No school for creativity/ creativitate neshcolita

O noua realitate ma loveste. Aproape zilnic. Si acele zile sunt cele in care sunt la scoala. Mda. Nu facultate, scoala! O facultate care tinde sa fie melancolica si sa pastreze vie memoria anilor de scoala a celor ce au iesit de pe bancile ei. Probabil e si asta un mod de a feri copilasii de crunta realitate. Doar ca pentru mine e greu sa ma readaptez la ceva ce am uitat in ultimii 3 ani de zile.

 

Mi-e greu dupa ce am dat o licenta sa revin in timp, sa stau pe banci, sa scriu de pe tabla, sa ies la tabla si sa-mi fac temele pentru urmatoarea intalnire in aceeasi formula.

Mi-e greu sa cred in diferentele atat de mari de la o specializare la alta, mai ales in cadrul aceleasi universitati. Si totusi diferentele sunt mari, precum diferenta dintre nr de studenti prezenti la cursuri sau seminarii.

 

Inseamna atata de mult sa ai un grup mic si compact cu care sa lucrezi constant. Si e atat de greu sa te dezvolti singur intr-o turma mare, unde identitatea ta se reduce doar la o parte insignifianta a grupului prea mare.

 

Este foarte important ca in acesti ani sa-ti conturezi identitatea, sa-tzi formezi personalitatea pt a o putea modela si plia pt viitor.

Dar asta e mult prea greu cand creativitatea ta este pur si simplu blocata.

 

Pentru a nu filosofa indelung despre asta pun un filmuletz care explica mai bine decat as putea eu.

 

schools_kill_creativity

 

Vin doar cu exemple pentru a sustine cele spuse. O scoala unde se urmareste o programa stricta si mult prea rar updatata nu are cum sa te dezvolte din pct de vedere creativ. Nu prea te face sa vrei mai mult de la tine. E dificil sa vrei sa faci fatza cerintelor si totusi sa ai timp pentru propriile interese, care nu intotdeauna sunt exercitiile de rezolvat. Si nici la scoala nu puteai fi as la toate materiile. Si practic gandind, oare ce te ajuta mai mult? Niste formule invatzate sau efectiv munca facuta si placerea de a realiza ceva?

Si creativitatea e cam lipsita si la modul de predare. Profesorul sta in fatza, vorbeste sau dicteaza.

Workshopurile sunt interactive.

Seminariile in care se cheama specialisti sunt cu adevarat practice.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

Ma bucur ca timp de 3 ani am avut posibilitatea sa fac ceea ce mi-o placut. Sa pot combina scoala cu multe workshopuri. Sa pot face proiecte pe subiectele mele de interes, ca am putut afla astfel si alte chestii interesante – mi-a permis sa ma desfashor si astfel sa ma formez.

Acum, mi-e greu sa ma conformez. Insa, tind sa cred ca m-a ajutat sa stiu sa jonglez si sa scot ce e mai bun pt mine.

 

La urma urmei nu sunt retzete pentru un viitor de succes. ON fiind mereu pe aceeasi lungime de unda cu mine, a decis sa dezbata fix tema asta care ma rodea: cum e cu invatatul asta… Poti invatza foarte bine, sa-ti placa asta si sa ajungi sus, la fel cum potzi face orice altceva si sa te tarasti pe bancile scolii si sa ajungi totusi sa faci ceea ce-tzi place si sa ajungi sus.

 

La urma urmei…it’s about luckJ

Advertisements

Hai sa ne pensulim la fabrica!

Se intampla ca si la Cluj se intampla treburi. Vai am inceput sa vb ca Darius – si doar l-am zarit pe acolo semnandu-se pe hartie si dandu-se si el drept artist.

Ce se intampla? S-au adunat artistii din Cluj si s-au gandit sa faca ceva si pentru restul artistilor, sau iubitori de arta contemporana. Si sunt multi. Si multe incaperi.

OK. foarte ambigua descriere si n-ati aflat nimic. La fel cum si mie mi-a fost foarte greu sa aflu de fapt ce se intampla, dar clar, se intampla ceva.

Vestile s-au imprastiat pe grupuri, sa zicem destul de tintit. Eu am aflat de treaba facuta in colaborare cu Centrul Cultural German: Ristorante Santo food. Altii au primit programul intreg – pe care l-am simplificat si pus mai jos.

Azi, dupa ce am fost la evenimente am vazut ca au si cateva afishe ft galbene in oras.

Atrag atentia, fara sa spuna multe. Asa o fi treaba cu arta. Probabil cine trebuie sa stie stie. Probabil ca nu e nevoie de multa promovare. Probabil ca nu a atins decat tinta sigura. Hmmm… as fi sceptica.

M-am dus, pentru ca era cladirea aceea care ma interesa si stiam ca urmeaza sa se intample chestiuni diferite acolo. Foarte dubioasa locatie, totusi cunoscuta si gasita, mai ushor, mai greu.

In 23 octombrie s-a inaugurat Fabrica de Pensule.

Este efectiv o veche Fabrica de pensule in care s-au mai pastrat 2 opere de arta (astea merita vazute! scule bune si scule rele)   si s-au adus multe altele – si au fost galerii. Si a fost muzica. Si au fost niste ecranizari. Si a fost un bar – cel de la La Gazette. Si au fost oameni – cei ce mi s-au parut adevaratele piese de arta. Acei oameni dupa care intorci capul si pe strada. Acei oameni care au acel ‘quel que chose’ care ii face sa fie interesanti. Acei oameni care par si mai interesanti atunci cand sunt interesati de aceleasi lucuri si se aduna.

A fost pana la urma si un moment propice pt cei ce s-au simtit inspirati si au ajuns sa considere totul din jurul lor arta si au transformat anumite zone acoperite cu dozele de bere goale in opere.  Au fost si usi inchise unde artistii nu au apucat sa termine ce aveau de prezentat. Au fost si gauri prin care privind puteai vedea chestii… nu orice chestii… mai supra realiste. (cel putin asa mi s-a transmis de la cei ce au gasit gaura… pt ca noi am cautat-o in zadar pe cele 5 etaje)

V-as zice mai multe, dar intr-o ora petrecuta acolo asta a fost tot ce am aflat. Am facut si researchuri pe net, gandindu-ma ca voi gasi explicatii existentei acestui lucru care fascineaza. Am gasit cateva bloguri care au preluat programul sau partiile pe care le promovau. se pot clickui mai jos.

Iar azi am fost sa si fac cateva poze, macar barului, ca se afla amplasat strategic la primul etaj, unde te si poti opri daca n-ai putere sa te cultivi la etajele superioare.

25102009(002)25102009(001)

Restul etajelor, zic eu, le puteti descoperi singuri, chiar in functie de interese – programu e divers si se intinde pe toata durata saptamanii si mai jos este programul pe octombrie si luna noiembrie.

preluare de pe slicker.ro – am pastrat doar varianta in ro, fiind greu de urmarit in 3 limbi consecutiv…

Fabrica de Pensule
www.fabricadepensule.ro

spațiu de artă contemporană
lansare 23 octombrie + program pe viitor

Fabrica de Pensule este un spaţiu de creaţie şi difuzare a artei contemporane sub forma unui centru cultural independent. Centrul este situat în fosta fabrică de pensule şi concentrează, pe o suprafaţă de 2000 mp, 29 de spaţii de artă contemporană: ateliere de artişti, galerii şi organizaţii culturale active în domeniile artelor vizuale, dansului contemporan şi teatrului.

Program octombrie – noiembrie

23.10.2009
Tur ghidat al Fabricii de Pensule  20.00 h / 21.00 h
Viitorul Probabil – Ghid Audio al zonei Clujeana/Lupșa  Fundaţia AltArt, 17.00 – 20.00 h
Alex Mirutziu – Manifest of Flaw, Galeria Sabot, 19.00 h
Ciprian Mureșan – Luv, Galeria Plan B, 19.00 h
Tom Chamberlain – Clockwise From the Left, Galeria Laika, 19.00 h

Lucian Broscăţean, Ramona Gliga, Rinad Muti & Ștefana Zdrenghea – Who am I ? / Where do I come from ? / Where do I go? Zmart Gallery, 18.00 h

Adrian Bogdan Ciprian: gonzo- șamanism cu scânduri de aruncat / Granny’s scrap magic wood with visions for illness atelier a.b.c.maria, 20.00 h

Denisa Curte – Future Perfect, Atelier Denisa Curte, et. IV, 19.00 h

Ristorante Santo Food Turismo, performance muzical, instalaţie acompaniată de efecte muzicale, de lumină și sunet Sala Studio, 22.00 h

24.10.2009
Curs deschis de contact improvisation  GroundFloor Group, 15.00 h
ORIGIN – o hermeneutică muzicală a cărţii Tao Te Ching, cartea Drumului // cu Mircea Florian (Tatăl Nostru) Sala Studio, 19.45 h

25.10.2009
MESSAGE – multi-reality-dance-show, GroundFloor Group, 21.00 h

27-28.10.2009
A Soul for Europe – Forum Cluj. Cultura și dezvoltarea urbană / A Soul for Europe – Kolozsvár Fórum – Kultúra és városi fejlődés / A Soul for Europe -Forum Cluj. Culture and Urban Development, Fundaţia AltArt, 10.00 h

30.10.2009
Proiecții de filme de dans, producții ale canalului de Televiziune ARTE / Táncfilm vetítések, az ARTE televíziós csatorna produkciói / Dancevideo screenings, produced by ARTE channel, ArtLink, 20.00 h

9-15.11.2009
Festivalul Temps d’Images – teatru, dans, video / Temps d’Images Fesztivál – színház, tánc, videó / Temps d’Images – theatre, dance, video, ArtLink

14.11.2009
Șantier (Ateliere) Temps d’Images, 19.00 h
Temps d’Images: Audio Video Event Makunouchi Bento + Vali Chincișan, Artlink, 21.00 h
Mostre   AltArt pentru Festivalul Temps d’Images, 22.00 h

15.11.2009
Temps d’Images: Proiecţii de filme de video-dans Artlink, 16.00 h

20.11.2009
Gábor Lali,  expoziţie   Galeria Cluj Est, 18.00 h

28.11.2009
Delir în doi, în trei, în câţi vrei…. Eugène Ionesco, Sala Mică, 19.00 h

Fabrica de Pensule
http://www.fabricadepensule.ro
Cluj, Henri Barbusse nr. 59-61
Corina Bucea – corinabucea@yahoo.com, 0745 394252

http://www.sectorulcultural.info/fabricadepensule/

http://dorobantu.blogspot.com/

http://angelovgallery.wordpress.com/2009/10/16/eveniment/#comments

Metoda old-school de agatzare: daca eu iti cant, ma placi?

back to emotional stuff.

Ca tot vorbim aici de marketing emotional, de branduri cu suflet, de emotii, ia sa vorbim un pic si despre cele adevarate.

Ieri in statia de autobuz si in continuare pe autobuz am asistat la o poveste de dragoste in curs de inchegare.

N-am fost nicidecum o incercare obosita a unui tip mai fancy de a agatza o gagicutza care se face sa-i fie colega si sa o observe mai bine in statia de autobuz. A fost o incercare dragutza, de moda veche transcrisa in zilele noastre de a-i arata fetii ca baiatu o place.

Un EL, frumushel, destul de trendy – o bluza sport de la duffs, o geaca maro de piele, niste blugi mai stramti si niste bascheti maronii, o freza destul de emo ducand spre clubbin’ dar nefiind deloc un confrate al exemplarului cocalaris.

O EA, fata simplutza, extrem de dragutzica, imbracata normal, cu niste manusele in dungi asortate gentutei tot in dungi si bluzei tot in dungi – necategorisibilia din pct d vedere al gusturilor muzicale.

Si asta cu gusturile muzicale va zic sigur ca e asha, pt ca baiatul incerca din greu sa o bage intr-o categorie in fct de ce cantareti asculta ea. A incercat mai intai sa ghiceasca, ca era mai fun asha si a inshirat ce asculta el: Deftones, Incubus, Blink 182 – si era mirat ca ea nu prea auzise de astia. Si atunci o intreba ca ce, ea prefera celine dion? raspuns negativ. Deci nu esti pitzipoanca de aia.

Incercarile au continuat si au fost acompaniate muzical. EL incepuse sa-i fredoneze, mai apoi sa-i cante fetei. Si trebuie sa recunosc ca avea voce, era dragutz, dar poate putin penibil? EI ii placea, dar nu dadea semne. Era misterioasa si sustinea ca n-are nici un cantaretz sau formatie preferata.

Vazand ca nu-i merge a inceput sa vorbeasca despre alte cele. Destul de haotic. O lua peste picior, incerca sa o faca sa zambeasca, glumea si o studia, in continuu cu ochi de tip indragostit caruia nu-i pasa ca se face de ras, daca reuseste sa-i smulga un zambet. I-a smuls mai multe. Au reusit sa se asheze unul langa altul si a luat-o chiar si de mana cu ceva pretext, pentru a o lasa pe urma.

Din pacate trebuia sa cobor. Insa am coborat cu un zambet pe buze. Se mai poarta si astfel de metode de agatare – la scoala, se nimereste sa-tzi placa colegu/a si incerci sa-l/o faci sa te placa la randu-i. Si nu e ca la club cu vrajeli urlate in urechi. Si nu e ca pe mess, ascunsi in spatele unui monitor…

E old school, foarte normal, dragutz si plin de momente neasteptate. Insotit de tot tacamul necesar comunicarii- verbale, non-verbale- mai ales mimica, gestica…

Sper ca EL a reusit cu EA, sau ca macar EA i-a apreciat gesturile, nu prea mai ai ocazia sa “patzesti” din astea

promovare mai shuie asa

Reclama cu reclama se face. Si urmeaza un calup publicitar pentru mine si d c nu si pt Suie Paparude si al lor forum unde Michi mi-o facut reclama la blog. Yuppy!

De ce sa nu recunosc ca mi-a crescut corazonu cand am vazut ca mi-am depasit recordul la  nr de daily clicks on the blog. Si ce sa-mi vada ochii, ca am clickuri de la Suie de pe forum, intru si vad si multumesc. Mi-o promis ca mai arunca ochii pe blog:))  quote: ” michi 4 hours ago # 755  …super ! ne vedem la Cluj pt ca venim des se pare toamna asta.sigur de-acum intru sa bag cate un ochi la tine pe blog”

Cum sa nu ma laud? Doara e Michi de la Suie. Nu oricine. E totusi o trupa pe care eu o respect din pct de vedere al brandului pe care si l-au creat.  Si mai ales pt comunitatea pe care reushesc sa si-o stranga in jurul brandului ‘Suie Paparude’. Pt ca Suie Paparude la urma urmei, nu e doar o trupa, e un brand tipic romanesc si oricati solisti ar schimba, tot iubiti ar ramane. Si serios ca e de admirat faptul ca au reusit ani de randul sa ramana la fel de iubiti si si mai iubiti de fanii vechi si de cei noi.

Au pornit din underground unde se intorc mereu cu drag si unde au fani care ii respecta.

Sunt o exceptie, daca stam sa ne gandim la cat de nishata e piata muzicala si cata ura exista intre underground si mainstream.  Ura cel putin la nivel de oameni, ascultatori ai genurilor. Si totusi ei poa sa fie si pe MTv si pe Radio si in halele de la Tmbase si la partyuri exclusiv undergound

[- tin minte un show de zile mari – tot aci la Cluj, organizat de Tralala. Un party tzinut intr-o locatie groaznic de mica si calduroasa unde Suie a facut sa curga apa pe pereti, la propriu, toate pozele mele au iesit aburite pt ca nici lentila apratului n-a scapat de caldura aia. Si baietii amestecati ca de obicei in public, facand poze cu noi. Fara ifose de staruri.]

Interesant ca si pitzipoancele si cocalarii care nu stiu sa scrie fredoneaza si se extaziaza cand aud pentru inimi, sau armada verbala, la fel ca publicul mare al TMBaseului.

De unde concluzia ca: muzica e pt inima tuturora.

Si e greu sa te mentii cand unii te injura ca esti si de o parte si de cealalta a baricadei, cand te prostituezi pentru bani… asta este, muzica este ceva comercial. Daca ar ramane in underground nu ar fi la fel de controversati si nu s-ar putea bucura atat de multa lume de ei. Recunosc ca albumul trecut, care a dat-o rau spre comercial si mie deja-mi suna a house nu mi-a placut. Insa apreciez ca acum se adapteaza trendului din muzica underground si aud sound de dubstep – si ia uite cum ii cultiva pe cei care nu aveau cum sa auda de dubstep.

Pe cei de la Suie Paparude i-am putea privi deci ca pe niste educatori ai scenelor, ambelor scene. Noua ne aduc chestii comerciale si lor le aduc calitatea din underground.

respect!

As fi vrut sa pun piesa aia noua a lor…doar ca n-o gasesc.

Contraste diverse la TMBase09 (updatat cu poze)

Si-a mai trecut un TMBase – al 4-lea consecutiv pt mine. Sentimentul e unul placut, imbinat cu iz de dor, oboseala si satisfactie maxima. Si nu stiu cum se face ca mereu apare si sentimentul acela de a trecut prea repede. Mai ales ca lineupul din acest an a fost mai mult decat unul consistent si nu pot comenta negativ absolut nici un set.

tmbase09Afisul, in afara de relevanta line-upului este extrem de sugestiv si ilustreaza realitatea celor 3 zile – music for your heart and soul, realitatea vietii de zi cu zi a majoritatii celor ce au fost acolo si care chiar isi hranesc sufletul cu muzica.

Din pacate nu am fost in prima zi a evenimentului, asa ca voi comenta doar cele 2 zile.

Vineri a fost seara greilor – din aproape toate punctele de vedere: nume consacrate de ani buni, experienta si calibru:

Al nostru TRG cu productii proprii, noi si vechi: OI Killah was there! Pentru setul lui merita mers devreme, dar se pare ca nu toti au considerat asta. O masa mult prea mica de oameni pentru TMBase, pentru intreaga seara de altfel. Si TRG a fost nevoit sa mixeze pentru vreo o suta-2 de persoana in prima ora…

S-a strans un public mai maricel pentru a-i primii cum se cuvine pe cei de la Suie Paparude, obisnuitii invitati ai eventului, cu mai noul MC Bean de aceasta data. Au avut o surpriza pt TMBase09, o piesa in premiera: Soundcheck si se pare ca s-au aliniat si ei pentru a fi pe val cu noul trend al dubstepului.

Palotai Presedinte, pentru a citi pe cineva de pe forum. Intr-adevar a fost la fel de bun ca intotdeauna, l-am mai laudat eu si cu alte ocazii, e mereu la fel de bun dar mereu surprinzator de bun. Cu mult chef de rock in acea seara a demonstrat ca poate suna mai bine pe beaturi. I love rock’n’roll a fost printre piese si in afara de asta hituri peste hituri care au inebunit publicul-AC DC, beastie boys. Cu mimica obisnuit de calma si cu satisfactie in ochi cand ridica butoanele a fost cel mai bun act din acea seara. Si-a facut treaba, a si zambit, a coborat si si-a pus prosopul alb in jurul gatului. As usual.

Dupa un astfel de act cred ca au crescut si pretentiile publicului de la Ed Solo, al carui set SOLO a fost bun, pe masura asteptarilor, imbinand breakbeatul cu dubstepul cu shlagarele lui, dintre care nu putea lipsi When I was a Youth. Pentru a corecta faptul ca toti djii erau aia grei, din toate punctele de vedere, mai ales varstnici, Ed  a fost singura exceptie.

Dar nu pentru mult timp, alaturi de el urcand mult asteptatii si iubitii Ragga Twins. Dupa acel act eu nu i-as mai numi iubiti, ci cei care au stricat filmul din acea seara. Cei doi gemeni bine inchisi la culoare, ft buni ca MC, dar parca nu cu selectia aia a lui Ed Solo… Mai ales cand erau destul de multe piese mai liquid, cu lyricsuri feminine, peste care nu se pliau vocile celor doi. Insa, de admirat iubirea fatza de gagicutzele din fatza, pe care le-a imbratzisat cu fortza si clar le-a marcat. Si respect pentru lipsa de ifose de star, au coborat in public si s-au miscat pe muzica urmatorului dj.

Bass Face Sasha, alt dj destul de trecut prin viata, a incheiat seara si a diversificat-o cu un alt gen. Nici nu m-ash hazarda sa-l numesc, mie una nu mi-a placut, o cam dadea in house, club music… Poate  asa se explica si tabloul care se desfasura in fata ochilor mei: niste stereotipuri ale Romaniei de astazi, cocalarus si pitzipoanca de mall. Adica in afara de miscarile tipice ale batutului din palme, datului peste fund si din fund, ii trada de la o posta vestimentatia atent aleasa pentru a fi lucioasa, mulata si sclipicioada. Cruci cu pietre, curea cu sharpe de asemenea cu multe pietre, de ma intrebam cum de nu pica iegarii legati cu ea de la atata greutate, pufoaice lucioase care ascundeau un corp atent lucrat cu bere… Nu mai continui pentru ca stric aparentele un festival prestigios de muzica electronica, tzinut in hala cu mult praf, total inadecvat minunatelor botine cu toc cui ale…

Un alt element al experientei si tot odata varstei inainte o reprezenta o alta prezenta de pe scena. Domnul fotograf cu ochelari si par alb, probabil fotograful oficial, pentru care as zice massive respect ca si-a facut treaba in ambele nopti, cap coada. A stat  in acele “zgomote” puternice si i-a fost dat sa vada cum se manifesta “pustii” si “pustoaicele” din ziua de azi in fatza scenei, cum se baga ei unii in altii si se afla in delir total, chit ca n-au nici pe sfert varsta dansului.

Trecand peste asta si retinand contrastele dintre cei de pe scena si cei din fatza scenei s-a incheiat mult diversificata seara parca prea repede!

Contraste inalte si mai inalte – High Contrast

Ultima seara de festival trebuia sa fie una legendara, mai ales ca pe scena a urcat ea insasi o legenda – omuletul cu par cretz si shapca, numit High Contrast, ocupatie – mixatul al naibii de bine al multor hituri, si creator de alte hituri.

Cu siguranta pentru acest mare nume de pe scena au venit majoritatea la festival, daca nu din respect pentru eveniment, constanta si obisnuinta. Numarul mare al platitorilor de bilet confirma asta. Hala, cu o zi inainte destul de goala si friguroasa, s-a umplut si a emanat caldura, praf si voie buna.

K-lu si Limun au inceput cu ritmuri prietenoase si ademenitoare, care te faceau sa dansezi si sa vrei sa te simti bine.

Ingredientele perfecte pentru ca acea seara sa fie din nou una diversa si plina de contraste au fost cele adevarate: True Ingredients. Primul contrast: nu doar numarul mare al publicului, ci si un numar mare de artisti, 5, dintre care 3 MC, parca toti frati, cretzi si colorati. Ce frumos o si rimat. Alt contrast? Aveau cu totii ochelari de soare. Ma rog, si printre ceilalti se aflau oameni care nu suportau lumina, doar ca TI aveau si un alt motiv pentru a-i purta.

Si aici un mod super misto si neconventional de a-ti promova  muzica. Au zis-o si ei, e prea banal sa vinzi CD-uri. Mai bine vinzi ochelari chic si multifunctionali: nu doar apara de radiatii ci contin codul cu care posesorul isi poate downloada direct de pe net noul album, care ghici ciuperca cum se numeste: Sunglasses

In afara de asta au facut un show atat de funky fresh, de s-a lasat cu stage diving!! Merita chemati cu orice alta ocazie, cu siguranta incalzesc atmosfera.

Dupa ritmuri antrenante si melodioase de hip-hop si multe altele a intrat un tip si mai energic pe scena: Netik. Omuletul caruia chiar ii place sa se joace cu butoanele si sa comunice cu publicul fara microfon, ci cu tehnologia care-i statea in fata. Si-a facut singur prezentarile printr-o inregistrare care spunea pt cei ce nu stiau deja cat de campion e el, mai apoi a demonstrat-o. O mimica si o gestica de invidiat- comunicare non-verbala, eye contact. Clar ca ii place ceea ce face. Ce face? Se joaca cu soundul si pune muzica care sa te miste, de la hip-hop la drum and bass fortzos. Normal ca-l aseman cu JFB. Jos palaria, as mai vrea sa te vad!

Si Netik a fost doar incalzirea pentru legenda vie a contrastului insusi: High Contrast, care s-a gandit de la inceput ca it’s Time to pretend si ca MGMT e potrivit pentru a incepe setul mult asteptat. Au urmat melodiile pentru care il iubim si pentru care il stim si pentru care lumea a intrat in extaz – a fluturat steagul Londrei, se pare ca BassFreak e chiar un freak si ca pana si pe liquid drum and bass se poate face pogo… Eu una am avut o singura piesa in minte pe care vroiam sa o aud de la High contrast, pe care n-am auzit-o inca la alti dj: Adele – Hometown Glory.

alta piesa de tzopait si intrat in delir

si altele care au curs atat de frumos si au cauzat dureri de picioare si altora dureri de alte feluri. Inca nu am aflat toata povestea, ci doar eram destul de aproape de o gaura mare in public, unde se pare ca 2, sau mai multi s-au luat la bataie si a intervenit cam tarziu securitatea si a vrut sa intervina si ProTvul, insa a fost un incident care doar a marcat setul si probabil fata unuia…

Dupa ce majoritatea s-au declarat satisfacuti de o seara memorabila, urmau sa intre The Qemists – 2 baieti foarte energici si ei cu un set de dnb foarte heavy. A venit ca uns si drept contrast setului lejerutz al lui High Contrast. Eu una ascultandu-le cateva dintre piese ma asteptam sa fie o prelungire a setului de liquid and nice dnb incepute bine de HC

Poate mai cheama careva baietii si o sa am ocazia sa ascult si piesele alea, netrebuind sa se diferentieze ca set de cel de dinaintea lor.

Gojira – ultimul contrast al festivalului – a incheiat cum a putut el mai bine seara, cu ceea ce mai lipsea de pe lista – niste breaks, niste acorduri mai putin 4/4. Cele cateva minute care l-am mai ascultat mi-au placut. Cu siguranta as mai fi dansat daca as fi avut o pereche de picioare de schimb.

Fiecare DJ in parte putea fi chemat ca headliner si sa lase impresia unui party minunat cu un set de 2 ore. TMBase insa s-a intrecut pe sine si a facut fiecare clipa din cele 2 seri sa merite si sa fie din plin. M-am simtit ca la un Glade mult visat, unde fiecare dj e un zeu.

Alte contraste ale festivalului TMBase09

Varsta era o chestie ft evidenta- si era o treaba cu under 18 not aloud. O fi si Cernobilu de vina si acei micutzi si micute de fapt doar la inaltime erau mici, ca aveau clar mai mult de 18 ani… Nu cred ca se fac controale la buletine, ca n-ar avea nimeni nimic de castigat. As sublinia si partile bune: primele randuri sunt ca si inexistente, nu blocheaza vazul la pupitrul djului si intregesc cu bine marea masa, plus ca iasa bine in poze. Se pare ca dnbul, muzica electronica urbana in sine e contrastanta in sinea ei: este sau pentru cei mici pentru care e un trend cool ( a caror proportie n-as vrea s-o dezbat) sau pentru cei ce ajunsi la o varsta apreciaza acele beaturi.

Contrast – dobitocie vs civilizatie.

din pacate am pus dobitocie primul cuvant, pentru ca e foarte caracteristic taramului mioritic si mai ales punkerilor prezentzi la manifestarile de acest gen. Si nu doar punkeri, nu cumva ceilalti sa se simta nebagati in seama. O alta chestie care mi-a sarit in ochi a fost contrastul dintre cei ce se aflau in primele randuri: sau cei/cele mici, sau cei ft mari, in greutate!! celor din urma se pare k le place sa miste si mai ales sa se bage cu nerushinare in cei din jur iscand scandal, material pt pro tv si un sentiment acut de scarba fata de astfel de comportament celor din jur.

Tot respectul pt domnu’ B. care a avut curaju, tupeu si bunavointa de a calma spiritele si a-i potoli pe cei prea agitati.

Si o mica subliniere, ar trebui interzise piesele cu Prodigy in astfel de situatii – ajung concertele acestora, sau macar un hit al acestora intreaga seara, nu atata de muuulte, in aproape fiecare set, oricum incendiar si fara the prodigy.

Criza domnle’ si la muzica.

Criza n-a fost clar pe afish, numele de calibru confirma asta si se pare ca si sponsorii curajosi au vrut sa nege existenta crizei – mai ales sponsorul Heineken care a prezentat TMBase 09. Poate ca dozele mici de bere heineken aveau orishce legatura cu criza, sau se gandeau la faptul ca prea mult alcool, dauneaza grav sanatatii. POate ca si pretul apei d 5 lei avea o oarecare legatura…

Cu toate astea, djii pareau cei mai ‘nelinistiti” de aceasta lipsa de bani: Where’s my money?? Un shlagar intr-adevar, care n-a prea lipsit din seturi. N-am retinut la care dintre dj, la Netik sigur si la alti 2, 3 poate:)) Cu caspa remix a fost cel putin aigurata si prezenta dubstepului. And once again: Where’s my money?

TMBase 09 – fara hala TMBase 08, fara peripetiile de pe tren din acel an, fara anumiti prieteni alaturi.

TMBase 09 cu multi alti prieteni alaturi din toate colturile tarii pe care reusesti sa-i revezi tocmai datorita acestui event.

TMBase 09 cu un lineup legendar si cu contraste muzicale de care scena muzicii electronice underground are nevoie.

Happy Birthday TMBase 12 Years, long live TMBase!

Mii de multumirii organizatorilor pentru ca datorita lor astfel de evenimente exista si pot insemna altceva pt fiecare in parte, insa imbraca acelasi sentiment de bucurie muzicala.

pozeeee

http://ro.tilllate.com/en/event/9552076

official pics, by the real pro! super calitate

http://www.tmbase.ro/gallery.php?path=/2009.10.16%20-%20TM09BASE%20DAY%202

Schizofrenie digitala

sau schizofrenia virtuala…

Apare la cei ce oscileaza intre aceste 2 lumi- care pot administra nu doar 2 vieti – una in offline si una in online, ci care jongleaza perfect in online cu mai multe, fara a-si pierde integritatea de a-si dezvolta si p cea din real. Cam ‘paranoico-schizoida’ treaba. Dar e vb d continua fuga d marketeri, de satisfactia pe care o ai cand potzi fenta cat mai multe strategii indelung faurite. Sa fi mereu cu un pas inaintea celorlalti. A naibii de greu cand constientizam nivelul mult prea inalt al sfului din acest secol. Fentezi shefi, prieteni – sentimete proprii. Cand mai ai timp d sentimente? Mai ales cand te educi singur sa functzionezi atat de robotic? Aici trebuie sa intervina acea capacitate d a mentzine si viata pe offline.

To be continued…

Fanatismul Marketingului

Intrebarea daca ne iubim produsele, colegii si clientii, ar trebui sa fie mereu afirmativa daca vrem sa avem succes in afaceri.

Emotiile au prioritate.

Multe din ideile care urmeaza (si vor fi in articolele de mai sus) vin din cartea Funky Business, de unde vine si aceasta idee, auzita de altfel si la trainingurile din ultima vreme, facute de AIESEC.

‘Capacitatea computerelor d p pamant e mai mare decat capacitatea cerebrala combinata a omenirii si totusi omul e cel mai extraordinar computer dintre toate- poate fi creativ, vine cu idei noi inventeaza reguli noi si poate simtii EMOTII.’

Logica n-are decat sa astepte: si aici o explicatie ft stiintifica -sistemul limbic al creierului care ne guverneaza sentimentele e mai puternic decat neocortexul, care controleaza intelectul.

Se prea poate ca drumul spre viitor sa se termine in Sillicon Valley, dar trebuie sa inceapa din suflet si sa treaca prin valori pe parcurs. E-business cu motor emotional.

Cel mai bun ex: Apple, care face mereu reclama la cat d frumoase, cu stil sunt prod lor – nu ce capacitati au. “the thinest laptop in the world – MacBook Air”

Atat de multa iubire pt produse si clientzi de fapt duce la fanatism, cu scuza ca este o iubire si fata de clienti. E ideal daca in timp ce se incearca atingerea scopului sa nu se uite de emotionalul propriu- nu doar vinzi, ci creezi o comunitate in jurul produsului tau. In format idilic: Hranesti sentimentele altora, in timp ce-tzi hranesti si propriul buzunar.

Nu e mai bine de ce-i ce n-au nici o treaba cu strategiile? Masa acea mare de oameni pt care ne chinuim noi sa ticluim chestii inteligente pe care stau sa ma intreb daca dau vreun ban.

Sincer…nu prea. Asta cu dat vreun ban, la propriu chiar e masurabil in cotele de vanzare…

E o atentie prea focusata si prea unilaterala. Dam mai mult decat primim.

Si e un contrast, o diferentiere prea mare intre:

  • oamenii interesati,
  • oamenii care fac afaceri,
  • oamenii care vor sa vanda,
  • oamenii indragostiti de produsele pe care vor sa le vanda,
  • marketerii care-si iubesc jobul de o parte a baricadei
  • si restul oamenilor…
  • in mare parte clientii, pe care nu-i atinge comunicarea emotionala,
  • care nu inteleg strategia din spatele reclamei,
  • care se enerveaza cand incerci sa-i vinzi ceva…

Si totusi fanaticii marketingului au cat de cat castig de cauza, pentru ca creaza dorinte pe care pe urma le pot satisface.

Pentru ca le pasa. Sunt interesati si sunt peste tot. Mai ales in domeniul virtual…