploaie care am aflat ca nu a fost cu grindina in tot cluju… imi pierd firu ideii. revin la dobitocu care a accelerat in preajma unei baltzi imens de mari exact in dreptul meu si drept urmare a faptului a trebuit sa-mi storc parul…deci mai ceva ca in reclamele alea – i got fuckin wet… da nu-i bai.. iaca, rad si eu de patzanie – a fost fix dupa ce am vrut sa sustzin ca mi-o trecut stresu, ca totul va fi bine. a tzinut sa ma atentzioneze ca nu e totul bine..ci e totul ud

angry_wet_cat

aaaa

si sa nu uit….da asta merita post separat…pe care de altfel il citesti cu siguranta inaintea acestuia..ca si wordpressu e a naibi de prost facut… de ce nu imi pot categorisi scrierile si sa le accesese omu de sus..din foldere dupa preferinzte..astfel incat sa pot pastra si eu o ordine intre idei. nu un haos total care este…

da sunt obsedata de ordine… si urmeaza sa-mi fac si printre foldere…

nici n-a fost atat sarcasm..ci mai mult mi-am varsat amarul..si am facut parte din rasa aia mai proasta a omului care tzine blog pe post de jurnal si-l mai face si public…de parca pe tine te si intereseaza ce ma deranjeaza pe mine… ca deh..nu e despre tine… e despre nervii mei

habar nu am cat de lung e postu… si …

NICI NU-MI PASA!!sunt doar sclavu tastaturii..

Advertisements

do U wanna study in the states?!?

vrei si tu, nu? click pt mai multe detalii… ca si cand dunga asta albastra nu tzi-ar da de gandit:P

hmmm, nici nu suna rau.

hai sa fim seriosi cui nu i-a trecut prin minte sa studieze prin state? sa stea in campusurile alea minunate, sa faca parte din ceva casa cu nume grecesti… kappa, gamma, delta nu… era de la blonda d la drept parca:))

si da, dupa 2 veri de work and travel nu m-am saturat de state… vreau mai mult

si nici practica din Germania nu mi-o ajuns:P

de fapt nu stiu daca sa vreau sau nu si culmea am primit un mail care cica ma elucideaza

promit ca o sa ma duc sa aflu cat mai multe detalii de la caravana si who know? we’ll study in the states!!!

colectionari de amintiri

De cand ne stim colectionam.De fapt, viata in sine e o mare colectie.

Fiecare dintre noi suntem niste colectionari si nu ma refer aici la hobbyuri, pasiuni de a colectiona timbre sau monede, sau ce moda mai este. Ma refer la mine, sau la tine care ne atasam emotional de obiecte, fie ca e o haina, fie ca e un parfum, o agrafa, un loc, o amintire… sau de oameni, prieteni.

Documente pe calculator care iti incarca hardul, sau mesaje care iti umplu inboxu si iti aduci aminte de ele doar cand te anunta ca e plin sau te plictisesti stand la o coada, sau pardon nu mai e comunism, acum stam si ne plictisim la conferinte sau cursuri. E bine dak recitesti anumite ganduri, daca te apuci sa-ti faci ordine intre .doc-uri, dar asta se intampla doar cand cauti ceva. Sau colectionezi poze, ca era digitala iti permite, dar curva asta numita timp nu-ti permite sa rascolesti prin amintiri, nu-ti permite sa iti reamintesti de momente placute, sa zambesti la gandul celor intamplate…

Ce paradox dragutz: colectionezi prieteni, cu care din cauza numarului lor mare nu ai cum sa mentii legaturile si atunci raman cunostiinte pe care le saluti pe strada, sau nici macar atunci. Pt ca nu-i observi fiind prea ocupat sa colectionezi altceva, vorbe goale la telefon, sau smsuri…

Fugim de reintalnirea cu obiectele sau persoanele colectionate din cauza nevoii de a colectiona continuu…

din BLOGOSFERA in ECOSFERA si inapoi

Blogurile nu sunt pentru oamenii ocupati.

O stiam si eu.
Dar imi place sa-mi ocup timpul si I need to write things down…anywhere. Si in ultimul timp mi-am asternut gandurile in mod cat se poate de traditional, cu stiloul in mana pe foi de hartie.
Nu degeaba am avut o perioada atat de eco friendly.
Cam de cand am revenit pe plaiurile mioritice in afara de infruntat realitatea cu o pofta mai mare ca de obicei, am ales sa o infrunt si altfel.
Cu mai putina tehnologie. Ok, n-am avut atata tarie de caracter sa scot cablul de internet… insa imprejurarile au tinut cu mine. Minunatul camin s-a decis sa personalizeze conexiunea la internet..si pt ca suntem in Romania reglementarile dureaza…

Acasa am reusit sa ma despart de laptop pt televizor, sau pt plimbari cu rolele. Un bravos pt mine.

Revenita in Cluj m-am hotarat sa umblu pe jos, de vreo 3 saptamani am si reusit, am urcat doar d 3 ori in troleu. Recunosc ca e mult mai bine pe jos, si avand noroc cu putina scoala care e mai departe, restul activitatilor se intampla aproape.

Clujul respira, iar eu respir aer de Cluj. Mai aproape, mai adanc atrasa de acest orash, de oamenii, cladiri – intru in contact cu el. E incredibil cate se pot intampla in mod real, departe de lumea virtuala. OK. probabil ca am exagerat si eu cu srfatul excesiv pe net – dar fiind departe, era unica modalitate de a fi conectata la lume.

Din cauza acestei departari, m-am decis ca la intoarcere sa gust viata mai cu pofta. E nevoie doar de un telefon – la care sa raspunzi, sau sa suni persoanele de care tzi-era dor.

Sau ajunge sa iesi afara.

Un oras atat de mare si totusi plin de prieteni, de cunoscuti atat de multi – cred ca zilele astea propozitia mea preferata a fost: te-ai intors! Super!

M-am decis sa ma bucur de aceasta propozitie si cum mai mereu in spatele ei se afla si intrebarea cum a fost – discutia poate continua pe strada, la un suc, bere, cafea, in parc, oriunde si cu oricine! M-am intalnit si cu o prietena draga care are acelasi scop, ea facand acest lucru inainte sa plece departe, pentru un timp destul de indelungat, sa refaca legaturile existente, sa aloce timp celorlalti.

I am glad I am back!

From the paradoxical Chapters: Magical ways

Ain’t I just a “lucky” person? Or are this signs to stop traveling so much? Only by reading this blog usually, u can always find stories about troubles while traveling or adventures during traveling, and it seems that it just doesn’t matter on what continent, in which country I am or what kind of method of transport I use or the persons I am traveling with.

DB- deutsche Bahn – the german company for train transportation. I underline german! So it should a incarca cuvantul cu semnificatie also mean – punctuality, planning, PERFECTION. U couldn’t think of any unannounced time delays or troubles while connecting… but u can’t really think of everything, and nor are Germans that perfect. I choose to travel during night with the city night express (actually it’s smt european..not really only german…or smt…) train cause I had to catch my flight to Cluj at 8:20.

night_01

So there was this train that was supposed to get in Dortmund at 4:50, giving me time to be in time in the airport and making me angry for having to wait so much. Or I thought so… at 2 o’clock in the morning I started getting stressed and angry because of the thought of not getting in time at the airport or even missing my flight. Not even at the half of the way, in Berlin we made a little stop…of almost 2 hours while waiting for some train connection that had to be “attached”. Same thing happened in Hannover…for maybe half an hour Adding the hours..i could have missed my flight easily…but thanx God the train went fast enough, and instead of 4:50 as planned I got at the destination at 6:15, caught the airport shuttle from 6:30 and I got on the plain…then in cluj… And after getting out of the airport… I asked myself “can I go back?”

PRAGA- PRAHA- PRAG- PRAGUE ( and the adventure before seeing the beauty)

the most wonderful city I’ve ever seen.

cimg2846
it got high in my top cities…like it just jumped on the first place, so London and New York’s Manhattan come after it!!!

so much beauty concentrated on every hill top, along any street, in every building, on every wall, in every brick of a wall… so much history kept on that surface, and even if everything is old, is still new, clean, in refreshed colors. It’s perfection – felt in every detail – and there are details everywhere.

It ‘ s like every architect, every building maker had a sense of beauty, and they tried to place everything in a special way, that complete the whole image…

for me it were only 3 and a half wonderful days, a very funny and cute traveling mate, a nice host, hurting feet and eyes washed with beauty – if i am allowed to express like that.

so I am in love with the city. the only thing is that f*(^& complicated language… and the lack of information signs in English. they really should do something for the tourists that don’t know Romanian or Hungarian or don’t have imagination by trying to guess what words can mean…

everything started with an adventure. actually nothing was so rigorously planed even if the thought of going there existed for at least 3 months ago. i got there hitchhiking:)) never thought i will do smt like that all by myself, but “booking” somebody on the internet didn’t seem such a bad idea, and a 2 hours way couldn’t be that bad. i actually found someone from Romania, Cluj more exactly who studies here and was going home thru Prague. Lucky me. We got there he left me where i had to meet my friend , the address said by the gps was the correct one.

but where was I Sunday evening at 8 pm? on a huge street. a big building, no signs. i am looking at the building, hoping it was the state opera, but it was the train station, one of them, the bigger one. ( i can’t say which one:)) hl.n. …smt:))

ok…going to the information – the lady explained me in English that i had to walk not even 5 minutes, and go that way – and she pointed a direction. ok…fine. got out of the building somehow, and got the direction i thought she showed me. Wrong direction!! Darkness, rain, I was under some bridges, i saw only an older alcoholic guy… got spoookier and spookier when i saw on a house that i was in prague 3 not prague 1…

there where not many people on the street. i asked whom i could, everybody pointed directions with their finger but no one really knew where the opera was… my friends roaming wasn’t working, my phone was dying… but still she called me from some public phones, but couldn’t tell where i was, how to reach her…

finally i get on a street that drove me to a huge nice thing, to a place full of tourist, to a big yellow building – that i supposed it was the opera. but it wasn’t. i finally found the huge maps of the city, but the sign of u are here was missing on both of them… fuck fuck fuck!!!

cimg3030
I asked 2 guys. One of them was playing at the opera, so… he knew where it was, but couldn’t explain – but they proposed to drive me with their car there, cause it was easier, and close enough. ok… the proposal scared me… i would usually NEVER say yes… but after 1 hour of running in every direction and not knowing where i was i accepted. he said i should tell everybody that the guys from the Chech republic are nice. so i am saying it officially, cause they drove me to my friend, and i am very thankful to them!

Then, I am thankful to Brano, our host from the couchsurfing.com program, that by the way u should try it! the program is a very smart thing for traveling with no sleeping expenses, with no money for hotels, motels, or whateva…and u get to know interesting people that might show u the city, might reveal u the places that must be seen – insider secretes, u get to know the culture of it thru a person that is living it…

and the rest is beauty – and history…and thx God it’s kept in more than 800 pictures:)

enjoy – AND VISIT PRAGUE!!!!

view from the charles bridge (high end)

astronomical clock and church...

statue with moving but pissing on chech republic's map

And pictures can’t reveal the hole beauty of it, not even the half of it…and it can’t give u the feeling u get walking on those streets, or hills…
P.S.: important words that must be learned: pivo cerny (or cerna??) – black beer – the best we ever tasted!

cimg2913

Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii

O gagica tipica, care se intalneste cu multi tipi, care ii iau numarul de telefon dar n-o vor suna niciodata, ea fiind cea care va astepta si va INTERPRETA. Cine n-a facut-o macar o data? Sa-ti lashi mintea sa zboare. Sa vezi in tipul din fata ta, sotul ideal, tatal ideal, omul lnaga care ai vrea sa imbatranesti. Sa fi pe culmile fericirii ca ai intalnit un astfel de om. Sa fi mentinuta inviata de aceste sperante. Sa simti pe zi ce trece cum sperantele devin desharte, cum totul a fost in mintea ta. Ai noroc daca intalnesti pe cineva care sa-ti spuna verde in fata ca nu se va intampla, pentru ca nu I-ai trezit si lui acelasi interes.

theres-nothingUnele renuntam, facem diferit data viitoare, devenim mult mai atente la DETALII, care nu devin automat semen. Geegee, nu… face acelasi greseli pana cand isi da seama ca tipul care citeste toate detaliile va fi de fapt exceptia ei. Si el e un tip obisnuit. Care ajunge sa le stie pe toate, vazand multe dupa barul in care lucreaza, interpretand multe, crezand ca le stie pe toate si ferindu-se astfel ca el insusi sa se indragosteasca.

Mda. Pana se indragosteste.

Intalnire intr-un supermarket.shopping-cart

De cate ori nu ni se reaminteste ca niciodata nu stii de unde sare norocul? Si ca exista cazuri in care iti potzi intalni iubirea vietii la casa. Si unde mai pui ca aceasta noua cucerire poate fi casatorita. Mda. Dar magia functioneaza. Pana cand intervine nevasta. Pana cand intervine teama de a pune capat unei casatorii. Pana cand intervine din nou teama de a face un pas gresit. Daca a gresit cu casatoria, de unde sa stie ca nu va gresi din nou cu aceasta relatie care a explodat din prima?
boy-two-rabbitsSi o alta exceptie care confirma regula: nu fugi dupa 2 iepuri de o data, ca-I vei pierde pe aman2. a ramas fara nevasta si fara amanta.

Normal ca exista si tipa secolului nostru, obsedata de tehnologie. Cu pagina de myspace, adrese de mailuri, blackberry. Care nu e in stare sa inceapa o relatie fara sa-si updateze noua freza pe profil. Dar cu un telefon reuseste sa isi sune un client aflat la o masa apropaiata si sa inceapa o relatie….

Tip, care tocmai realizase ca e imposibil sa te combini cu o buna prietena, doar pentru ca se intelegeau atat de bine. Unele prietenii trebuie sa ramana la stadiul de prietenii, pentru ca mai mult nu va functiona.

Cam asa e mereu. In oricare categorie ne-am inscrie la un moment dat in viata, se intampla sa ne iasa sau sa nu ne iasa. Sa fim exceptia, sau sa fim regula…

Mai e cuplul, Ben Affleck si Jennifer Anniston. Care se pare ca au fost o regula si o exceptie intr-una. Au format un cuplu timp de 7 ani fara sa simta nevoia sa se casatoreasca doar pentru ca asha era regula. Insa presiunea societatii si nesiguranta ei au transformat exceptia unei legaturi frumoase intr-o regula care ii desparte. Si o noua exceptie din partea lui a confirmat totusi regila legaturii lor intr-o cerere in casatorie.

O singura intrebare am. Exceptia de a face intr-adevar filme realiste, care ating si explica bine realitatea vietii tinde sa devina o regula?
Stiu ca e o intrebare gen cine a fost primul oul sau gaina. Filmele se insipra din realitate sau realitatea din filme?
Insa comediile romantice tind sa fie mult prea siroase si nerealiste cu happy endingurile lor. Trebuie sa intre un pic de analiza. Un pic de tipic: interviuri cu oameni normali care povestesc cate o parte din viata lor. Si un pic de maestrie si inteligenta din partea unui regizor sa le imbine atat de bine incat sa nu para un documentar, sa nu para o comedie romantica. Ci sa fie ceva de gen: da bai, asa ii. We gotta take it as it is. Sa nu speram prea mult ca vom ajunge o exceptie. Sa invatzam sa fim fim reguli. Sa apreciem cand suntem exceptii.

exceptions