de ce eventurile duc la gaura in buget?

hmmm… se pare ca posturile au creat ceva activitate, ceva confirmari, infirmari. oricum ar fi au creat vizite.

s-a cam citit si s-au generat tot felul de discutii, din pacate putzine comentarii directe la post si mai multe discutii pe mess. dar oricum e bine. asta era si scopul sa discutam.

NU m-am luat de organizarea coke live peninsula. am scris ca s-a ridicat la standardele vestice, ceea ce e de bine. e cel mai bine organizat fest din ro. clar.

doar ca nemultzumirile, nici nu le pot numi nemultzumiri, ci mai degraba faptul ca ma deranjeaza de cum evolueaza lucrurile.

Cursul normal inseamna evolutie, sa facem ceva, sa crestem nr de oameni, sa facem tot mai multe. dar mi se pare ca la evenimente fix evolutzia omoara dezvoltarea.

si in cazul Peninsula mi s parea mie…si nu doar mie, ca putea ramane ceva mai micutz si mai dragutz, mai restrans, cum era la inceputuri – nu era tocmai nevoie de atatea activitati non-muzicale si alta scena. dar pt asha ceva avem Summer Breakul. clar. Poate Peninsula e facut sa creasca…

Lipsa de tolerantza!?

si nici makr nu e vb de tolerantza – ceea ce am dezbatut mult cu Agentul. Ei bine, da e si tolerantza, mai bine zis intolerantza vis a vis de cei din jur, ca nu putem convietui sau sa ne distram impreuna, dar nici makr nu ne prea distram…

Ce-i prea mult,… STRICA

Sunt pur si simplu prea multe evenimente pentru toate gusturile. Doar ca uitam ca e criza – de ambele partzi. Organizatorii fac ce fac si reushesc sa faca ceva klumea – cum e si cazul Peninsula – doar ca finalul e mereu acelasi – se iese pe gaura.

si atunci exista astea 2 explicatii, sau cel putzin eu pe astea le vad viabile (in general):

Lipsa de bani si abundentza evenimentelor

Lipsa de bani (revin la criza) – a consumatorilor de distractie si

–  a organizatorilor(NU e cazul Peninsula), majoritatea nascuti peste noapte care vor sa se imbogatzeasca dak fac un eveniment.

Din ultima liniutza rezulta  ABUNDENTZA: multe evenimente destul de appealing pt majoritatea, dar la care ne vedem nevoitzi sa renuntzam. de ce?

Si aici interdepenentza celor doua cauze: Nu ne permite buzunarul. sec. oricat de aiurea pare e purul adevar pe care se pare ca multi organizatori nu vor sa-l vada

Romania, la salariile mizere oricum cica conform studiilor nu au de unde da ft mult pe distractie. Si dak fac sacrificii sa ajunga pe undeva, vor plati intrarea si vor consuma putzin.

Revenind la Peninsula…

Aici cred ca era marea problema la Peninsula. S-a plans lumea ca anul acesta biletele au fost scumpe – intr-adevar nu atat de scumpe ca in Vest si totusi mai scumpe ca pe vremuri.

Nu atat de scumpe pt cate tzi se oferea. corect. Dar cam tot ce tzi se oferea tzi se oferea pt multzi bani in plus. Si aici intra Bungeejumpingul (80 de lei!!!!) si balonu ala… si in rest nu stiu ce alte activitati mega scumpe erau. Dar oricum, raman la ideea ca pt cei obisnuiti cu Peninsulele de dinainte clar nu veneau sa faca asha ceva… era bine ca erau pe acolo si ca a fost un fest tare, dar e ca window shoppingul..ne uitam admiram…da nu scoatem bani din buzunar, deci nici nu intra bani in buzunarul celuilalt. Si uite GAURA!

Ei bine…astea-s problemele… si solutziile?

Alea clar is cel mai greu de gasit. Mai ales cand trebuie sa satisfaci atat de multe capre si varze.

Tolerantza e una dintre solutii. Dar ash zice ca si pt tolerantza asta ar trebui sa exista cateva, putzine evenimente de care sa ne bucuram cu totzii si sa nu ne pese de cine se distreaza alaturi de noi ci sa ne distram cu totii. Fiind multe evenimente ne permitem sa fim intolerantzi si selectivi – “merg acolo pt ca acolo clar nu-s atatzia cocalari…”

Atata timp cat sunt atat de multe evenimente clar vor exista pt fiecare un numar restrans de participanti. si oricat de umflat s-ar face eventu, nu are omu cum sa mearga la toate si sa dea la toate la fel de multzi bani.

vreau sa evit sa fac calcule simple in care sa subliniez ca la UN SINGUR  festival de asha o amploare s-ar cheltuii o gramada de bani ceea ce exclude participarea la multe alte eventuri… si la mai multe eventuri mai mici, aceeasi concluzie – organizatori cu gauri si participanti mai saraci…

Advertisements

rabufnire in sarcasm

si revin… revin la tot ce urasc mai mult in momentul de fata…la tehnologie, la laptop…la tastatura.

oare ce urasc mai mult din astea???

de ce ne place sa fim sclavii tehnologiei? de ce imi place mie sa fiu mereu conectata? pt ca e bine cand e bine…dar si de la prea mult bine te saturi, uneori o dai si in diabet

a naibii treaba. ma gasesc lipita cu ochii de ecran si daca nu de ecran, de tastatura si dak nu de laptop, cu urechea la telefon si dak nu cu degetele pe telefon…tot pe tastatura.  frumoasa viata ma asteapta. la fel in continuare. se pare ca orice ash face ma leaga si mai mult de tastatura. ok. imi place si tot ce-mi place tot aici gasesc.

si nu, nu prea am timp de messenger…mai nou sunt sclavul wordului, care s-a incapatzanat sa-mi faca zile negre. si nu e vorba doar de licentza… in principiu de formatarea ei..sau cum draq sa-i zic, munca aia de chinez in care pui titluri , aranjezi in pagina, pui note…k deh…nu le potzi face klumea d la inceput…si tre sa ascultzi de totzi

culmea! toata lumea spune altfel. si atunci eu de cine sa ascult????????????????

browserele mi-or cedat…s-o fi saturat  sa stea deschise, s-o fi intoxicat si ele cu mancarea de la mcdonalds… culmea numa la siteurile lor se blocheaza, si tot culmea k numa de alea aveam nevoie.

nici o problema. noroc ca se poate reinstala windowsul si noroc ca am timp si chef sa fac asta taman in toiul licentzei si a altor zeci de mii de proiecte volutare…ca mai nou is si sclavul ideilor. n-ai simtzit sarcasmul? e acolo!!!!

e aici. urla in mine. simt nevoia sa fiu sarcastica. imi vine sa ma iau de prostia oamenilor pe strada. si din respect fata de mine nu vorbesc singura. sa stii. e adevarat…probabil ca m-ash calma, da prefer sa stresez si alta lume la telefon, nu de alta da presmt ca le face de fapt placere.

stiu, nu are nici o noima ce scriu, dar iese din mine…se revarsa…da pe tastaturaaaa

cred ca urmeaza sa mai ingrosh lista lucrurilor pe care nu le suport

doar asha, sa iasa energia negativa, ca dak nu..risc sa ma refulez pe niste persoane dragi si pe buen ca nu vreau

urasc sa ma doara capu. ok. pot sa incep sa fiu sarcastica cu mine: cui ii place sa-l doara ceva??? nimanui clar. m-am gasit si eu sa zic ca ma doare de 2 zile capu. eu zic ca nu are motiv. tu potzi sa zici ca e stresu

si eu sa zic cu acelasi sarcasm. care stres??? pt ca NU ARE ROST, NU MERITA sa ma stresez… nici nu o fac. subconstientu e de vina.

m-am decis, nu ma stresez… doar vreau sa apropiu ceva de perfectziune. sinonime indepartate??

urasc sa ma trezesc la 7 dimineatza. si asta involuntar. sunt singura, nu imi pun ceasu…doar ceasu biologic se hotaraste sa ma &^*( la cap, sa ma lase si cu durere de cap si sa nu ma lase sa adomr la loc. ca sa fac ce? sa ma enervez in continuare pe word, poate prin telepatie ma aud si aia de la microsoft…

nush de ce presimt ca am facut prea multa reclama deja…si nu ma plateste nimeni.

da mai simt nevoia sa continuu cu reclama.

nu intzeleg de ce am o anumita marca de telefon si anume pe aia care cica o urasc cel mai mult: fara suparare la nokia, detzin 3 telefoane nokia, asha ca vanzare le-am facut, ca asta ii intereseaza. da mi se pare stupid. eu iubesc sony ericsson – sunt fan declarat – ca se zice ca e impartzita piata, aia prosti care prefera nokia – ca e cel mai tare, ca are toata lumea, ca tzine bateria, ca e firma, ca are si bunica lu fratele lu nasu lu sora-sa… ca are meniu simplu… ca e mai scump sau mai ieftin, ca e mai trendy

na cam astea ar fi aceleasi motive pt care eu nu le suport. si totusi de ce??? ca sa ma enervez cu meniul lor atat de simplu… ca sa ma bucur de tastatura de aia querty sau cum ii zice… ca sa fiu si mai conectata, ca sa am si mai mare grija de el… ca sa ca sa ca sa scad vanzarile la sony… de care mi-e mila…nu au succes pe piata asta romaneasca si indobitocita de toate motivele mai sus enumerate- da mai ales pt ca are toata lumea, tre sa am si eu, ca o fiu al mai bun

si sa mai zica cineva ca word of mouth nu e puternica ca si strategie…

ce am cu telu? momentan nimik, ca nu l-am stins azi din greseala apasand d 2 ori tasta de respins… si nici nu s-o blocat…da pur si simplu mi s pare aiurea, ironic…paradoxal!!!!

ce mai urasc azi la mine?faptul ca nu mai suport muzica… ma deranjeaza…ca doara ma doara capu… nici cu ea nu stiu ce am, de fapt amcu mine. am stabilit asta

a…si mai mentzionez ca il urasc pe dobitocu sau dobitoaca care o simtzit nevoia sa accelereze dupa minunata ploaie care am aflat ca nu a fost cu grindina in tot cluju… imi pierd firu ideii. revin la dobitocu care a accelerat in preajma unei baltzi imens de mari exact in dreptul meu si drept urmare a faptului a trebuit sa-mi storc parul…deci mai ceva ca in reclamele alea – i got fuckin wet… da nu-i bai.. iaca, rad si eu de patzanie – a fost fix dupa ce am vrut sa sustzin ca mi-o trecut stresu, ca totul va fi bine. a tzinut sa ma atentzioneze ca nu e totul bine..ci e totul ud

angry_wet_cat

aaaa

si sa nu uit….da asta merita post separat…pe care de altfel il citesti cu siguranta inaintea acestuia..ca si wordpressu e a naibi de prost facut… de ce nu imi pot categorisi scrierile si sa le accesese omu de sus..din foldere dupa preferinzte..astfel incat sa pot pastra si eu o ordine intre idei. nu un haos total care este…

da sunt obsedata de ordine… si urmeaza sa-mi fac si printre foldere…

nici n-a fost atat sarcasm..ci mai mult mi-am varsat amarul..si am facut parte din rasa aia mai proasta a omului care tzine blog pe post de jurnal si-l mai face si public…de parca pe tine te si intereseaza ce ma deranjeaza pe mine… ca deh..nu e despre tine… e despre nervii mei

habar nu am cat de lung e postu… si …

NICI NU-MI PASA!!sunt doar sclavu tastaturii..

Paradoxical Paradoxes

yep, everything seems to be paradoxical or to be a huge PARADOX.
Also, it seems that for more than a week now this word – paradox – is my favorite one, or better said I use it excessively or is it cause I am really dealing only with paradoxical situation?

Firstly let’s try to define this magical word and than correlate it with happenings.

A paradox is a statement or group of statements that leads to a contradiction or a situation which defies intuition; or, it can be an apparent contradiction that actually expresses a non-dual truth (cf. Koan, Catuskoti). Typically, either the statements in question do not really imply the contradiction, the puzzling result is not really a contradiction, or the premises themselves are not all really true or cannot all be true together. The word paradox is often used interchangeably with contradiction. Often, mistakenly, it is used to describe situations that are ironic.
(http://en.wikipedia.org/wiki/Paradox)

A country that doesn’t care about the others, that doesn’t know too much about the “outside” is a powerful one. It’s the case of America – the most powerful power, and the paradox of paradoxes. (to be continued…) Also, it is the country that we love to hate…or we hate to love?:)

We have TECHNOLOGY. PCs, cell phones – smartphones, internet…
By definition it was supposed to ease our life, our world. But… in a paradoxical way…or am I using it wrong? Is it the irony that made us the slaves of technology? It’s not saving our life, maybe sometimes…but most of the time it complicates our life instead of simplifying it. We loose time. We are disturbed. We cannot talk with others without being disturbed by the ringing of the phone or we cannot enjoy our time without getting an email…
And… we cannot sign out, or close our phones either… we are not powerful enough…

The thing that started to make me wonder about paradoxes was the fact that I was leaving Germany (and many things that I read about America, globalisation, etc. stuff for my university degree).
But, the feelings of leaving something behind, that I was anxious to leave, that I didn’t really enjoy, because the long winter..and boredom, started to be paradoxical. Actually I already talked about feelings of leaving… all the things that u leave behind, all the new friends that u loose, all the things that u got used to. I missed that room that I hated for being so empty and making me feel so alone. Now I miss being alone in that room that made me feel confy in a way…
I miss that routine that drove me mad.

Or are this the feelings that make us being the unfulfilled humans that we are?

More paradoxes:
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_paradoxes

From the paradoxical Chapters: Magical ways

Ain’t I just a “lucky” person? Or are this signs to stop traveling so much? Only by reading this blog usually, u can always find stories about troubles while traveling or adventures during traveling, and it seems that it just doesn’t matter on what continent, in which country I am or what kind of method of transport I use or the persons I am traveling with.

DB- deutsche Bahn – the german company for train transportation. I underline german! So it should a incarca cuvantul cu semnificatie also mean – punctuality, planning, PERFECTION. U couldn’t think of any unannounced time delays or troubles while connecting… but u can’t really think of everything, and nor are Germans that perfect. I choose to travel during night with the city night express (actually it’s smt european..not really only german…or smt…) train cause I had to catch my flight to Cluj at 8:20.

night_01

So there was this train that was supposed to get in Dortmund at 4:50, giving me time to be in time in the airport and making me angry for having to wait so much. Or I thought so… at 2 o’clock in the morning I started getting stressed and angry because of the thought of not getting in time at the airport or even missing my flight. Not even at the half of the way, in Berlin we made a little stop…of almost 2 hours while waiting for some train connection that had to be “attached”. Same thing happened in Hannover…for maybe half an hour Adding the hours..i could have missed my flight easily…but thanx God the train went fast enough, and instead of 4:50 as planned I got at the destination at 6:15, caught the airport shuttle from 6:30 and I got on the plain…then in cluj… And after getting out of the airport… I asked myself “can I go back?”