daca eu vreau, clar tu nu vrei

E interesant de observat ca atunci cand ai asteptari ai de suferit.
Cu cat is asteptarile mai inalte, cu atat suferi mai mult.
Si nu, nu sunt pesimista, sau prapastioasa, ci s-a intamplat sa mi se tot adevereasca.

Nu ma pot baza pe ceilalti.
Si nu suport asta. Da? Nu suport sa mi se zica ceva si sa se uite. Sa promiti ca vei face si sa nu faci. Mai ales ca ceea ce am eu de facut tine de ceea ce faci tu, mai bine zis ar trebui sa faci tu.

Nu-mi place nici sa-mi fac iluzii. Mai ales cand stiu sigur ca nu sunt singurul lucru care iti trece prin minte. Cum nici tu nu prea esti un lucru care-mi trece prin minte. Avem prea multe pe cap…prin cap. E clar.
Dar mi-e ciuda ca de cate ori fac experimentul- ia sa ma fac eu ca uit sa vad daca isi aminteste, se face ca mereu sa nu-si aminteasca.

Si atunci incepi sa ai remuscarile alea…dar daca toate s-au intamplat pt ca asha am vrut eu si pt ca eu am facut totul? Poate nici macar nu vroiai…
Sau poate ca vroiai dar chiar ai nevoie de imbolduri?

Nu prea poti sa stii niciodata ce e in capul celui in care ai vrea sa stii. Ca de restul clar nu-ti pasa nici tie.

Sau deziluzia vine tocmai pt ca vrei exact ceva ce atunci nu poti avea?
Poate in alte circumstante ar fi altfel.
Mai e si faptul ca de obicei bagi de seama doar cand ceva c vrei nu se intampla, iar cand se intampla o iei ca pe ceva normal.

Cam asa si cu fericirea – de ce nu prea suntem fericiti – pentru ca nu ne dam seama ca de un lucru bun atunci cand ni se intampla…

Advertisements

da ziarele pentru ce-s bune?

Dupa ce am declarat ca nu mai stau pe mess sa raspund la chestii legate de blog si am mai aberat si despre dependentza de mess, ba c-o fi buna, ba ca ba…tot am stat prea multe ore cu laptopul pe genunchi. L-am deschis cu scopul de a-mi face doar treaba, ca de obicei, in afara de ca mi se dovedeste ca mai toata treaba mea se afla in plasticul acela incins. Am decis sa nu-l deschid azi. Mda, scriu asta pe telefon cu un ziar in poala.

Da, am spus ziar – Cotidianul de weekendu asta.

Iei un ziar pt dvd si ajunge sa-ti placa ziaru

Normal ca l-am luat pt dvdu cu sex appeal, dar nedeschizand laptopu, deci necitind nimic nou si actual, am decis sa citesc si ziaru. Mie imi place sa descopar chestii noi de citit. Doara nu m-am nascut cu mediul electronic. Oricat de impotriva ziarelor sun, recunosc, ca in afara de a-l rasfoi si a ma murdarii p maini m-am oprit pret de cateva minute pentru a citi cateva articole, care nu au legatura cu politica, normal. Stiam in mare despre cotidianu, nu degeaba am terminat jurna. Nu e un tabloid, e un ziar bun – nu ft sofisticat si nu extrem de politic-de aia refuz sa citesc ziare, prea multa politica. Noroc ca aveau pe prima pg ceva interesant si scris atat de dragutz incat am vrut sa citesc tot articolul:

Chinezi de Romania

e clar ca la cat sunt astia mici si galbeni de multi, formeaza comunitati peste tot in lume. Ca daca o sta ei totzi pe insula lor, clar ca aceasta s-ar scufunda. Parca era un banc, sau e o realitate nostim de morbida?

Dragonul roshu – paradisul prostului gust si in acelasi timp al unei vieti pasnice de la care ar putea invatza si bucurestenii.

Vroiam sa scriu si eu despre chinezisme si cat de mult dauneaza astea bunului gust. Dar articolul asta m-a facut sa vreau sa dau vina din nou pe cei ce aleg sa le poarte nu neaparat pe cei ce le importa. Nici nu ma mir ca au asha succes in Ro unde prostul gust in materie de imbracaminte e in …

Mda. Revenind la chinezii astia din articol. Cica au un soi de china town si in Bucale, au si nume romanesti ca sa ii retzinem noi, gen Coco nume cu prafum de Chanel si tony.

Ce mi-a placut? Ca nu le place ca noi avem cei mai coruptzi politzisti din cate tzari au umblat ei si stim ca ei sunt peste tot. Si bine ca asta e si un subtitlu in cadru articolului- e bine ca ne mandrim cu asta! Poate s-o sesiza si ei, sau se mai zicea ceva de politzisti…

Baschet, badminton si alte sporturi. Munca multa si putzinul timp liber il petrec sanatos. Si nu beau.


Si-n offline despre online

O alta sectiunea care mi-a placut a fost…culmea, tot una virtuala. Adica mi se pare normal. Acum ca blogurile au asha un succes si chiar se scrie mult in online, e normal sa ajunga sa se scrie despre ele si in offline. Li se face reclama intr-un fel la alea pe care s-au scris lucruri bune sau mai putzin bune. Chiar in nr asta a decis autoru sa ii bage in seama si pe cei ce il critica. E bine ca asha mai aflu si de alte bloguri,  alte directii. Se pare ca cotidianu nu-l citeste pe bobby sau pe buddha si noroc ca nu mentzioneaza nimic de zoso.

Intr-un fel asta imi confirma si mai mult banuielile, fiecare blog isi are cititorii lui si blog bun e foarte relativ si subiectiv. Bine ca scriem si atata timp cat si tu ma citesti pe mine, conteaza mult pt mine.

Se schimba Romania


Editorialul de la sfarsit ar merita un post nou. (da repet, o avea qwerty telefonu…da am butonat destul:P)

Si din nou au fost zdruncinate cunostiintele acumulate la jurna. In general editorialul e la inceput. O fi avand vreun rol si cuvantul cela, ‘general’…

Cornel Nistorescu – Se schimba Romania

i-ash zice un articol plin de esentze tari. Nu spune nimic nou, sunt polemici cunoscute si rasdezbautute care se pare ca iau amploare cu o viteza naucitoare. La fel apar ele si in articol. Asta il face un articol bun – o serie de adevaruri varsate in fiecare propozitie.

Si din nou e vorba de o alta Romanie – care nu prea mai e a noastra – asta se tot stabileste si in manifestu ala. Tind sa cred ca si treaba asta cu Romania, devine din ce in ce mai relativa si subiectiva. Ne place sa generalizam, da fiecare o vedem prin gemuletzul ferestrei noastre proprii. Cu anumite generalitati din articol sunt si eu de acord.

“Alţii nu mai rezistă nervos şi se întorc. Vorbesc două-trei limbi străine şi au o productivitate dublă faţă de stătuţii de acasă. ” Statutii astai de acasa, zau ca ar trebui sa mai iese si ei…

“Visul absolventului de a lucra la multinaţionale se clatină. De dimineaţa până seară, stors, cu pauze de ţigară cronometrate şi numerotate, cu drepţi, am înţeles, la revedere, cu o limbă pestriţă, e kinky să fii trendy, cu oameni care se vâră cu capul în monitor ca şi cucoanele în casca de coafor, că nici nu ştii dacă redactează un proiect sau joacă poker în cinci, cu alţi doi băieţi de la etaj, cu unul de la Cola şi cu un român aterizat la Chicago. Îi recunoşti după feţele gânditoare, livide, după sictirul cu care tratează orice dincolo de uşa instituţiei. Leafă, excursii şi o iubită. În rest, adio şi n-am cuvinte! ” Nici eu n-ash vrea sa mai adaug nimic. O spune atat de bine. Oare vrei tu altceva in afara de asta? ca vreau sa cred ca si tu esti un cititor care te regasesti printre randurile astea.

no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?

Va avea 3 nuantze postul asta: asha, ca sa complaca mai multe dintre ideeile mele si ale tale despre chestiutza asta care ne manaca zilele:MESSENGER

Am inceput sa scriu ca un soi de manifest impotriva lenii voastre de a lasa comentarii pe blog.

M-AM SATURAT SA VB PE MESS DESPRE CE AM SCRIS PE BLOG! Am mai zis intr-un post ca exista sectoru ala numit “comments”, care de altfel e ft usor de folosit si acolo potzi sa-mi scri ca esti de acord sau nu cu postu, ca ti-o placut sau nu…sau cine stie ce alte completari, pe care nu ca nu le scri de lene, ca doara pe mess mi le potzi scrie… si cum pe mess poti sa iti dai cu parerea, poti invata sa o faci si pe blog, mai ales ceea ce e legat de blog.

Si ca sa stiti de ce nu va mai raspund pe mess – de aia: exista sectiunea comments. Cei ce o folosesc stiu cum funtioneaza, stiu ca si acolo raspund cam imediat si e mult mai eficienta treaba. De ce sa te mai chinui sa faci conversatoe pe mess, sa ma saluti, sa te invarti in juru cozii, sa mai vb si despre alte cele…mai ales cand ai ceva sa-mi zici legat de blog. Acu inteleg ca te plictisesti, ca vrei sa faci conversatie – da fi sigur ca daca ma plictisesc si eu, dupa ce-ti raspund pe blog, mai uit si in lista de mess si cu siguranta ne punem pe chatuit.  Altfel…ma pui si pe mine in situatii aiurea, in timp ce poate fac altceva, sa-ti raspund, sa nu-mi ignor cititorii…bla bla… asa ca primu rol al acestui post e unul explicativ – si indrumator – nu va mai raspund pe mess!

De ce nu renuntz de tot la mess?

Isn’t that obvious? pt ca e instant messaging – adica functzioneaza rapid, ajuta mult, e mai alive ca restul lumii virtuale, are chestiutza aia numita status care te face sa dai click si sa ajungi aici:D

De ce ash vrea prin urmare sa renuntz? Adica e clar ca nu renuntz cu toate ca ash avea motivele mele, care seamana cu ale tale.

Mai nou am tot auzit oameni viteji, care s-au vindecat de boala instant messagingului.

addictionbookMda, si eu zic ca e o adictie, atata timp cat nu te ajuta, ci doar il folosesti ca sa pierzi vremea. Deci eu nu o consider o adictie (am argumentele mai sus), deci nu ash vrea sa ma vindec de o boala pe care nu o am 🙂 Dar ash vrea sa fiu mai imuna la tentaiile exercitate – sa nu ma uit cine intra, cine iese, cine ce mass imi lasa. Dar am devenit mai selectiva, si oricum nu am vreme sa ma intind la povesti cu totzi. Si repet, despre blog, PE BLOG!

Si ash mai vrea sa renuntz pt ca imi mananca foarte mult din timp.

Dar imi place sa port conversatii, cu oameni cat mai diferiti, despre chestii cat mai diferite. Imi place ideea de mess pt consiliere. Prietenii stiu de ce 😉 Si nu consider ca asha nu am vreme sa ma intalnesc cu cei ce trebuie, sau ca e mai bien sa ne intalnim sa discutam. De acord, doar ca pt aia chiar ca trebuie mai mult timp – cu messu poti combina multe cativitati – eu cel putzin mi-am dezvoltat simtzul pt multitasking – si ma binedispun cei cu care vb in timp ce imi fac sa zicem si treaba.

Asha ca, atata timp cat e cu masura si folosit constructiv, e in regula si daca sunteti available pe mess.

Astept completari – Tu de ce ai renuntza la mess?

Sau de ce nu ai renuntza?

In sectziunea comments pls!

de ce eventurile duc la gaura in buget?

hmmm… se pare ca posturile au creat ceva activitate, ceva confirmari, infirmari. oricum ar fi au creat vizite.

s-a cam citit si s-au generat tot felul de discutii, din pacate putzine comentarii directe la post si mai multe discutii pe mess. dar oricum e bine. asta era si scopul sa discutam.

NU m-am luat de organizarea coke live peninsula. am scris ca s-a ridicat la standardele vestice, ceea ce e de bine. e cel mai bine organizat fest din ro. clar.

doar ca nemultzumirile, nici nu le pot numi nemultzumiri, ci mai degraba faptul ca ma deranjeaza de cum evolueaza lucrurile.

Cursul normal inseamna evolutie, sa facem ceva, sa crestem nr de oameni, sa facem tot mai multe. dar mi se pare ca la evenimente fix evolutzia omoara dezvoltarea.

si in cazul Peninsula mi s parea mie…si nu doar mie, ca putea ramane ceva mai micutz si mai dragutz, mai restrans, cum era la inceputuri – nu era tocmai nevoie de atatea activitati non-muzicale si alta scena. dar pt asha ceva avem Summer Breakul. clar. Poate Peninsula e facut sa creasca…

Lipsa de tolerantza!?

si nici makr nu e vb de tolerantza – ceea ce am dezbatut mult cu Agentul. Ei bine, da e si tolerantza, mai bine zis intolerantza vis a vis de cei din jur, ca nu putem convietui sau sa ne distram impreuna, dar nici makr nu ne prea distram…

Ce-i prea mult,… STRICA

Sunt pur si simplu prea multe evenimente pentru toate gusturile. Doar ca uitam ca e criza – de ambele partzi. Organizatorii fac ce fac si reushesc sa faca ceva klumea – cum e si cazul Peninsula – doar ca finalul e mereu acelasi – se iese pe gaura.

si atunci exista astea 2 explicatii, sau cel putzin eu pe astea le vad viabile (in general):

Lipsa de bani si abundentza evenimentelor

Lipsa de bani (revin la criza) – a consumatorilor de distractie si

–  a organizatorilor(NU e cazul Peninsula), majoritatea nascuti peste noapte care vor sa se imbogatzeasca dak fac un eveniment.

Din ultima liniutza rezulta  ABUNDENTZA: multe evenimente destul de appealing pt majoritatea, dar la care ne vedem nevoitzi sa renuntzam. de ce?

Si aici interdepenentza celor doua cauze: Nu ne permite buzunarul. sec. oricat de aiurea pare e purul adevar pe care se pare ca multi organizatori nu vor sa-l vada

Romania, la salariile mizere oricum cica conform studiilor nu au de unde da ft mult pe distractie. Si dak fac sacrificii sa ajunga pe undeva, vor plati intrarea si vor consuma putzin.

Revenind la Peninsula…

Aici cred ca era marea problema la Peninsula. S-a plans lumea ca anul acesta biletele au fost scumpe – intr-adevar nu atat de scumpe ca in Vest si totusi mai scumpe ca pe vremuri.

Nu atat de scumpe pt cate tzi se oferea. corect. Dar cam tot ce tzi se oferea tzi se oferea pt multzi bani in plus. Si aici intra Bungeejumpingul (80 de lei!!!!) si balonu ala… si in rest nu stiu ce alte activitati mega scumpe erau. Dar oricum, raman la ideea ca pt cei obisnuiti cu Peninsulele de dinainte clar nu veneau sa faca asha ceva… era bine ca erau pe acolo si ca a fost un fest tare, dar e ca window shoppingul..ne uitam admiram…da nu scoatem bani din buzunar, deci nici nu intra bani in buzunarul celuilalt. Si uite GAURA!

Ei bine…astea-s problemele… si solutziile?

Alea clar is cel mai greu de gasit. Mai ales cand trebuie sa satisfaci atat de multe capre si varze.

Tolerantza e una dintre solutii. Dar ash zice ca si pt tolerantza asta ar trebui sa exista cateva, putzine evenimente de care sa ne bucuram cu totzii si sa nu ne pese de cine se distreaza alaturi de noi ci sa ne distram cu totii. Fiind multe evenimente ne permitem sa fim intolerantzi si selectivi – “merg acolo pt ca acolo clar nu-s atatzia cocalari…”

Atata timp cat sunt atat de multe evenimente clar vor exista pt fiecare un numar restrans de participanti. si oricat de umflat s-ar face eventu, nu are omu cum sa mearga la toate si sa dea la toate la fel de multzi bani.

vreau sa evit sa fac calcule simple in care sa subliniez ca la UN SINGUR  festival de asha o amploare s-ar cheltuii o gramada de bani ceea ce exclude participarea la multe alte eventuri… si la mai multe eventuri mai mici, aceeasi concluzie – organizatori cu gauri si participanti mai saraci…

Cum a fost la Coke live Peninsula?

Aspecte pozitive ce risca sa devina negative

Noroc ca a fost un sponsor asha de mare precum Coca-Cola. Ii felicit p cei de la Cola ca au vrut si au reushit sa puna mana pe un festival care chiar prezinta. Si au reushit sa-l aduca la standare internationale. S-au inmultzit activitatiile non muzicale care putea sa umple timpul de peste zi al petrecaretiilor…
Insa asta a insemnat si altceva:
Coca-Cola nu se “injoseste” sa inteleaga si sa sutina undergroundul fara sa vrea sa-l schimbe. Degeaba “think globally, act locally”… tot in stil mare se face strategia. Degeaba pui in reclame niste copiii coloratzi si zapaciti, care arata foarte cool. Chiar nu sunt true… adik, sunt aia mai figuranti, nu creativii coloratzi cu creste in cap…

De ce atatea activitati non-muzicale la un festival de muzica?
Si nu zic ca nu e bine, dar majoritatea s-au dus pt a avea parte de muzica bun ape tot parcursul festului. Si pe timpul zilei puteau fi chemate formatii mai micutze, mai no name, care aveau ocazia sa se lanseze, sa se faca cunoscuti. Pe vremuri erau scene pe care se promova asha ceva…

Si atatea activitati dragutze…si SCUMPE! La ce bun? Dupa ce ca s-a dat o gramada de bani pe abonamente sau bilete, restu banilor s-au pastrat pentru bautura…clar. Pt ca la Peninsula se merge pt a se bea. Stiu… ar trebui sa nu se faca asha ceva, ar trebui tzinutzi ocupatzi…dar nu cu pretzuri exorbitante!!! Daca tot is atatzia sponsori faceti chestiile mai accesibile, ca om vrea sa parem occidentali…dar nici salariile nu sunt in euro..dara banii dati de parinti….

Line-up tare
Care line-up?
La care scena? Cumva la Freedom arena, care am zis mai sus ca nu prea avea ce cauta acolo?
Ok. Prodigy. Noroc cu ei.
Da cu cortul de dnb, breakbeat, dubstep… adik muzica aia electronica underground… ce s-antamplat? Era un fest la care stiai ca ai ce auzi!!!
Un headliner precum Goldie, in ultima seara si un Chase & Status in ziua 0… adik dadeai banii p 2 bilete de cate o zi ca in rest nu prea avea ce sa-tzi incante urechiile…

Trist

Nu e un post care sa comenteze negativ Peninsula. Ci e mai degraba un semnal de alarma pt organizatori… sau un semnal de alarma ca se pierde Undergroundul…sau ca tot ce e bun si putzin risca sa fie mult si prost.
Ceea ce am subliniat eu aici a fost dupa ce am cercetat numeroase videouri si citit mai multe chestii..si discutat cu lumea care a fost prezenta…si nemultzumirile de sus sunt cat se poate de reale si de multiple.

Si imi pare rau sa aud si sa vad ca si la Sziget e aceeasi tendintza… nici makr nu se mai cheama artisti autohtoni, chit ca aia era ideea principala, sa se promoveze scena natzionala. Se cheama de toate pt toti… nu-I rea ideea…dar nu ala e scopul.

It’s a shame that money always has to make the difference. And that all the promoters, organisators are guided by the power of money, and by the ones that are sponsors…that give the money. Contracts are signed for more years, with same artists that must come in Romania and hungary also…

rezumat si impresii ISEC

mda..cam greu cu livebloggingu. Pe bune ca am incercat. Dar cand esti in organizare treaba cu tastatu merge mai greu.

Dar s-a incheiat. Cu bine. Lume multzumita – misiune indeplinita.

Ce-mi place cel mai mult la conferintze sau cam la orice event obligatoriu – (am putea pune si situatiile de gen scoala, in care destinu te pune cu catziva insh in in clasa cu care tu decizi sa te imprietenesti sau nu, insa pt o viata favorabila e dragutz sa te imprietenesti) ajungi sa cunosti lume cu care poate altfel n-ai avea cum sa interactionezi. Si cel mai mult imi place felul in care se leaga prieteniile. Nu de a lungul anilor, la serviciu, la scoala…ci in 3 zile la o conferintza – deci pentru un interes comun: de data aceasta Exchangeul.

Mereu e la fel: te inscri si participi. Ajungi intr-o sala cu oameni – depinde de punctualitate cat de multi sunt. E dragutz cand nu cunosti pe nimeni – te asezi cuminte pe un scaun gol, sau langa o fatza mai prietenoasa. Privesti, analizezi, te apropii, discuti, asculti.

Conferintele AIESEC tind eu sa cred ca sunt putin mai speciale – toata faza cu prietenia si cu intratul in atmosfera se face mult mai repede. Sunt saluturi, sunt jocuri, sunt faze energizante, sunt speechuri emotionale – totul e facut in asha fel incat toate sa se deruleze repede, bine si sa aiba IMPACT. CIMG1855

S-a simtit in aceste zile – si flowul a fost unul normal – chiar daca nu totzi participantii sunt membrii AIESEC, nu le-a fost greu sa intre in pielea de AIESECer pt cateva zile.

CIMG1818

Mi-a placut ca am putut sta in spate si sa observ cumva din umbra si detasat totul. Si mi-a placut sa vad, cum s-au format bisericute, cum s-au alaturat oamenii, cum incet incet fiecare a vorbit cu fiecare si s-a facut un grup mare care seara s-a si distrat impreuna si acum la final, de abia asteapta sa se mai revada cumva, candva… zicea cineva de un barbeque – asteptam .

A fost vorba despre the First Step on the World Map – primul pas pe care l-au facut participantii pentru a putea pleca in lumea larga. Kids included for the laughing time – si pt ca sunt cel mai bun exemplu de vointa si de lipsa de discriminare. Copii pot sa-si doreasca, pot sa faca lucururi frumoase – sa fie alaturi de cei din jur, fara sa-i discrimineze.

A fost si teorie – nici de domnul Hofstede n-am scapat dupa licentza … dimensiunile lui culturale sunt bune de stiut si de retinut. Shocurile culturale si etapele lor – astea cred ca le-am mai dezvoltat pe undeva…daca nu urmeaza.

CIMG1791

Au fost joculetze – si morala e una reala – USA va fi mereu puterea economica, si Etiopia cam are de suferit …

Dar s-a incheiat. O alta conferintza, un nou impact, o serie de oameni pregatiti pentru a imbratisa lumea larga, a merge intr-un internship si a se intoarce mai pregatitzi si mai deschisi CULTURAL.

ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july

tot citind asha de zor …am aflat ca livebloggingul se poarta.

asha ca tre sa fiu si eu trendy si sa mai fac din cand in cand si treaba asta mai ales ca tot pe la conferintze imi duc traiul.

da ce-i aia live blogging?

e ceea ce face omu ala care sta cu laptopu in brate la o conferintza si pare ca nu e  atent pt ca tasteaza de zor. De fapt, e foarte atent si tasteaza exact despre ce se intampla in jurul lui. Sunt cam cele mai fresh impresii de la o conferintza, actiune de orice fel.

Si culmea, fac si eu acest lucru fix cand ni se vorbeste despre “The time is now”. E un semn in plus ca majoritatea lucrurilor trebuie facute atunci cand simti nevoia, cum e scrisul si atunci cand vrei si trebuie.

Si mai e timpul pentru exchange. Despre asta se vorbeste in cele 3 zile la conferintza a carui nume mai pe larg suna asha:

Intercultural

Sensitivity and

Exchange

Conference

Am ales sa fac parte din organizare, deci am si detalii de culise…mai degraba invataminte care se cam aplica la mai toate eventurile… din pacate.

As putea sublinia niste reguli de aur – planificarea celor mai mici detalii este strict necesara la fel ca si nervii pentru a accepta faptul, ca nimic din ceea ce ai planificat nu va iesi asha. si asta mai ales atunci cand depinzi de factori externi, cum ar fi alti oameni, oameni de la tipografii, oameni de la imprimerii de tricouri, oameni, oameni, oameni…

mda… cel mai greu e sa lucrezi cu oameni. N-am spus absolut nimic nou, nu-i asha?

Deci n-are rost sa ne enervam ca trebuie facute 2 drumuri pt niste badgeuri care nu-s imprimate corect… ca trebuie sa fim atentzi la imprimarea tuturor cuvintelor pe tricou… ca e posibil sa apara si alti oameni cand e vb de meniu, ca lumea intarzie, ca lumea uita, ca lumea n-are chef, ca lumea e bolnava…

Daaaar, astea sunt doar detalii de culise pt care intotdeauna se gasesc oameni care sa se streseze si delegatii din conferintza nici nu observa si se simt minunat.

Si atunci nu ramane de subliniat decat ultimul fapt si anume ca ne-a iesit o conferintza care si-a atins scopul si ca participantii au facut THE FIRST STEP ON THE WORLD MAP.

mai ramane sa vedem cum decurge si ziua de maine, care de obicei e cea mai emotionanta, tocmai pt ca ajungi sa te acomodezi cu ceva de care trebuie sa te desparti – dar mai multe despre asta in alt post.

si alte lucruri bune intr-un alt live blogging de maine – in care ma voi focusa strict pe delagati si pe simtzirile lor.

BTW: asta am updatat pe toate profilele: Happy 4th of July!! mi-e dor sa sarbatoresc ziua asta pe taramul american

Graphic1