blogosfera tanara si …fashionista?

Fashionul e a naibii de tanar si de virtual

Ne-am cam ingrijorat si ne-am cam bucurat ca nu prea mai sunt tendinte – ca se poarta cam totul, ca nu prea ni se mai impune nimic. Se bucura cei ce oricum nu urmareau moda ci o impun si se cam sperie cei ce nu stiu ce-I aia moda.

O veste buna: exista cu siguranta o tendinta – se poarta tot – intr-un mod cat mai tineresc posibil.

Cum adica? Pai normal ca se poarta chestii cat mai tineresti si trendy cand sunt impuse de cele mai tinere specimene din industrie.

A teen only world spreading across the blogosphere…

Cam cati ani credeti ca are un omulet care isi pune amprenta pe o colectie mare, care prinde contur si pe strada ta? Undeva la 18 ani? Dar de 12 ani ce zici? Ce stie copilu ala de moda?

Pai avand in vedere ca detine un calculator conectat la internet si folosit pentru a se informa si a se promova se face ca stie destul de multe – si o poti vedea pe blogul ei – Tavi, fetitza de 12 ani (btw – o facut 13 deja), mare blogeritza prin state – care are un loc rezervat in primele randuri la fashion showurile alea mari – da…chanel, dior, vera wang.

Ia crede ce vezi http://tavi-thenewgirlintown.blogspot.com/

tavi1

“Tiny 13 year old dork that sits inside all day wearing awkward jackets and pretty hats. Scatters black petals on Rei Kawakubo’s doorsteps and serenades her in rap. I have no where near 4 million readers. Rather cynical and cute as a drained rat. In a sewer. Farting. And spitting out guts.”

Nu este o minune, pentru ca nu este singura! Inainte ne multumeam sa ne miram si sa apreciem specimene singulare, genii, minuni – acum avem de a face cu o armata de minuni, nu doar din state:

Se mai numesc si teen IT-girls

Pixie Geldof http://www.posh24.com/pixie_geldof Pixie Geldof

Bu_g_zel_k_z_Jade_Jagger_n_k_z_ve_nl_m_zisyen_Mick_Jagger_n_torunu._Yan_ndaki_de_k_zkarde_i_Amba.Assisi jagger http://www.instyle.co.uk/images/1279?destination=celebrity/a-z

Julia Frakes http://julialapin.typepad.com/

julia frakes

This is the latest generation of rock’n’roll, the kids to inspire and excite.

da ziarele pentru ce-s bune?

Dupa ce am declarat ca nu mai stau pe mess sa raspund la chestii legate de blog si am mai aberat si despre dependentza de mess, ba c-o fi buna, ba ca ba…tot am stat prea multe ore cu laptopul pe genunchi. L-am deschis cu scopul de a-mi face doar treaba, ca de obicei, in afara de ca mi se dovedeste ca mai toata treaba mea se afla in plasticul acela incins. Am decis sa nu-l deschid azi. Mda, scriu asta pe telefon cu un ziar in poala.

Da, am spus ziar – Cotidianul de weekendu asta.

Iei un ziar pt dvd si ajunge sa-ti placa ziaru

Normal ca l-am luat pt dvdu cu sex appeal, dar nedeschizand laptopu, deci necitind nimic nou si actual, am decis sa citesc si ziaru. Mie imi place sa descopar chestii noi de citit. Doara nu m-am nascut cu mediul electronic. Oricat de impotriva ziarelor sun, recunosc, ca in afara de a-l rasfoi si a ma murdarii p maini m-am oprit pret de cateva minute pentru a citi cateva articole, care nu au legatura cu politica, normal. Stiam in mare despre cotidianu, nu degeaba am terminat jurna. Nu e un tabloid, e un ziar bun – nu ft sofisticat si nu extrem de politic-de aia refuz sa citesc ziare, prea multa politica. Noroc ca aveau pe prima pg ceva interesant si scris atat de dragutz incat am vrut sa citesc tot articolul:

Chinezi de Romania

e clar ca la cat sunt astia mici si galbeni de multi, formeaza comunitati peste tot in lume. Ca daca o sta ei totzi pe insula lor, clar ca aceasta s-ar scufunda. Parca era un banc, sau e o realitate nostim de morbida?

Dragonul roshu – paradisul prostului gust si in acelasi timp al unei vieti pasnice de la care ar putea invatza si bucurestenii.

Vroiam sa scriu si eu despre chinezisme si cat de mult dauneaza astea bunului gust. Dar articolul asta m-a facut sa vreau sa dau vina din nou pe cei ce aleg sa le poarte nu neaparat pe cei ce le importa. Nici nu ma mir ca au asha succes in Ro unde prostul gust in materie de imbracaminte e in …

Mda. Revenind la chinezii astia din articol. Cica au un soi de china town si in Bucale, au si nume romanesti ca sa ii retzinem noi, gen Coco nume cu prafum de Chanel si tony.

Ce mi-a placut? Ca nu le place ca noi avem cei mai coruptzi politzisti din cate tzari au umblat ei si stim ca ei sunt peste tot. Si bine ca asta e si un subtitlu in cadru articolului- e bine ca ne mandrim cu asta! Poate s-o sesiza si ei, sau se mai zicea ceva de politzisti…

Baschet, badminton si alte sporturi. Munca multa si putzinul timp liber il petrec sanatos. Si nu beau.


Si-n offline despre online

O alta sectiunea care mi-a placut a fost…culmea, tot una virtuala. Adica mi se pare normal. Acum ca blogurile au asha un succes si chiar se scrie mult in online, e normal sa ajunga sa se scrie despre ele si in offline. Li se face reclama intr-un fel la alea pe care s-au scris lucruri bune sau mai putzin bune. Chiar in nr asta a decis autoru sa ii bage in seama si pe cei ce il critica. E bine ca asha mai aflu si de alte bloguri,  alte directii. Se pare ca cotidianu nu-l citeste pe bobby sau pe buddha si noroc ca nu mentzioneaza nimic de zoso.

Intr-un fel asta imi confirma si mai mult banuielile, fiecare blog isi are cititorii lui si blog bun e foarte relativ si subiectiv. Bine ca scriem si atata timp cat si tu ma citesti pe mine, conteaza mult pt mine.

Se schimba Romania


Editorialul de la sfarsit ar merita un post nou. (da repet, o avea qwerty telefonu…da am butonat destul:P)

Si din nou au fost zdruncinate cunostiintele acumulate la jurna. In general editorialul e la inceput. O fi avand vreun rol si cuvantul cela, ‘general’…

Cornel Nistorescu – Se schimba Romania

i-ash zice un articol plin de esentze tari. Nu spune nimic nou, sunt polemici cunoscute si rasdezbautute care se pare ca iau amploare cu o viteza naucitoare. La fel apar ele si in articol. Asta il face un articol bun – o serie de adevaruri varsate in fiecare propozitie.

Si din nou e vorba de o alta Romanie – care nu prea mai e a noastra – asta se tot stabileste si in manifestu ala. Tind sa cred ca si treaba asta cu Romania, devine din ce in ce mai relativa si subiectiva. Ne place sa generalizam, da fiecare o vedem prin gemuletzul ferestrei noastre proprii. Cu anumite generalitati din articol sunt si eu de acord.

“Alţii nu mai rezistă nervos şi se întorc. Vorbesc două-trei limbi străine şi au o productivitate dublă faţă de stătuţii de acasă. ” Statutii astai de acasa, zau ca ar trebui sa mai iese si ei…

“Visul absolventului de a lucra la multinaţionale se clatină. De dimineaţa până seară, stors, cu pauze de ţigară cronometrate şi numerotate, cu drepţi, am înţeles, la revedere, cu o limbă pestriţă, e kinky să fii trendy, cu oameni care se vâră cu capul în monitor ca şi cucoanele în casca de coafor, că nici nu ştii dacă redactează un proiect sau joacă poker în cinci, cu alţi doi băieţi de la etaj, cu unul de la Cola şi cu un român aterizat la Chicago. Îi recunoşti după feţele gânditoare, livide, după sictirul cu care tratează orice dincolo de uşa instituţiei. Leafă, excursii şi o iubită. În rest, adio şi n-am cuvinte! ” Nici eu n-ash vrea sa mai adaug nimic. O spune atat de bine. Oare vrei tu altceva in afara de asta? ca vreau sa cred ca si tu esti un cititor care te regasesti printre randurile astea.

Travelling away from the ordinary

It’s freaky, it’s scary when your life’s so ordinary…

Sunt niste versuri si o piesa care imi place ft mult.ink n-am aflat a cui e, pt mine e track04,o am din praga … Si are atata dreptate

p mine ma sperie o viata ordonata, banala, linistita. Mda, o fi si varsta, banuiesc ca va veni o vreme cand imi voi dori fix ceea ce acum ma sperie.
Pana atunci insa, incerc sa fac tot posibiu sa nu devina scary-ordinary
si da iar am plecat. Realizez asta destul de des, mai ales knd ma enervez ca bagajele nu s fac singure(totusi mersi mama, ca d cate ori ai ocazia faci sa fie mai ushor pt mine…si-mi bagi tot in geanta) stiu ce vreau sa iau c mine, d obicei mi le adun, doar ca urasc sa le bag in geanta, sa disper ca nu intra, sau ca altfel ar incapea mai bine…mai e un post despre bagaje asa-i?

in fine. Sunt in Budapestaaa! Se anunta a fi minunat. Am stat prea mult intr-un loc, in Ro, in micutza si plictisitoarea Deva. Planuiam d ceva vreme (d la ult vizita pe acolo) o noua escapada. De data asta mai lunga si mai plina de eventuri.
Si data trecuta o fost o escapada dinainte de licentza, acum sa-i zicem vacantza, concediu…oricum
eu i-ash zice partyuri in a row – rony size, mc dynamite, adam freeland, shy fx. Astea ar fi primele 3 zile – urmeaza sa mai aflu si va tzin la curent
cum de sunt atatea? Tocmai s-a terminat Szigetu, unde am ales sa nu ma duc – nici nu aveam cu cine, nici nu m-a atras lineupul-prodigy am checked la Felsziget…ink mi-e teama d un fest de o asemenea amploare…all in all s-a terminat, dar aerul pt distractie ink e fierbinte
Urmeaza ziua nationala pe 20 si e o atmosfera d sarbatoare-vor fi focuri de artificii p dunare – mereu mi-am dorit revel acolo- so i guess it’s a sort of early new year 4 me 😀
Si cum sccena d p acolo e sustinuta bine d tot-atat d artisti cat si d public, rezulta o serie de partyuri si voie buna.
Da din cate am vazut p foru lor nu prea conteaza motivu, o tzin in continuu cu festuri si partyuri ft tari.
Promit sa ma bucur d ele. Mai ales ca am si promis catorva k o voi face si pt ei.:*

a fost ceva aventura si nervi pana sa ajung efectiv in budapesta, dar asta este – transportu din ro lasa d dorit
D C DRAQ NU EXISTA UN AMARAT DE AUTOBUZ DIN DEVA SPRE BP??? D C SUNT SCORURI FANTASTICI D MARI DIN ARAD CARE E LA 3 ORE?? DAK NU ESTI IN CJ SAU ORADEA E GREU S-AJUNGI…cred ca am mentionat k trenurile intarzieee si sunt scumpe…mda… o sa-mi fac firma d transport

Avetzi cartela Vodafone?

Daca nu, cu sigurantza va doritzi una! (mda…mi-ar placea sa zic asta la fiecare nu)

E un soi de update la postu cela cu licentziata si atat. Ei bine, am revenit la vechile ocupatzii… cum nu puteam doar sa stau si sa ma plictisesc (really I am not that type) si cum o vacanta de 3 luni era prea mult, am luat o promotie la Vodafone- de 10 zile. Daca e vacanta safie vacanta totusi:P

Mi-era dor de o promotie. De ce? Am ocazia sa vb cu majoritatea oamenilor care trec prin fatza reprezentantzei. Oh what a joy. Cine a zis ca totzi sunt oameni normali?
Mai bine zis, cine ar fi crezut ca e asha de greu sa gaseshti macar catziva oameni normali??

Si cum unele faze sunt mult prea tari, nu le pot tzine pt mine.
Vine omu la mine, foarte interesat imi asculta povestea si ma intreaba:
“Da arme, arme adevarate nu avetzi? Un shop de ala de guns…”
“Incercati in State”
“Nu in State, aici. Tre sa fie si aici. Tre sa fac rost de arma s-o omor pe Andra aia!…”
Mda… doamne feri sa fie, sa le gaseasca, sa-I dea cineva…s-o mai si foloseasca.

So this was a special request. Sorry I couldn’t help.

Inca o poveste draguta din care am avut ce invatza.
Pentru marturie mincinoasa se risca de la 1 la 3 ani de puscarie. I bet u didn’t know. Nu steam nici eu. Nu ca m-ar fi interesat. Cum nici faptul ca sora lu fosta nevasta il acuza pe om ca el face amenintzari cu moarte si viol. Ce treaba am eu cu asta? Pai lucrez la Vodafone si ar trebui sa stiu cum se “sterg conversatii”. De fapt omu avea dreptate, el nu o sunat sa amenintze si I s-o facut dreptate in 3 zile dandu-i-se desfasuratorul conversatiei. Ce risca femeia care o depus plangere la tribunal? De la 1 la 3 ani d puscarie pt marturie mincinoasa.
Incredibil. Nu ma uit la tv in timpu serviciului, dar am scenario de filme chiar langa mine.

Eh, dar de paranoia ce parere aveti?
Se zice ca aia mai drogatzi ar fi. Da eu zic ca aia sunt mici copii pe langa crezurile batranilor sau celor incuiatzi la minte.
Mai intai o femeie care nu are treaba ca eu fac promotie la cartela si-I dau minute, ea vrea telefon in rate.
Ii zic sa intre ca la abonament ii da telefon gratis.
Iese suparata foc ca ei nu-I da, ca trebe avansuri si porma sa plateasca aboamentu. da asha is se intampla ei.
“ca eu-s blestemata. Eu nu pot sa cumpar nimic in deva. De fapt in tot judetu asta. Altundeva de ce pot sa cumpar? Is blestemata sa nu pot cumpara nimic aici. Lasa ca ma duc la Brad, acolo pot. Ca aici is blestemata. Va zic eu.”
Eu i-ash fi zis ca si Brad e in acest judetz, HD. Da ce sa-I mai zic daca femeia e blestemata si nu poate cumpara nimic.
Cu toate ca aci nu era problema cumpararii. Ea vroia ceva gratis, sa I se dea. La lotto ai incercat tanti?

Alt nene paranoic care crede ca angajatii de la Vodafone nu vor sa le comunice ofertele pentru ca… le trebe lor minutele in loc sa I le dea lui.
LOL. Pana si eu am minute de nu am ce face cu ele…si la fel juma de tara are sute si mii de minute si n-are ce face cu ele…
“eu am incarcat sambata si fata de la casa nu mi-o zis ca tre sa dau mesaj. De ce nu mi-o zis?”
“probabil ca nici nu stia de oferta. Si nu e obligatia celei de la casa”
“nu, nu stie? Da atunci de ce completa un formular cand am platit si l-o bagat in sertar?”
Si a plecat… cu aceeasi impresie. Fata de la casa i-a luat minutele.
Bravo ei!

Trecand peste cei neinteresati dar suficient de educati incat sa-mi si multzumeasca chit ca daca zic nu, nu le ofer de fapt nimica…vin cei ft bazatzi care tzin sa precizeze ca-s la concurentza si ca is mai buni. As if I care.

Mai sunt aia, tzaranii obisnuitzi care profita d ocazie si au dume rasuflate si-tzi cer nr de telefon. Da pe aia ii intalnesti si daca nu faci promotii.

D abia astept sa mai aud cate una…

In nasol calatoreste si placutul

Nu-i un secret k-mi place sa caltoresc sa fiu mereu pe picior de plecare, sa nu stau mult intr-un loc. Ma plimb, fie pe jos, pe 4roti, cu trenu, cu avionu…si mult cu gandu… Pana si online ‘surfenesc’ mereu-e tot un soi d plimbat virtual-mai ales dak ma-ntzeleg d minune cu googlemapsu si cu siteurile companiilor aeriene sau terestre.
Nu sunt fana calatoritului pt peisaj sau pierdut vremea. Dimpotriva. Calatoritul mi se pare solutia dintre punctul a si b si restu. Deci calatoresc pt ca vreau sa ajung undeva. Si d obicei cand vrem sa ajungem undeva alegem calea cea mai simpla si scurta. Cel putin aia am vrea.

Romania are un statut mai special. Se promoveaza turismul, un lucru bun d altfel dar s uita detaliul cel mai important. E groaznic sa calatoresti prin Romania. Adik e cam greu sa ajungi de la a la b pe orice cale.

Dar asta are si cateva beneficii.imi place mie sa cred. Doar ca nu exagerez cu trasee mai lungi d 5 ore.8 deja mi s pare urat, de pana la mare, 12 nu mai zic.
In 5 ore se pot face multe. Nefiind conectat la internet, sau pur si simplu intr-un cadru familial ci mobil iti dai seama ca de fapt orele au alte dimensiuni. De plictiseala ai zice ca-s prea lungi. Daca insa le manuiesti bine ai zice ca pot fi foarte productive, mai productive decat dak n-ai fi in tren.
Stii toate treburile alea nasoale pe care tre sa le faci da nu prea-ti vine sa le faci?ba ca nu d dim, ba k ii prea tarziu, ba ca poti face altceva. Ei bine, d plictiseala si constrans d un compartiment mobil ajungi sa vrei sa faci ceva si ajungi sa faci si ce nu reuseai sa stergi d p to do list. Pt mine mersu cu trenu, mai ales dak sunt singura inseamna cea mai placuta si putin intrerupta lectura-literatura sau revista.depinde de lung traseului.

De cand n-ai mai citit o suta de pg neintrerupt d tv, d goana la frigider sau d tel. Eu una dmult, exact d la ult calatorie cu trenu.
Si cica si ideile bune s nasc din plictis.

Sfat.inainte sa pornesti, avand in vdr ca stii datele problemei, cu cine si cat calatoresti gandeste-te ce trebuie, ce ai vrea si ce potzi face p tren. Nu t gandi cat d plictisitor va fi si ca poate intalnesti p cineva cunoscut…

Eu recunosc:nu prea stau p locu indicat p bilet, caut un compart gol-camera mea pt calatorie.

rezumat si impresii ISEC

mda..cam greu cu livebloggingu. Pe bune ca am incercat. Dar cand esti in organizare treaba cu tastatu merge mai greu.

Dar s-a incheiat. Cu bine. Lume multzumita – misiune indeplinita.

Ce-mi place cel mai mult la conferintze sau cam la orice event obligatoriu – (am putea pune si situatiile de gen scoala, in care destinu te pune cu catziva insh in in clasa cu care tu decizi sa te imprietenesti sau nu, insa pt o viata favorabila e dragutz sa te imprietenesti) ajungi sa cunosti lume cu care poate altfel n-ai avea cum sa interactionezi. Si cel mai mult imi place felul in care se leaga prieteniile. Nu de a lungul anilor, la serviciu, la scoala…ci in 3 zile la o conferintza – deci pentru un interes comun: de data aceasta Exchangeul.

Mereu e la fel: te inscri si participi. Ajungi intr-o sala cu oameni – depinde de punctualitate cat de multi sunt. E dragutz cand nu cunosti pe nimeni – te asezi cuminte pe un scaun gol, sau langa o fatza mai prietenoasa. Privesti, analizezi, te apropii, discuti, asculti.

Conferintele AIESEC tind eu sa cred ca sunt putin mai speciale – toata faza cu prietenia si cu intratul in atmosfera se face mult mai repede. Sunt saluturi, sunt jocuri, sunt faze energizante, sunt speechuri emotionale – totul e facut in asha fel incat toate sa se deruleze repede, bine si sa aiba IMPACT. CIMG1855

S-a simtit in aceste zile – si flowul a fost unul normal – chiar daca nu totzi participantii sunt membrii AIESEC, nu le-a fost greu sa intre in pielea de AIESECer pt cateva zile.

CIMG1818

Mi-a placut ca am putut sta in spate si sa observ cumva din umbra si detasat totul. Si mi-a placut sa vad, cum s-au format bisericute, cum s-au alaturat oamenii, cum incet incet fiecare a vorbit cu fiecare si s-a facut un grup mare care seara s-a si distrat impreuna si acum la final, de abia asteapta sa se mai revada cumva, candva… zicea cineva de un barbeque – asteptam .

A fost vorba despre the First Step on the World Map – primul pas pe care l-au facut participantii pentru a putea pleca in lumea larga. Kids included for the laughing time – si pt ca sunt cel mai bun exemplu de vointa si de lipsa de discriminare. Copii pot sa-si doreasca, pot sa faca lucururi frumoase – sa fie alaturi de cei din jur, fara sa-i discrimineze.

A fost si teorie – nici de domnul Hofstede n-am scapat dupa licentza … dimensiunile lui culturale sunt bune de stiut si de retinut. Shocurile culturale si etapele lor – astea cred ca le-am mai dezvoltat pe undeva…daca nu urmeaza.

CIMG1791

Au fost joculetze – si morala e una reala – USA va fi mereu puterea economica, si Etiopia cam are de suferit …

Dar s-a incheiat. O alta conferintza, un nou impact, o serie de oameni pregatiti pentru a imbratisa lumea larga, a merge intr-un internship si a se intoarce mai pregatitzi si mai deschisi CULTURAL.

ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july

tot citind asha de zor …am aflat ca livebloggingul se poarta.

asha ca tre sa fiu si eu trendy si sa mai fac din cand in cand si treaba asta mai ales ca tot pe la conferintze imi duc traiul.

da ce-i aia live blogging?

e ceea ce face omu ala care sta cu laptopu in brate la o conferintza si pare ca nu e  atent pt ca tasteaza de zor. De fapt, e foarte atent si tasteaza exact despre ce se intampla in jurul lui. Sunt cam cele mai fresh impresii de la o conferintza, actiune de orice fel.

Si culmea, fac si eu acest lucru fix cand ni se vorbeste despre “The time is now”. E un semn in plus ca majoritatea lucrurilor trebuie facute atunci cand simti nevoia, cum e scrisul si atunci cand vrei si trebuie.

Si mai e timpul pentru exchange. Despre asta se vorbeste in cele 3 zile la conferintza a carui nume mai pe larg suna asha:

Intercultural

Sensitivity and

Exchange

Conference

Am ales sa fac parte din organizare, deci am si detalii de culise…mai degraba invataminte care se cam aplica la mai toate eventurile… din pacate.

As putea sublinia niste reguli de aur – planificarea celor mai mici detalii este strict necesara la fel ca si nervii pentru a accepta faptul, ca nimic din ceea ce ai planificat nu va iesi asha. si asta mai ales atunci cand depinzi de factori externi, cum ar fi alti oameni, oameni de la tipografii, oameni de la imprimerii de tricouri, oameni, oameni, oameni…

mda… cel mai greu e sa lucrezi cu oameni. N-am spus absolut nimic nou, nu-i asha?

Deci n-are rost sa ne enervam ca trebuie facute 2 drumuri pt niste badgeuri care nu-s imprimate corect… ca trebuie sa fim atentzi la imprimarea tuturor cuvintelor pe tricou… ca e posibil sa apara si alti oameni cand e vb de meniu, ca lumea intarzie, ca lumea uita, ca lumea n-are chef, ca lumea e bolnava…

Daaaar, astea sunt doar detalii de culise pt care intotdeauna se gasesc oameni care sa se streseze si delegatii din conferintza nici nu observa si se simt minunat.

Si atunci nu ramane de subliniat decat ultimul fapt si anume ca ne-a iesit o conferintza care si-a atins scopul si ca participantii au facut THE FIRST STEP ON THE WORLD MAP.

mai ramane sa vedem cum decurge si ziua de maine, care de obicei e cea mai emotionanta, tocmai pt ca ajungi sa te acomodezi cu ceva de care trebuie sa te desparti – dar mai multe despre asta in alt post.

si alte lucruri bune intr-un alt live blogging de maine – in care ma voi focusa strict pe delagati si pe simtzirile lor.

BTW: asta am updatat pe toate profilele: Happy 4th of July!! mi-e dor sa sarbatoresc ziua asta pe taramul american

Graphic1