Contraste diverse la TMBase09 (updatat cu poze)

Si-a mai trecut un TMBase – al 4-lea consecutiv pt mine. Sentimentul e unul placut, imbinat cu iz de dor, oboseala si satisfactie maxima. Si nu stiu cum se face ca mereu apare si sentimentul acela de a trecut prea repede. Mai ales ca lineupul din acest an a fost mai mult decat unul consistent si nu pot comenta negativ absolut nici un set.

tmbase09Afisul, in afara de relevanta line-upului este extrem de sugestiv si ilustreaza realitatea celor 3 zile – music for your heart and soul, realitatea vietii de zi cu zi a majoritatii celor ce au fost acolo si care chiar isi hranesc sufletul cu muzica.

Din pacate nu am fost in prima zi a evenimentului, asa ca voi comenta doar cele 2 zile.

Vineri a fost seara greilor – din aproape toate punctele de vedere: nume consacrate de ani buni, experienta si calibru:

Al nostru TRG cu productii proprii, noi si vechi: OI Killah was there! Pentru setul lui merita mers devreme, dar se pare ca nu toti au considerat asta. O masa mult prea mica de oameni pentru TMBase, pentru intreaga seara de altfel. Si TRG a fost nevoit sa mixeze pentru vreo o suta-2 de persoana in prima ora…

S-a strans un public mai maricel pentru a-i primii cum se cuvine pe cei de la Suie Paparude, obisnuitii invitati ai eventului, cu mai noul MC Bean de aceasta data. Au avut o surpriza pt TMBase09, o piesa in premiera: Soundcheck si se pare ca s-au aliniat si ei pentru a fi pe val cu noul trend al dubstepului.

Palotai Presedinte, pentru a citi pe cineva de pe forum. Intr-adevar a fost la fel de bun ca intotdeauna, l-am mai laudat eu si cu alte ocazii, e mereu la fel de bun dar mereu surprinzator de bun. Cu mult chef de rock in acea seara a demonstrat ca poate suna mai bine pe beaturi. I love rock’n’roll a fost printre piese si in afara de asta hituri peste hituri care au inebunit publicul-AC DC, beastie boys. Cu mimica obisnuit de calma si cu satisfactie in ochi cand ridica butoanele a fost cel mai bun act din acea seara. Si-a facut treaba, a si zambit, a coborat si si-a pus prosopul alb in jurul gatului. As usual.

Dupa un astfel de act cred ca au crescut si pretentiile publicului de la Ed Solo, al carui set SOLO a fost bun, pe masura asteptarilor, imbinand breakbeatul cu dubstepul cu shlagarele lui, dintre care nu putea lipsi When I was a Youth. Pentru a corecta faptul ca toti djii erau aia grei, din toate punctele de vedere, mai ales varstnici, Ed  a fost singura exceptie.

Dar nu pentru mult timp, alaturi de el urcand mult asteptatii si iubitii Ragga Twins. Dupa acel act eu nu i-as mai numi iubiti, ci cei care au stricat filmul din acea seara. Cei doi gemeni bine inchisi la culoare, ft buni ca MC, dar parca nu cu selectia aia a lui Ed Solo… Mai ales cand erau destul de multe piese mai liquid, cu lyricsuri feminine, peste care nu se pliau vocile celor doi. Insa, de admirat iubirea fatza de gagicutzele din fatza, pe care le-a imbratzisat cu fortza si clar le-a marcat. Si respect pentru lipsa de ifose de star, au coborat in public si s-au miscat pe muzica urmatorului dj.

Bass Face Sasha, alt dj destul de trecut prin viata, a incheiat seara si a diversificat-o cu un alt gen. Nici nu m-ash hazarda sa-l numesc, mie una nu mi-a placut, o cam dadea in house, club music… Poate  asa se explica si tabloul care se desfasura in fata ochilor mei: niste stereotipuri ale Romaniei de astazi, cocalarus si pitzipoanca de mall. Adica in afara de miscarile tipice ale batutului din palme, datului peste fund si din fund, ii trada de la o posta vestimentatia atent aleasa pentru a fi lucioasa, mulata si sclipicioada. Cruci cu pietre, curea cu sharpe de asemenea cu multe pietre, de ma intrebam cum de nu pica iegarii legati cu ea de la atata greutate, pufoaice lucioase care ascundeau un corp atent lucrat cu bere… Nu mai continui pentru ca stric aparentele un festival prestigios de muzica electronica, tzinut in hala cu mult praf, total inadecvat minunatelor botine cu toc cui ale…

Un alt element al experientei si tot odata varstei inainte o reprezenta o alta prezenta de pe scena. Domnul fotograf cu ochelari si par alb, probabil fotograful oficial, pentru care as zice massive respect ca si-a facut treaba in ambele nopti, cap coada. A stat  in acele “zgomote” puternice si i-a fost dat sa vada cum se manifesta “pustii” si “pustoaicele” din ziua de azi in fatza scenei, cum se baga ei unii in altii si se afla in delir total, chit ca n-au nici pe sfert varsta dansului.

Trecand peste asta si retinand contrastele dintre cei de pe scena si cei din fatza scenei s-a incheiat mult diversificata seara parca prea repede!

Contraste inalte si mai inalte – High Contrast

Ultima seara de festival trebuia sa fie una legendara, mai ales ca pe scena a urcat ea insasi o legenda – omuletul cu par cretz si shapca, numit High Contrast, ocupatie – mixatul al naibii de bine al multor hituri, si creator de alte hituri.

Cu siguranta pentru acest mare nume de pe scena au venit majoritatea la festival, daca nu din respect pentru eveniment, constanta si obisnuinta. Numarul mare al platitorilor de bilet confirma asta. Hala, cu o zi inainte destul de goala si friguroasa, s-a umplut si a emanat caldura, praf si voie buna.

K-lu si Limun au inceput cu ritmuri prietenoase si ademenitoare, care te faceau sa dansezi si sa vrei sa te simti bine.

Ingredientele perfecte pentru ca acea seara sa fie din nou una diversa si plina de contraste au fost cele adevarate: True Ingredients. Primul contrast: nu doar numarul mare al publicului, ci si un numar mare de artisti, 5, dintre care 3 MC, parca toti frati, cretzi si colorati. Ce frumos o si rimat. Alt contrast? Aveau cu totii ochelari de soare. Ma rog, si printre ceilalti se aflau oameni care nu suportau lumina, doar ca TI aveau si un alt motiv pentru a-i purta.

Si aici un mod super misto si neconventional de a-ti promova  muzica. Au zis-o si ei, e prea banal sa vinzi CD-uri. Mai bine vinzi ochelari chic si multifunctionali: nu doar apara de radiatii ci contin codul cu care posesorul isi poate downloada direct de pe net noul album, care ghici ciuperca cum se numeste: Sunglasses

In afara de asta au facut un show atat de funky fresh, de s-a lasat cu stage diving!! Merita chemati cu orice alta ocazie, cu siguranta incalzesc atmosfera.

Dupa ritmuri antrenante si melodioase de hip-hop si multe altele a intrat un tip si mai energic pe scena: Netik. Omuletul caruia chiar ii place sa se joace cu butoanele si sa comunice cu publicul fara microfon, ci cu tehnologia care-i statea in fata. Si-a facut singur prezentarile printr-o inregistrare care spunea pt cei ce nu stiau deja cat de campion e el, mai apoi a demonstrat-o. O mimica si o gestica de invidiat- comunicare non-verbala, eye contact. Clar ca ii place ceea ce face. Ce face? Se joaca cu soundul si pune muzica care sa te miste, de la hip-hop la drum and bass fortzos. Normal ca-l aseman cu JFB. Jos palaria, as mai vrea sa te vad!

Si Netik a fost doar incalzirea pentru legenda vie a contrastului insusi: High Contrast, care s-a gandit de la inceput ca it’s Time to pretend si ca MGMT e potrivit pentru a incepe setul mult asteptat. Au urmat melodiile pentru care il iubim si pentru care il stim si pentru care lumea a intrat in extaz – a fluturat steagul Londrei, se pare ca BassFreak e chiar un freak si ca pana si pe liquid drum and bass se poate face pogo… Eu una am avut o singura piesa in minte pe care vroiam sa o aud de la High contrast, pe care n-am auzit-o inca la alti dj: Adele – Hometown Glory.

alta piesa de tzopait si intrat in delir

si altele care au curs atat de frumos si au cauzat dureri de picioare si altora dureri de alte feluri. Inca nu am aflat toata povestea, ci doar eram destul de aproape de o gaura mare in public, unde se pare ca 2, sau mai multi s-au luat la bataie si a intervenit cam tarziu securitatea si a vrut sa intervina si ProTvul, insa a fost un incident care doar a marcat setul si probabil fata unuia…

Dupa ce majoritatea s-au declarat satisfacuti de o seara memorabila, urmau sa intre The Qemists – 2 baieti foarte energici si ei cu un set de dnb foarte heavy. A venit ca uns si drept contrast setului lejerutz al lui High Contrast. Eu una ascultandu-le cateva dintre piese ma asteptam sa fie o prelungire a setului de liquid and nice dnb incepute bine de HC

Poate mai cheama careva baietii si o sa am ocazia sa ascult si piesele alea, netrebuind sa se diferentieze ca set de cel de dinaintea lor.

Gojira – ultimul contrast al festivalului – a incheiat cum a putut el mai bine seara, cu ceea ce mai lipsea de pe lista – niste breaks, niste acorduri mai putin 4/4. Cele cateva minute care l-am mai ascultat mi-au placut. Cu siguranta as mai fi dansat daca as fi avut o pereche de picioare de schimb.

Fiecare DJ in parte putea fi chemat ca headliner si sa lase impresia unui party minunat cu un set de 2 ore. TMBase insa s-a intrecut pe sine si a facut fiecare clipa din cele 2 seri sa merite si sa fie din plin. M-am simtit ca la un Glade mult visat, unde fiecare dj e un zeu.

Alte contraste ale festivalului TMBase09

Varsta era o chestie ft evidenta- si era o treaba cu under 18 not aloud. O fi si Cernobilu de vina si acei micutzi si micute de fapt doar la inaltime erau mici, ca aveau clar mai mult de 18 ani… Nu cred ca se fac controale la buletine, ca n-ar avea nimeni nimic de castigat. As sublinia si partile bune: primele randuri sunt ca si inexistente, nu blocheaza vazul la pupitrul djului si intregesc cu bine marea masa, plus ca iasa bine in poze. Se pare ca dnbul, muzica electronica urbana in sine e contrastanta in sinea ei: este sau pentru cei mici pentru care e un trend cool ( a caror proportie n-as vrea s-o dezbat) sau pentru cei ce ajunsi la o varsta apreciaza acele beaturi.

Contrast – dobitocie vs civilizatie.

din pacate am pus dobitocie primul cuvant, pentru ca e foarte caracteristic taramului mioritic si mai ales punkerilor prezentzi la manifestarile de acest gen. Si nu doar punkeri, nu cumva ceilalti sa se simta nebagati in seama. O alta chestie care mi-a sarit in ochi a fost contrastul dintre cei ce se aflau in primele randuri: sau cei/cele mici, sau cei ft mari, in greutate!! celor din urma se pare k le place sa miste si mai ales sa se bage cu nerushinare in cei din jur iscand scandal, material pt pro tv si un sentiment acut de scarba fata de astfel de comportament celor din jur.

Tot respectul pt domnu’ B. care a avut curaju, tupeu si bunavointa de a calma spiritele si a-i potoli pe cei prea agitati.

Si o mica subliniere, ar trebui interzise piesele cu Prodigy in astfel de situatii – ajung concertele acestora, sau macar un hit al acestora intreaga seara, nu atata de muuulte, in aproape fiecare set, oricum incendiar si fara the prodigy.

Criza domnle’ si la muzica.

Criza n-a fost clar pe afish, numele de calibru confirma asta si se pare ca si sponsorii curajosi au vrut sa nege existenta crizei – mai ales sponsorul Heineken care a prezentat TMBase 09. Poate ca dozele mici de bere heineken aveau orishce legatura cu criza, sau se gandeau la faptul ca prea mult alcool, dauneaza grav sanatatii. POate ca si pretul apei d 5 lei avea o oarecare legatura…

Cu toate astea, djii pareau cei mai ‘nelinistiti” de aceasta lipsa de bani: Where’s my money?? Un shlagar intr-adevar, care n-a prea lipsit din seturi. N-am retinut la care dintre dj, la Netik sigur si la alti 2, 3 poate:)) Cu caspa remix a fost cel putin aigurata si prezenta dubstepului. And once again: Where’s my money?

TMBase 09 – fara hala TMBase 08, fara peripetiile de pe tren din acel an, fara anumiti prieteni alaturi.

TMBase 09 cu multi alti prieteni alaturi din toate colturile tarii pe care reusesti sa-i revezi tocmai datorita acestui event.

TMBase 09 cu un lineup legendar si cu contraste muzicale de care scena muzicii electronice underground are nevoie.

Happy Birthday TMBase 12 Years, long live TMBase!

Mii de multumirii organizatorilor pentru ca datorita lor astfel de evenimente exista si pot insemna altceva pt fiecare in parte, insa imbraca acelasi sentiment de bucurie muzicala.

pozeeee

http://ro.tilllate.com/en/event/9552076

official pics, by the real pro! super calitate

http://www.tmbase.ro/gallery.php?path=/2009.10.16%20-%20TM09BASE%20DAY%202

o recesiune optimista

am tot amenintzat ca o sa scriu si eu despre recesiune. stiu. e un subiect obositor. ma obosesc articolele, stirile de pe teve, subiectele de discutie… gandurile sumbre asupra viitorului…care par a fi si mai nesigure, si mai umbrite de acest fenomen.

care fenomen? unul supra umflat de media.

vroiam sa public doar partea luminoasa a recesiunii, care exista. dar n-am apucat sa imi scriu parerea..sa zicem ca am asteptat si am facut research, care nu era greu avand in vedere multitudinea de informatii spanzurate de recesiune.

de unde atata optimism? pai, mie mi se trage de la publicitari. am ascultat cateva emisiuni care prezentau aceasta “criza economica” ca fiind foarte buna. de ce? exemple foarte convingatoare. cei slabi pica, cei buni se ridica. se cerne raul adik. oricum piata e prea plina.

ok… am inceput sa sustzin ideea, sa vad ceva bun in asta. pana m-a lovit replica cuiva: ” si cum ii buna daca ambii mei parinti au fost dati afara?”

mda…that kind of shit se intampla…des… foarte des. mai ales la companiile mari, care dupa cum se aude peste tot nu o mai duc asha bine. sa fie pentru ca nu s-au administrat bine? sa fie pentru ca nu sunt chiar atat de puternice?

hmm…e o chestie ciclica din pacate.

si s-a ajuns la asta tot din cauza unui lantz al slabiciunilor.

imprumuturile. niciodata nu am fost fana lor. nu e un lucur ok. daca stii ca nu-tzi potzi permite ceva acum, de ce sa te imprumuti totusi si sa platesti mai mult pentru ceva ce nu itzi potzi permite nici la nivelul actual… nu se vor intampla minuni, nu vei cashtiga la lotto… pur si simplu te obisnuiesi sa te imprumuti, sa iei credite, sa nu te mai chinui sa castigi mai mult pentru a putea sa-tzi permiti mai multe, ci te ve limita sa iti platesti rata, dobanda lunara… sad…

cam asha s-a intamplat la nivel global. nu doar tu, studentul care vroiai un laptop klumea, sau salariatu care vroia un lcd… ci firme, care au imprumutat normal, sume mult mai mari… si s-a ajuns la minunata performanta de a nu mai dispune de acei bani. s-a imprumutat nimicul… care e si mai greu de dat inapoi…

hopefully se rezolva, cu cat mai putzine pagube. a mai fost asha ceva. dar acum, cand media e in floare, normal ca pare totul mai grav, si se creeaza o panica care intotdeauna inrautatzeste situatzia…deci…

macar acum a crescut interesul pentru economie, istorie(1929), grafice, bursa, indexul dow

atentia pentru investitii, achizitzii

cine zice ca precautzia strica? pacat ca trebuie sa fie criza ca sa ne educam sa fim precautzi

financial-crisis3

in ceea ce tzine de publicitate. sa speram ca  va creste creativitatea, vor scadea mofturile clientiilor, agentiile vor fi mai realista si ideile vor si vinde.

let the optimis increase the wellness.:))

mai ales bancurile in urma crizei au devenit adevarat de comice

cica se marita femeile din dragoste (si cine poate zice ca nu e un gest frumos..?)

si ca lumina de la capatul tunelului a fost stinsa pentru a face economie:))) we won’t die!!