Adolescentii vor conduce lumea!?

Oricum ai interpreta-o e un adevar general valabil. In viitorul apropiat tinerii vor fi de fapt oamenii ajunsi la maturitate, care vor fi mana de lucru, care vor face afaceri, care vor fi in floarea varstei, care v-or avea familia lor – care vor conduce lumea.

 

Insa, tot in viitorul apropiat, daca nu chiar deja in prezentul pe care-l traim, adolescentii au un cuvant de spus. Si nu ma refer la cei rebeli, care odata ajunsi la pubertate s-au pus impotriva curentului – fiind niste mici monstrii, care nu se mai pot intelege cu familia, carora nu le place scoala si care nu vor sa faca nimic ce nu le place. Acestia au fost dintotdeauna o specie existenta.

Ma refer la o generatie foarte asemanatoare cu cea din anii 60 – cand in urma “bombardamentului” cu copii, s-a produs o tranzitie a structuriilor, a valorilor. Societatea dinamica a produs si a fost tarata in acest val al globalizarii, al progresului informational – comunicational, al consumului.

 

Generatia “lovita” a fost invaluita de noi valori, foarte prezente si evidente chiar si in ziua de azi – individualismul, emanciparea materialismul (postmaterialismul).

 

Adevaratul boom l-a constituit si atunci dezvoltarea si transmiterea rapida a informatiei, comunicarea si consumul.

 

Insa, lasand nostalgia secolului trecut deoparte sa transpunem acele schimbari in secolul nostru drag care este caracterizat de o viteza si mai mare. Viteza care afecteaza stilul de viata, consumul si mai ales fluxul de informatii, datorita tehnologiei.

 

Si cine stapaneste cel mai bine aceste tehnologii, daca nu cei care se nasc cu acestea. Cei care au prioritatea la a primi totul de-a gata, care pot fi martori in timp real ai schimbarilor, care pot da feedbackul necesar astfel incat acesta sa aiba relevanta.

Nu stiu cat de constienti suntem de faptul ca adolescentii din ziua de azi sunt atat de emancipati – au atat de multa putere, care le este oferita si bine sustinuta de tehnologie. Cat de mult ne ajuta sau sperie acest lucru.

 

Sunt exemple care ne fac mandri, care ne uimesc in mod placut si sunt exemple care ne fac sa ne ingrijoram.

Adolescenta in sine incepe sa devina din ce in ce mai tanara si e caracterizata de o varsta parca mai frageda decat pe vremea mea (care n-a fost atat de departe…). De asemenea parca incepe sa se intinda pe o coarda a timpului si mai larga…incercam din rasputeri sa fim tineri cat mai mult timp.

 

Vremurile se pare ca nu se schimba doar meteorologic, ci si din pct de vedere al clepsidrei varstei. Mai nou copii de 8-10 ani se poarta ca adolescentii rebeli de mai deunazi de 16 ani, iar cei de 12-15, ca atotstiutorii 17-18 ani, iar cei de 17-18 parca ar putea fi studentii din anii terminali.

E o impartire aiurea – existand exemple totusi pt fiecare varsta, care sa confirme aceasta accelerare a imbratisarii vietii.

 

Sa vedem cine mai sustine ceea ce zic eu – in primul rand ei sunt cei care ne uimesc – fie ca-I avem printre noi, frati, vecini, fie ii vedem pe strada, fie ne miram de ei pe internet –cum?

Hai sa facem un exercitiu: intrati pe hi5 (da stiu, nu va place acolo – e pt ailalti…dar mai ales e locul unde se desfasoara astia “marii-mici”). Luati profilele alea mai sclipitoare, care product disconfort retinei, care au cateva mii de prieteni si sute de poze, mai toate modificate in programele jmechere, cu comentarii care sa aprecieze aceste modificari. A! nu cautati dupa varsta – se pare ca e rushinos sa fi tanar – nu prea e frumos sa pui pe hi5 varsta de 12-16 ani… (inainte stiu ca era dragut sa te lauzi ca inca esti mic, si doar dupa anumite praguri alegeai sa-ti maschezi varsta, scazand catziva ani…dar, ei, ce sa mai scada???)

As zice ca fragezimea se observa in poze – cu toate ca ma uimeste maturitatea gesturilor, a privirilor afisate in acele poze…

Va mai dau cateva detalii care i-ar putea trada pe tinerii care vor conduce lumea – rebeliunea fata de… tot? statusurile de acolo pare-se ca trebuie sa contina injuraturi, amenintari, cuvinte necuprinse in dex.

Mai trebuie musai sa asculte trupe de care noi inca nu am auzit, dar in lumea lor sunt staruri, pt ca au fani. Trebuie sa aiba o lista lunga de filme care contin ghici ce? Povesti drogate, batai sadice, revelatii…

 

Ok. Am ales sa pun in luminca decandenta acestei tinereti tinere.

 

Avem insa si printre acestia exceptii, care tind sa fie o regula. Is destepti frate. Sau daca nu, se prefac a naibii de bine. Oricum ar fi ei, stiu sa jongleze cu cunostintele lor – au la dispozitie stiinta colectiva, au la dispozitie un google tot mai performant, au un networking bine pus la punct. Si toate astea sunt presarate din plin cu curiozitatea specifica varstei (oricare ar fi aceasta).

 

Ca tot am zis de Google – CEOul acestuia – Eric Schmidt, a facut niste previziuni in legatura cu viitorul nostru si e foarte constient ca acesta va fi, daca nu este deja condus de acesti mici monstrii ai digitalului.

http://www.readwriteweb.com/archives/google_web_in_five_years.php

Ei sunt acolo – sunt pe internet si fac ce vor cu el…

da ziarele pentru ce-s bune?

Dupa ce am declarat ca nu mai stau pe mess sa raspund la chestii legate de blog si am mai aberat si despre dependentza de mess, ba c-o fi buna, ba ca ba…tot am stat prea multe ore cu laptopul pe genunchi. L-am deschis cu scopul de a-mi face doar treaba, ca de obicei, in afara de ca mi se dovedeste ca mai toata treaba mea se afla in plasticul acela incins. Am decis sa nu-l deschid azi. Mda, scriu asta pe telefon cu un ziar in poala.

Da, am spus ziar – Cotidianul de weekendu asta.

Iei un ziar pt dvd si ajunge sa-ti placa ziaru

Normal ca l-am luat pt dvdu cu sex appeal, dar nedeschizand laptopu, deci necitind nimic nou si actual, am decis sa citesc si ziaru. Mie imi place sa descopar chestii noi de citit. Doara nu m-am nascut cu mediul electronic. Oricat de impotriva ziarelor sun, recunosc, ca in afara de a-l rasfoi si a ma murdarii p maini m-am oprit pret de cateva minute pentru a citi cateva articole, care nu au legatura cu politica, normal. Stiam in mare despre cotidianu, nu degeaba am terminat jurna. Nu e un tabloid, e un ziar bun – nu ft sofisticat si nu extrem de politic-de aia refuz sa citesc ziare, prea multa politica. Noroc ca aveau pe prima pg ceva interesant si scris atat de dragutz incat am vrut sa citesc tot articolul:

Chinezi de Romania

e clar ca la cat sunt astia mici si galbeni de multi, formeaza comunitati peste tot in lume. Ca daca o sta ei totzi pe insula lor, clar ca aceasta s-ar scufunda. Parca era un banc, sau e o realitate nostim de morbida?

Dragonul roshu – paradisul prostului gust si in acelasi timp al unei vieti pasnice de la care ar putea invatza si bucurestenii.

Vroiam sa scriu si eu despre chinezisme si cat de mult dauneaza astea bunului gust. Dar articolul asta m-a facut sa vreau sa dau vina din nou pe cei ce aleg sa le poarte nu neaparat pe cei ce le importa. Nici nu ma mir ca au asha succes in Ro unde prostul gust in materie de imbracaminte e in …

Mda. Revenind la chinezii astia din articol. Cica au un soi de china town si in Bucale, au si nume romanesti ca sa ii retzinem noi, gen Coco nume cu prafum de Chanel si tony.

Ce mi-a placut? Ca nu le place ca noi avem cei mai coruptzi politzisti din cate tzari au umblat ei si stim ca ei sunt peste tot. Si bine ca asta e si un subtitlu in cadru articolului- e bine ca ne mandrim cu asta! Poate s-o sesiza si ei, sau se mai zicea ceva de politzisti…

Baschet, badminton si alte sporturi. Munca multa si putzinul timp liber il petrec sanatos. Si nu beau.


Si-n offline despre online

O alta sectiunea care mi-a placut a fost…culmea, tot una virtuala. Adica mi se pare normal. Acum ca blogurile au asha un succes si chiar se scrie mult in online, e normal sa ajunga sa se scrie despre ele si in offline. Li se face reclama intr-un fel la alea pe care s-au scris lucruri bune sau mai putzin bune. Chiar in nr asta a decis autoru sa ii bage in seama si pe cei ce il critica. E bine ca asha mai aflu si de alte bloguri,  alte directii. Se pare ca cotidianu nu-l citeste pe bobby sau pe buddha si noroc ca nu mentzioneaza nimic de zoso.

Intr-un fel asta imi confirma si mai mult banuielile, fiecare blog isi are cititorii lui si blog bun e foarte relativ si subiectiv. Bine ca scriem si atata timp cat si tu ma citesti pe mine, conteaza mult pt mine.

Se schimba Romania


Editorialul de la sfarsit ar merita un post nou. (da repet, o avea qwerty telefonu…da am butonat destul:P)

Si din nou au fost zdruncinate cunostiintele acumulate la jurna. In general editorialul e la inceput. O fi avand vreun rol si cuvantul cela, ‘general’…

Cornel Nistorescu – Se schimba Romania

i-ash zice un articol plin de esentze tari. Nu spune nimic nou, sunt polemici cunoscute si rasdezbautute care se pare ca iau amploare cu o viteza naucitoare. La fel apar ele si in articol. Asta il face un articol bun – o serie de adevaruri varsate in fiecare propozitie.

Si din nou e vorba de o alta Romanie – care nu prea mai e a noastra – asta se tot stabileste si in manifestu ala. Tind sa cred ca si treaba asta cu Romania, devine din ce in ce mai relativa si subiectiva. Ne place sa generalizam, da fiecare o vedem prin gemuletzul ferestrei noastre proprii. Cu anumite generalitati din articol sunt si eu de acord.

“Alţii nu mai rezistă nervos şi se întorc. Vorbesc două-trei limbi străine şi au o productivitate dublă faţă de stătuţii de acasă. ” Statutii astai de acasa, zau ca ar trebui sa mai iese si ei…

“Visul absolventului de a lucra la multinaţionale se clatină. De dimineaţa până seară, stors, cu pauze de ţigară cronometrate şi numerotate, cu drepţi, am înţeles, la revedere, cu o limbă pestriţă, e kinky să fii trendy, cu oameni care se vâră cu capul în monitor ca şi cucoanele în casca de coafor, că nici nu ştii dacă redactează un proiect sau joacă poker în cinci, cu alţi doi băieţi de la etaj, cu unul de la Cola şi cu un român aterizat la Chicago. Îi recunoşti după feţele gânditoare, livide, după sictirul cu care tratează orice dincolo de uşa instituţiei. Leafă, excursii şi o iubită. În rest, adio şi n-am cuvinte! ” Nici eu n-ash vrea sa mai adaug nimic. O spune atat de bine. Oare vrei tu altceva in afara de asta? ca vreau sa cred ca si tu esti un cititor care te regasesti printre randurile astea.

no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?

Va avea 3 nuantze postul asta: asha, ca sa complaca mai multe dintre ideeile mele si ale tale despre chestiutza asta care ne manaca zilele:MESSENGER

Am inceput sa scriu ca un soi de manifest impotriva lenii voastre de a lasa comentarii pe blog.

M-AM SATURAT SA VB PE MESS DESPRE CE AM SCRIS PE BLOG! Am mai zis intr-un post ca exista sectoru ala numit “comments”, care de altfel e ft usor de folosit si acolo potzi sa-mi scri ca esti de acord sau nu cu postu, ca ti-o placut sau nu…sau cine stie ce alte completari, pe care nu ca nu le scri de lene, ca doara pe mess mi le potzi scrie… si cum pe mess poti sa iti dai cu parerea, poti invata sa o faci si pe blog, mai ales ceea ce e legat de blog.

Si ca sa stiti de ce nu va mai raspund pe mess – de aia: exista sectiunea comments. Cei ce o folosesc stiu cum funtioneaza, stiu ca si acolo raspund cam imediat si e mult mai eficienta treaba. De ce sa te mai chinui sa faci conversatoe pe mess, sa ma saluti, sa te invarti in juru cozii, sa mai vb si despre alte cele…mai ales cand ai ceva sa-mi zici legat de blog. Acu inteleg ca te plictisesti, ca vrei sa faci conversatie – da fi sigur ca daca ma plictisesc si eu, dupa ce-ti raspund pe blog, mai uit si in lista de mess si cu siguranta ne punem pe chatuit.  Altfel…ma pui si pe mine in situatii aiurea, in timp ce poate fac altceva, sa-ti raspund, sa nu-mi ignor cititorii…bla bla… asa ca primu rol al acestui post e unul explicativ – si indrumator – nu va mai raspund pe mess!

De ce nu renuntz de tot la mess?

Isn’t that obvious? pt ca e instant messaging – adica functzioneaza rapid, ajuta mult, e mai alive ca restul lumii virtuale, are chestiutza aia numita status care te face sa dai click si sa ajungi aici:D

De ce ash vrea prin urmare sa renuntz? Adica e clar ca nu renuntz cu toate ca ash avea motivele mele, care seamana cu ale tale.

Mai nou am tot auzit oameni viteji, care s-au vindecat de boala instant messagingului.

addictionbookMda, si eu zic ca e o adictie, atata timp cat nu te ajuta, ci doar il folosesti ca sa pierzi vremea. Deci eu nu o consider o adictie (am argumentele mai sus), deci nu ash vrea sa ma vindec de o boala pe care nu o am 🙂 Dar ash vrea sa fiu mai imuna la tentaiile exercitate – sa nu ma uit cine intra, cine iese, cine ce mass imi lasa. Dar am devenit mai selectiva, si oricum nu am vreme sa ma intind la povesti cu totzi. Si repet, despre blog, PE BLOG!

Si ash mai vrea sa renuntz pt ca imi mananca foarte mult din timp.

Dar imi place sa port conversatii, cu oameni cat mai diferiti, despre chestii cat mai diferite. Imi place ideea de mess pt consiliere. Prietenii stiu de ce 😉 Si nu consider ca asha nu am vreme sa ma intalnesc cu cei ce trebuie, sau ca e mai bien sa ne intalnim sa discutam. De acord, doar ca pt aia chiar ca trebuie mai mult timp – cu messu poti combina multe cativitati – eu cel putzin mi-am dezvoltat simtzul pt multitasking – si ma binedispun cei cu care vb in timp ce imi fac sa zicem si treaba.

Asha ca, atata timp cat e cu masura si folosit constructiv, e in regula si daca sunteti available pe mess.

Astept completari – Tu de ce ai renuntza la mess?

Sau de ce nu ai renuntza?

In sectziunea comments pls!

Tradarea de la Peninsula’09

Incepand cu numele Coke Live Peninsula deja a fost o tradare directa pentru publicul tzinta.

La Peninsula se facea pe vremuri o diferentza…

Sa zicem ca prin cateva nume chemate au multzumit mai multe capre si mai multe verze – a se citi si-au largit targetul si au reusit sa faca dintr-un festival de rock si muzica electronica destul de underground unul cat se poate de mainstream.
Mainstream – as in synonym cu ceva obisnuit, ceva de ce e plina lumea, ceva cat se poate de uncool pt cei ce vor sa fie diferiti si mai ales sa faca diferentza.

Sponsor mare = promovare si organizare boema

O gramada de bani aruncati asa in stil mare pentru ca reclama sa poata fi facuta in continuare de suma exorbitanta (de 1 mil de euro!!!!) care cica s-ar fi meritat pentru cei aproape 60 000 de vizitatori – asta e de la un reportaj de pe pro tv.
Hai sa le luam pe rand fara a ma putea abtine sa zic ca de banii aia putea fi facuta daca nu o treaba mai buna (pt ca si asta a fost una buna) dar o treaba mult mai potrivita, mult mai aplicabila – mult mai de succes.
Si asta impacand si capra si verzele.

=> Money makes the difference…or NO DIFFERENCE!!!
Minimal energy (as in lots of minimal or house or that kind of music) = maxim profit

Cortul Freedom – normal ca ma voi lua de el – pt ca ala a fost cel care efectiv nu s-a integrat in peisajul Peninsula – dar care in schimb a ajutat la largirea targetului, a numarului de vizitatori care au venit si astfel la banii dati pe bilete, deci la scoaterea cat de cat a banilor bagatzi.

Ciocnirea undergroundului cu mainstreamul

Dar de ce anume nu s-ar integra un astfel de cort la un festival? Pt ca nu e doar un festival, ci e unul cunoscut pt altceva si de alti oameni – adik aia mai putzin mainstream, cat s poate de underground care sunt satui de nume mari aduse in cluburi pe care ei le ocolesc. Stim ca exista, dar vrem sa nu avem de a face cu ei.
Si la Peninsula s-a intamplat – marea ciocnire a mainstreamului cu undergroundu. Si cred ca ma exprim totusi gresit – nu e vb de mainstreamu ala…al oamenilor obisnuiti care au ascultat de toate si stiu ca Prodigy e tare, ci de cei din cluburile fitzoase…sau pur si simplu cluburile in care speciile de baza (si nici de cum de vaza,) sunt cele ajunse si mai faimoase prin atlasul de mitocanie urbana – pitzipoanca, cocalarul…cu toate subgenurile…

Adik cine a facut acel atlas sunt taman oamenii care preferau sa vina la Peninsula de odinioara si care nu vroiai sa-I intalneasca pe astia si acolo…
SELECTZIA… bat-o vina…

Dar cu Tiesto cap de afish… normal ca risti sa vina si scursurile astea ale societatii…
Dar e un risc mai tot timpu asumat si s-a intamplat si la editiile trecute sa ne mai ciocnim asha…doara a fost ATB si alte cele…dar frate…nu ingrosha line-upul doar cu djii astia preferati de speciile mai sus batjocorite…nu-I tenta sa vina si sa stea la tot evenimentul…
De ce? Pt ca astia care “si-au facut curaj” sa vina anul asta printer “roackerii aia ciudatzi” le vor zice fratiilor lor ca “ce tare o fost bah la Peninsula” – “lasa ca la anu o sa vin si io”

Mai bine fa un fest separat – doar pt asha ceva. Tzi-ai asigura un target mult mai bine nishat si in primul rand un target mult mai multzumit, care va veni cu drag la fiecare eveniment organizat in viitor. Insa cu un asha amestec… s-a provocat doar greatza si ganduri sumbre asupra participarii si la anul la festival.

Bad choice – deci targetul momit si atins la buzunar, ce este egal cu un numar cu multe zerouri a fost poate doar o intamplare fericita pt organizatori si nici decum o intamplare pe deplin fericita pt targetul in sine: populatzia aia colorata, oamenii aia ciudati dar plini de creativitate care apreciaza pur si simplu alte genuri si altceva nu vor fi si NU SUNT multzumitzi.

Feedbackul din comentarii
Comentarii din interior, care pe bune ca sunt cele ce trebuie ascultate – sunt aiurea:

“sambata a fost cea mai plictisitoare zi”…
“sa n-ai la ce scena sa stai din 4 si sa te sperie oamenii de langa tine la trupele tale preferate”…
“ma dureau ochii cand vedeam pitzipoancele alea ce dadeau din cur”
“Cocalarii aia se luau de toti”…

S-au facut chestioare sau alte “studii de piatza” care s-au facut cica tocmai pt a imbunatatii viitoarele editii si au fost facute cu pixu, nu cu capul, sau nu cu capul participantiilor. Trebuiau umplute nu?

Sfat: incercati sa patrundeti altfel in mintea consumatorilor, nu doar de festivaluri ci si in general – da mai ales in cazul celor de la peninsula, nu prin chestionare. Un om venit la chef, pt a se distra ceea ce inseamna pt majoritatea a bea, n-o sa stea sa raspunda la intrebari multe si stupide si atunci cine sa le completeze…tot cei ce le fac. Si rezultatele nu vor fi altfel decat IRELEVANTE, deci n-ar trebui bagate in seama.
Exista alte cai de unde poate fi extrasa informatia – si mai ales comentarile negative, exact cele care trebuie imbunatatite.

routine makes the difference

even when everything is different, after a while u get used to it.

going to bed, setting my alarm clock… actually pushing ok,  cause the wake up time is always the same

waking up, always before the clock screams… because the cleaning guy is “screaming”, playing with garbage bags… actually doing his work, but in front of my door. i hate u dude! ok?

the same lazyness, and not wanting to get out of bed…but it’s time, the alarm clock  started.  same amount of time needed to get dressed…put a face on, maybe a smile. get out… meeting the same nice guy on my half way to the tram, or meeting him in the station, as if he waits for me every morning. now we’re even smiling at eachother…after meeting yesterday twice, going home also with the same tram…

the tram comes, always at the same time: 8:22 … last door opens, another smile. same chinise girl every morning.  she only sits on different seats, but she’s there.  next station. the bag in dots is entering the tram. same girl. same guy with the jacket.

there’s always somebody else running to catch the tram in the next station.

central station. green haired girl with boyfriend and a red-checkerboard bag on her shoulder waiting.  the other girl with the black and white shoes. we’re getting in the next tram… that opens it doors in front of the faculty, a few steps, pushing a huge door, pushing the next glass door. walking up the stairs. going into the bathroom. fixing my bangs…

other steps… the floor creaks under each step…

pushing the stop button on the mp3 player, opening the door. good morning x 4 times. pushing the button. take the jacket off. log in…

another day started… , and will start again after fixin the alarm clock…

differences become similarities. strange becomes familiar. unknown faces just become known. some of them start looking familiar with the ones from home that u start missing… unusual becomes usual.

life becomes routine…  wherever u are … only the big picture is different

season-tree