Metoda old-school de agatzare: daca eu iti cant, ma placi?

back to emotional stuff.

Ca tot vorbim aici de marketing emotional, de branduri cu suflet, de emotii, ia sa vorbim un pic si despre cele adevarate.

Ieri in statia de autobuz si in continuare pe autobuz am asistat la o poveste de dragoste in curs de inchegare.

N-am fost nicidecum o incercare obosita a unui tip mai fancy de a agatza o gagicutza care se face sa-i fie colega si sa o observe mai bine in statia de autobuz. A fost o incercare dragutza, de moda veche transcrisa in zilele noastre de a-i arata fetii ca baiatu o place.

Un EL, frumushel, destul de trendy – o bluza sport de la duffs, o geaca maro de piele, niste blugi mai stramti si niste bascheti maronii, o freza destul de emo ducand spre clubbin’ dar nefiind deloc un confrate al exemplarului cocalaris.

O EA, fata simplutza, extrem de dragutzica, imbracata normal, cu niste manusele in dungi asortate gentutei tot in dungi si bluzei tot in dungi – necategorisibilia din pct d vedere al gusturilor muzicale.

Si asta cu gusturile muzicale va zic sigur ca e asha, pt ca baiatul incerca din greu sa o bage intr-o categorie in fct de ce cantareti asculta ea. A incercat mai intai sa ghiceasca, ca era mai fun asha si a inshirat ce asculta el: Deftones, Incubus, Blink 182 – si era mirat ca ea nu prea auzise de astia. Si atunci o intreba ca ce, ea prefera celine dion? raspuns negativ. Deci nu esti pitzipoanca de aia.

Incercarile au continuat si au fost acompaniate muzical. EL incepuse sa-i fredoneze, mai apoi sa-i cante fetei. Si trebuie sa recunosc ca avea voce, era dragutz, dar poate putin penibil? EI ii placea, dar nu dadea semne. Era misterioasa si sustinea ca n-are nici un cantaretz sau formatie preferata.

Vazand ca nu-i merge a inceput sa vorbeasca despre alte cele. Destul de haotic. O lua peste picior, incerca sa o faca sa zambeasca, glumea si o studia, in continuu cu ochi de tip indragostit caruia nu-i pasa ca se face de ras, daca reuseste sa-i smulga un zambet. I-a smuls mai multe. Au reusit sa se asheze unul langa altul si a luat-o chiar si de mana cu ceva pretext, pentru a o lasa pe urma.

Din pacate trebuia sa cobor. Insa am coborat cu un zambet pe buze. Se mai poarta si astfel de metode de agatare – la scoala, se nimereste sa-tzi placa colegu/a si incerci sa-l/o faci sa te placa la randu-i. Si nu e ca la club cu vrajeli urlate in urechi. Si nu e ca pe mess, ascunsi in spatele unui monitor…

E old school, foarte normal, dragutz si plin de momente neasteptate. Insotit de tot tacamul necesar comunicarii- verbale, non-verbale- mai ales mimica, gestica…

Sper ca EL a reusit cu EA, sau ca macar EA i-a apreciat gesturile, nu prea mai ai ocazia sa “patzesti” din astea

Advertisements

Schizofrenie digitala

sau schizofrenia virtuala…

Apare la cei ce oscileaza intre aceste 2 lumi- care pot administra nu doar 2 vieti – una in offline si una in online, ci care jongleaza perfect in online cu mai multe, fara a-si pierde integritatea de a-si dezvolta si p cea din real. Cam ‘paranoico-schizoida’ treaba. Dar e vb d continua fuga d marketeri, de satisfactia pe care o ai cand potzi fenta cat mai multe strategii indelung faurite. Sa fi mereu cu un pas inaintea celorlalti. A naibii de greu cand constientizam nivelul mult prea inalt al sfului din acest secol. Fentezi shefi, prieteni – sentimete proprii. Cand mai ai timp d sentimente? Mai ales cand te educi singur sa functzionezi atat de robotic? Aici trebuie sa intervina acea capacitate d a mentzine si viata pe offline.

To be continued…

Fanatismul Marketingului

Intrebarea daca ne iubim produsele, colegii si clientii, ar trebui sa fie mereu afirmativa daca vrem sa avem succes in afaceri.

Emotiile au prioritate.

Multe din ideile care urmeaza (si vor fi in articolele de mai sus) vin din cartea Funky Business, de unde vine si aceasta idee, auzita de altfel si la trainingurile din ultima vreme, facute de AIESEC.

‘Capacitatea computerelor d p pamant e mai mare decat capacitatea cerebrala combinata a omenirii si totusi omul e cel mai extraordinar computer dintre toate- poate fi creativ, vine cu idei noi inventeaza reguli noi si poate simtii EMOTII.’

Logica n-are decat sa astepte: si aici o explicatie ft stiintifica -sistemul limbic al creierului care ne guverneaza sentimentele e mai puternic decat neocortexul, care controleaza intelectul.

Se prea poate ca drumul spre viitor sa se termine in Sillicon Valley, dar trebuie sa inceapa din suflet si sa treaca prin valori pe parcurs. E-business cu motor emotional.

Cel mai bun ex: Apple, care face mereu reclama la cat d frumoase, cu stil sunt prod lor – nu ce capacitati au. “the thinest laptop in the world – MacBook Air”

Atat de multa iubire pt produse si clientzi de fapt duce la fanatism, cu scuza ca este o iubire si fata de clienti. E ideal daca in timp ce se incearca atingerea scopului sa nu se uite de emotionalul propriu- nu doar vinzi, ci creezi o comunitate in jurul produsului tau. In format idilic: Hranesti sentimentele altora, in timp ce-tzi hranesti si propriul buzunar.

Nu e mai bine de ce-i ce n-au nici o treaba cu strategiile? Masa acea mare de oameni pt care ne chinuim noi sa ticluim chestii inteligente pe care stau sa ma intreb daca dau vreun ban.

Sincer…nu prea. Asta cu dat vreun ban, la propriu chiar e masurabil in cotele de vanzare…

E o atentie prea focusata si prea unilaterala. Dam mai mult decat primim.

Si e un contrast, o diferentiere prea mare intre:

  • oamenii interesati,
  • oamenii care fac afaceri,
  • oamenii care vor sa vanda,
  • oamenii indragostiti de produsele pe care vor sa le vanda,
  • marketerii care-si iubesc jobul de o parte a baricadei
  • si restul oamenilor…
  • in mare parte clientii, pe care nu-i atinge comunicarea emotionala,
  • care nu inteleg strategia din spatele reclamei,
  • care se enerveaza cand incerci sa-i vinzi ceva…

Si totusi fanaticii marketingului au cat de cat castig de cauza, pentru ca creaza dorinte pe care pe urma le pot satisface.

Pentru ca le pasa. Sunt interesati si sunt peste tot. Mai ales in domeniul virtual…