No school for creativity/ creativitate neshcolita

O noua realitate ma loveste. Aproape zilnic. Si acele zile sunt cele in care sunt la scoala. Mda. Nu facultate, scoala! O facultate care tinde sa fie melancolica si sa pastreze vie memoria anilor de scoala a celor ce au iesit de pe bancile ei. Probabil e si asta un mod de a feri copilasii de crunta realitate. Doar ca pentru mine e greu sa ma readaptez la ceva ce am uitat in ultimii 3 ani de zile.

 

Mi-e greu dupa ce am dat o licenta sa revin in timp, sa stau pe banci, sa scriu de pe tabla, sa ies la tabla si sa-mi fac temele pentru urmatoarea intalnire in aceeasi formula.

Mi-e greu sa cred in diferentele atat de mari de la o specializare la alta, mai ales in cadrul aceleasi universitati. Si totusi diferentele sunt mari, precum diferenta dintre nr de studenti prezenti la cursuri sau seminarii.

 

Inseamna atata de mult sa ai un grup mic si compact cu care sa lucrezi constant. Si e atat de greu sa te dezvolti singur intr-o turma mare, unde identitatea ta se reduce doar la o parte insignifianta a grupului prea mare.

 

Este foarte important ca in acesti ani sa-ti conturezi identitatea, sa-tzi formezi personalitatea pt a o putea modela si plia pt viitor.

Dar asta e mult prea greu cand creativitatea ta este pur si simplu blocata.

 

Pentru a nu filosofa indelung despre asta pun un filmuletz care explica mai bine decat as putea eu.

 

schools_kill_creativity

 

Vin doar cu exemple pentru a sustine cele spuse. O scoala unde se urmareste o programa stricta si mult prea rar updatata nu are cum sa te dezvolte din pct de vedere creativ. Nu prea te face sa vrei mai mult de la tine. E dificil sa vrei sa faci fatza cerintelor si totusi sa ai timp pentru propriile interese, care nu intotdeauna sunt exercitiile de rezolvat. Si nici la scoala nu puteai fi as la toate materiile. Si practic gandind, oare ce te ajuta mai mult? Niste formule invatzate sau efectiv munca facuta si placerea de a realiza ceva?

Si creativitatea e cam lipsita si la modul de predare. Profesorul sta in fatza, vorbeste sau dicteaza.

Workshopurile sunt interactive.

Seminariile in care se cheama specialisti sunt cu adevarat practice.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

Ma bucur ca timp de 3 ani am avut posibilitatea sa fac ceea ce mi-o placut. Sa pot combina scoala cu multe workshopuri. Sa pot face proiecte pe subiectele mele de interes, ca am putut afla astfel si alte chestii interesante – mi-a permis sa ma desfashor si astfel sa ma formez.

Acum, mi-e greu sa ma conformez. Insa, tind sa cred ca m-a ajutat sa stiu sa jonglez si sa scot ce e mai bun pt mine.

 

La urma urmei nu sunt retzete pentru un viitor de succes. ON fiind mereu pe aceeasi lungime de unda cu mine, a decis sa dezbata fix tema asta care ma rodea: cum e cu invatatul asta… Poti invatza foarte bine, sa-ti placa asta si sa ajungi sus, la fel cum potzi face orice altceva si sa te tarasti pe bancile scolii si sa ajungi totusi sa faci ceea ce-tzi place si sa ajungi sus.

 

La urma urmei…it’s about luckJ

Metoda old-school de agatzare: daca eu iti cant, ma placi?

back to emotional stuff.

Ca tot vorbim aici de marketing emotional, de branduri cu suflet, de emotii, ia sa vorbim un pic si despre cele adevarate.

Ieri in statia de autobuz si in continuare pe autobuz am asistat la o poveste de dragoste in curs de inchegare.

N-am fost nicidecum o incercare obosita a unui tip mai fancy de a agatza o gagicutza care se face sa-i fie colega si sa o observe mai bine in statia de autobuz. A fost o incercare dragutza, de moda veche transcrisa in zilele noastre de a-i arata fetii ca baiatu o place.

Un EL, frumushel, destul de trendy – o bluza sport de la duffs, o geaca maro de piele, niste blugi mai stramti si niste bascheti maronii, o freza destul de emo ducand spre clubbin’ dar nefiind deloc un confrate al exemplarului cocalaris.

O EA, fata simplutza, extrem de dragutzica, imbracata normal, cu niste manusele in dungi asortate gentutei tot in dungi si bluzei tot in dungi – necategorisibilia din pct d vedere al gusturilor muzicale.

Si asta cu gusturile muzicale va zic sigur ca e asha, pt ca baiatul incerca din greu sa o bage intr-o categorie in fct de ce cantareti asculta ea. A incercat mai intai sa ghiceasca, ca era mai fun asha si a inshirat ce asculta el: Deftones, Incubus, Blink 182 – si era mirat ca ea nu prea auzise de astia. Si atunci o intreba ca ce, ea prefera celine dion? raspuns negativ. Deci nu esti pitzipoanca de aia.

Incercarile au continuat si au fost acompaniate muzical. EL incepuse sa-i fredoneze, mai apoi sa-i cante fetei. Si trebuie sa recunosc ca avea voce, era dragutz, dar poate putin penibil? EI ii placea, dar nu dadea semne. Era misterioasa si sustinea ca n-are nici un cantaretz sau formatie preferata.

Vazand ca nu-i merge a inceput sa vorbeasca despre alte cele. Destul de haotic. O lua peste picior, incerca sa o faca sa zambeasca, glumea si o studia, in continuu cu ochi de tip indragostit caruia nu-i pasa ca se face de ras, daca reuseste sa-i smulga un zambet. I-a smuls mai multe. Au reusit sa se asheze unul langa altul si a luat-o chiar si de mana cu ceva pretext, pentru a o lasa pe urma.

Din pacate trebuia sa cobor. Insa am coborat cu un zambet pe buze. Se mai poarta si astfel de metode de agatare – la scoala, se nimereste sa-tzi placa colegu/a si incerci sa-l/o faci sa te placa la randu-i. Si nu e ca la club cu vrajeli urlate in urechi. Si nu e ca pe mess, ascunsi in spatele unui monitor…

E old school, foarte normal, dragutz si plin de momente neasteptate. Insotit de tot tacamul necesar comunicarii- verbale, non-verbale- mai ales mimica, gestica…

Sper ca EL a reusit cu EA, sau ca macar EA i-a apreciat gesturile, nu prea mai ai ocazia sa “patzesti” din astea

Schizofrenie digitala

sau schizofrenia virtuala…

Apare la cei ce oscileaza intre aceste 2 lumi- care pot administra nu doar 2 vieti – una in offline si una in online, ci care jongleaza perfect in online cu mai multe, fara a-si pierde integritatea de a-si dezvolta si p cea din real. Cam ‘paranoico-schizoida’ treaba. Dar e vb d continua fuga d marketeri, de satisfactia pe care o ai cand potzi fenta cat mai multe strategii indelung faurite. Sa fi mereu cu un pas inaintea celorlalti. A naibii de greu cand constientizam nivelul mult prea inalt al sfului din acest secol. Fentezi shefi, prieteni – sentimete proprii. Cand mai ai timp d sentimente? Mai ales cand te educi singur sa functzionezi atat de robotic? Aici trebuie sa intervina acea capacitate d a mentzine si viata pe offline.

To be continued…

Weather related feelings

paranthesisUrmatoarele randuri vin asha ca o mare parantreza…nu e nimic legat de ceea ce va urma sau a fost, ci efectiv e weather related. La fel cum si reumatismu, starile de discomfort fizic ori psihic, asteniile de primavara/toamna apar asha…de nicaieri si le zicem meteosensibilitate. La fel mi-au incoltzit si mie ganduri, care cred ca sunt cam la unison cu gandurile tale si ale multora din jur. Si incoltesc asha…alimentate de ploaie, care oricum e cea datorita careia incoltzesc si cresc si alte cele, gen plante si ce mai mancam noi. Gandurile astea au incoltzit si ne-au crescut manie, furie, dezolare in suflet si mai ales muulta umiditate, nu doar in suflet ci si in adancul porilor.

Cati nu ati injurat azi vremea? catzi nu v-ati plans de ce se intampla afara? Catzi nu ati tremurat cand ati iesit afara? Catzi nu atzi fost stropitzi astazi?

Probabil cei ce au fost destul de inteligenti si suficient de comozi si fara prea multe chestii de rezolvat incat sa ramana acasa si sa savureze o zi binefacatoare in cuibul propriu.

Pe restul ne-a plouat pana la piele, ne-a batut vantul, ne-a inghetzat mainile pe umbrele…

Tot ce stiu e ca vroiam sa scap de frig, sa-mi arunc shosetele ude si sa fac un dush fierbinte… la urma urmei a fost o zi plina, pt care a meritat sa ies din casa, doar ca sa zicem ca tot vremea asta a dus si la alte nemultumiri

Macar de era un acel el care sa ma astepte acasa, macar sa stii ca ai in bratele cui sa te cuibaresti in timp ce asculti ploaia…care nici acum n-a obosit sa cada si sa semene sentimente in adancul nostru…

toamna Vrei mai mult de la tine

Toamna inseamna sfarsit de vara, dar inseamna si un nou inceput. Cel putin din punct de vedere academic, e inceput de an. Pt fiecare dintre noi e un inceput, de cele mai multe ori mai important decat revu’, pentru ca ne setam tzelurile legate de partea materiala, spirituala… ma rog, fiecare cu ce-l doare.

Ei bine, clar, nu e doar scoala. E nevoie de  tot felul de activitati care sa ne tina activi si sa ne mai faca si placere. E nevoie de prieteni, pentru ca singuri  avem cam putine modalitati de distractie. E nevoie de ceva FUN si totusi GOOD FOR THE FUTURE.

De aceea se fac balurile (ma rog, nu prea le intzeleg rolul lor – ca e parca facut pt a semana raca inca de inceput intre colegi…) si de aceea incep recrutarile pt organizatii.

hmmm… aici vroiam sa ajung: organizatii studentzesti, voluntariat, proiecte, implicare.

Mda, deja si aud. Ce-i cu porcariile alea? Ce-i cu sectele alea? De ce as face lucururi pt care nu ma plateste nimeni?

<p>Tind sa cred ca sunt putini care inca pun intrebari de genu si le-as zice, fratilor ati ramas in urma. Inainte vedeam asta prin filme, erau chestii tipic americane, da’ o cam trecut vremea, ne-am “civilizat” si noi si culmea se pune accent pe voluntariat. Era si un articol bun pe tema asta si nu-l gasesc!!!</p>

<p>Nu sunt secte – sunt doar grupuri de oameni cu aceleasi idealuri, cu aceleasi preferinte, care fac treaba si se mai si distreaza impreuna.</p>

<p>Nu te plateste pe loc, dar cu timpul se pare ca vei fi platit mai bine. Cum? Pai incepe voluntariatul sa cantareasca greu in orice CV. Mai ales acum, ca mai toti au acces la educatie, mai toti facem 1, 2 – 10 facultati de dragul diplomelor, masterate. Si atunci cum ne diferentiem cand vrem si noi un job? Cu acele randuri in plus care dezvaluie activitatea intr-o organizatie, care dezvaluie voluntariatul.</p>

<p>Oare mai trebuie sa militez pt ideea asta? Daca nu-tzi dai seama singur ce beneficii iti poate aduce voluntariatul, it’s ok, move on – sper sa ai macar noroc in viata, caci se pare ca nu vrei sa ti-l faci singur.</p>

<p>Dar ce organizatie???</p>

Asta e o intrebare buna. Mai ales ca au aparut tot mai multe organizatii, acum ca li se acorda importanta tot mai multa – creste cererea, creste oferta – ce-i de facut?

Iformeaza-te. Si mai ales gandeste-te de ce ai nevoie si de ce ai vrea sa intri intr-o organizatie si in fct de asta vezi si tu ce organizatii ai la-ndemana si ce-ti ofera fiecare?

Am si eu un raspuns pentru tine: AIESEC

AIESEC short logo

<p>Hopefully u heard about the world biggest youth association.</p>

<p>E o organizatie internationala, care activeaza in peste 107 tari, de mai bine de 60 de ani… ok asta aflati voi si cu un google. Si de ce ai alege AIESEC? Asta da intrebare dificila. Sunt atat de multe raspunsuri pro AIESEC incat nici nu stiu cu care se incep. Oricum, un lucru e sigur – fiecare poate profita de aceasta organizatie cum vrea el si sa aiba parte doar de beneficii. Se adreseaza atator nevoi si satisface si mai multe o data ce intri si incepi sa intelegi.</p>

<p>Te ajuta sa vezi ce vrei tu de la tine. As numi-o ce-a mai egoista si individualista organizatie: te formeaza pe TINE. Te invata sa fi lider, te invata sa te cunosti mai bine, te invatza sa vezi doar lucrurile bune si sa le transformi pe cele rele tot in favoarea ta.

Pe langa asta e cea mai frumoasa comunitate in care ai vrea sa te integrezi – si in care sa fi TU in cadrul echipei tale. E mare, e foarte mare – peste , in care si tu esti unul, iar impreuna cu ceilalti sunteti o echipa. Astfel inveti sa faci parte din grupuri, inveti ce inseamna sa fi a teamplayer dar si un team leader.

7621_100293539992586_100000358207163_5829_5256696_n

Te cunosti pe tine, ii cunosti pe ceilalti – si astia sunt niste pasi imensi care te invata sa pasesti mai sigur in viata si cu siguranta nu singur.

Vei intalni la tot pasul un fost aiesecer, un alumnus, un angajator care sa stie ce inseamna AIESEC.  Multi oameni iti vor deveni prieteni:

  • acei prieteni cu care poti imparti un pateu, sau un sac de dormit,
  • acei prieteni cu care poti pleca peste mari si tari, acei prieteni cu care poti deschide o afacere,
  • acei prieteni cu care poti sta in camin, sau inchiria un apartament,
  • acei prieteni pe care ii poti suna cand ai nevoie de ajutor,
  • acei prieteni din orashele preferate de pe harta lumii care sigur se va bucura de vizita ta si-ti va oferi o canapea,

acei prieteni care… lista poate continua asha cum vrei tu, pentru ca AIESEC poate insemna pentru tine ce vrei tu.

AISEC

<p>Si daca asta cu prietenii nu te incalzeste pentru ca ai impresia ca oricum ai prea multi, atunci macar viitorul tau ar trebui sa te preocupe, mai ales ca am zis mai sus cat de mult cantareste voluntariatul pe CV.

Cu siguranta ai un hobby – fie ca e advertisingul, fie ca sunt banii, fie ca te crezi mare combinator, fie ca iti place sa interactionezi cu oameni, sau pur si simplu u love technology.</p>

<p>Guess what – AIESEC is what you need.</p>

Cu totii trecem prin faza aia stupida cum ca nimeni nu te angajeaza fara EXPERIENTZA, si pt ca nimeni nu te angajeaza, clar nici nu o sa ai cum sa-ti faci experienta. That’s why u have AIESEC. In AIESEC iti poti face experienta, poti face multe si sa ai raspunsuri la interviul de angajare cu ce stii sa faci – o sa ai un sir de exemple cum ca ai facut aia sau aia in cadrul unui ONG. Si chiar ai ce face – fie faci vanzari, inchei parteneriate, ai de a face cu bugete, sau faci afishe, gandesti campanii de promovare, iei interviuri, delegi …etc…

Fiind student la arte, chit ca esti artist te preocupa si partea materiala a vietii si te gandesti sa faci afishe sau macar sa iasa bani din munca ta – in AIESEC ai ocazia sa faci materiale promotionale – ai ocazia sa exersezi.

Esti student la FSEGA? Adica sigur esti unu dintre aia muuulti – clar ai nevoie de experienta – si nu te prea invatza la scoala cum sa dai telefoane si sa convingi lumea sa dea bani pentru proiecte. Chiar azi a afirmat un prof fix de la FSEGA ca diplomele nu sunt suficiente, ci activitatiile extrascolare te diferentiaza.

Esti student la psiho? Si ai vrea sa ai contact cu lumea, poate chiar sa faci resurse umane – avem departament de resurse umane – talent management, care cu aceasta denuminre faina spune multe.

Esti creativ din fire si ai face multe da’ nu prea ai cu cine? Noi astia din departamentu’ de comunicare am cam avea nevoie de tine: avem nevoie de texte bune, de oameni organizati pt a face conferintze de presa, de oameni care sa gandeasca in slogane.

Pe scurt AIESEC e pt fiecare in parte- si pt fiecare e altfel – it can be your AIESEC, nu degeaba se numeste si siteul nostru www.myaiesec.ro – unde poti aplica si tu.

Si ca un bonus – normal ca sunt si 2 proiecte pt nevoile fiecaruia dintre noi

Intre 12-16 octombrie

Build Your Career – cu traininguri gratuite oferite de trilulilu, Creatica, The Kitchen, Cososys (pe mkt, vanzari, hr)

http://byc.myaiesec.ro

One Week University – traininguri pe Webdevelopment – ISDC, Netlogiq

http://owu.myaiesec.ro

da ziarele pentru ce-s bune?

Dupa ce am declarat ca nu mai stau pe mess sa raspund la chestii legate de blog si am mai aberat si despre dependentza de mess, ba c-o fi buna, ba ca ba…tot am stat prea multe ore cu laptopul pe genunchi. L-am deschis cu scopul de a-mi face doar treaba, ca de obicei, in afara de ca mi se dovedeste ca mai toata treaba mea se afla in plasticul acela incins. Am decis sa nu-l deschid azi. Mda, scriu asta pe telefon cu un ziar in poala.

Da, am spus ziar – Cotidianul de weekendu asta.

Iei un ziar pt dvd si ajunge sa-ti placa ziaru

Normal ca l-am luat pt dvdu cu sex appeal, dar nedeschizand laptopu, deci necitind nimic nou si actual, am decis sa citesc si ziaru. Mie imi place sa descopar chestii noi de citit. Doara nu m-am nascut cu mediul electronic. Oricat de impotriva ziarelor sun, recunosc, ca in afara de a-l rasfoi si a ma murdarii p maini m-am oprit pret de cateva minute pentru a citi cateva articole, care nu au legatura cu politica, normal. Stiam in mare despre cotidianu, nu degeaba am terminat jurna. Nu e un tabloid, e un ziar bun – nu ft sofisticat si nu extrem de politic-de aia refuz sa citesc ziare, prea multa politica. Noroc ca aveau pe prima pg ceva interesant si scris atat de dragutz incat am vrut sa citesc tot articolul:

Chinezi de Romania

e clar ca la cat sunt astia mici si galbeni de multi, formeaza comunitati peste tot in lume. Ca daca o sta ei totzi pe insula lor, clar ca aceasta s-ar scufunda. Parca era un banc, sau e o realitate nostim de morbida?

Dragonul roshu – paradisul prostului gust si in acelasi timp al unei vieti pasnice de la care ar putea invatza si bucurestenii.

Vroiam sa scriu si eu despre chinezisme si cat de mult dauneaza astea bunului gust. Dar articolul asta m-a facut sa vreau sa dau vina din nou pe cei ce aleg sa le poarte nu neaparat pe cei ce le importa. Nici nu ma mir ca au asha succes in Ro unde prostul gust in materie de imbracaminte e in …

Mda. Revenind la chinezii astia din articol. Cica au un soi de china town si in Bucale, au si nume romanesti ca sa ii retzinem noi, gen Coco nume cu prafum de Chanel si tony.

Ce mi-a placut? Ca nu le place ca noi avem cei mai coruptzi politzisti din cate tzari au umblat ei si stim ca ei sunt peste tot. Si bine ca asta e si un subtitlu in cadru articolului- e bine ca ne mandrim cu asta! Poate s-o sesiza si ei, sau se mai zicea ceva de politzisti…

Baschet, badminton si alte sporturi. Munca multa si putzinul timp liber il petrec sanatos. Si nu beau.


Si-n offline despre online

O alta sectiunea care mi-a placut a fost…culmea, tot una virtuala. Adica mi se pare normal. Acum ca blogurile au asha un succes si chiar se scrie mult in online, e normal sa ajunga sa se scrie despre ele si in offline. Li se face reclama intr-un fel la alea pe care s-au scris lucruri bune sau mai putzin bune. Chiar in nr asta a decis autoru sa ii bage in seama si pe cei ce il critica. E bine ca asha mai aflu si de alte bloguri,  alte directii. Se pare ca cotidianu nu-l citeste pe bobby sau pe buddha si noroc ca nu mentzioneaza nimic de zoso.

Intr-un fel asta imi confirma si mai mult banuielile, fiecare blog isi are cititorii lui si blog bun e foarte relativ si subiectiv. Bine ca scriem si atata timp cat si tu ma citesti pe mine, conteaza mult pt mine.

Se schimba Romania


Editorialul de la sfarsit ar merita un post nou. (da repet, o avea qwerty telefonu…da am butonat destul:P)

Si din nou au fost zdruncinate cunostiintele acumulate la jurna. In general editorialul e la inceput. O fi avand vreun rol si cuvantul cela, ‘general’…

Cornel Nistorescu – Se schimba Romania

i-ash zice un articol plin de esentze tari. Nu spune nimic nou, sunt polemici cunoscute si rasdezbautute care se pare ca iau amploare cu o viteza naucitoare. La fel apar ele si in articol. Asta il face un articol bun – o serie de adevaruri varsate in fiecare propozitie.

Si din nou e vorba de o alta Romanie – care nu prea mai e a noastra – asta se tot stabileste si in manifestu ala. Tind sa cred ca si treaba asta cu Romania, devine din ce in ce mai relativa si subiectiva. Ne place sa generalizam, da fiecare o vedem prin gemuletzul ferestrei noastre proprii. Cu anumite generalitati din articol sunt si eu de acord.

“Alţii nu mai rezistă nervos şi se întorc. Vorbesc două-trei limbi străine şi au o productivitate dublă faţă de stătuţii de acasă. ” Statutii astai de acasa, zau ca ar trebui sa mai iese si ei…

“Visul absolventului de a lucra la multinaţionale se clatină. De dimineaţa până seară, stors, cu pauze de ţigară cronometrate şi numerotate, cu drepţi, am înţeles, la revedere, cu o limbă pestriţă, e kinky să fii trendy, cu oameni care se vâră cu capul în monitor ca şi cucoanele în casca de coafor, că nici nu ştii dacă redactează un proiect sau joacă poker în cinci, cu alţi doi băieţi de la etaj, cu unul de la Cola şi cu un român aterizat la Chicago. Îi recunoşti după feţele gânditoare, livide, după sictirul cu care tratează orice dincolo de uşa instituţiei. Leafă, excursii şi o iubită. În rest, adio şi n-am cuvinte! ” Nici eu n-ash vrea sa mai adaug nimic. O spune atat de bine. Oare vrei tu altceva in afara de asta? ca vreau sa cred ca si tu esti un cititor care te regasesti printre randurile astea.

no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?

Va avea 3 nuantze postul asta: asha, ca sa complaca mai multe dintre ideeile mele si ale tale despre chestiutza asta care ne manaca zilele:MESSENGER

Am inceput sa scriu ca un soi de manifest impotriva lenii voastre de a lasa comentarii pe blog.

M-AM SATURAT SA VB PE MESS DESPRE CE AM SCRIS PE BLOG! Am mai zis intr-un post ca exista sectoru ala numit “comments”, care de altfel e ft usor de folosit si acolo potzi sa-mi scri ca esti de acord sau nu cu postu, ca ti-o placut sau nu…sau cine stie ce alte completari, pe care nu ca nu le scri de lene, ca doara pe mess mi le potzi scrie… si cum pe mess poti sa iti dai cu parerea, poti invata sa o faci si pe blog, mai ales ceea ce e legat de blog.

Si ca sa stiti de ce nu va mai raspund pe mess – de aia: exista sectiunea comments. Cei ce o folosesc stiu cum funtioneaza, stiu ca si acolo raspund cam imediat si e mult mai eficienta treaba. De ce sa te mai chinui sa faci conversatoe pe mess, sa ma saluti, sa te invarti in juru cozii, sa mai vb si despre alte cele…mai ales cand ai ceva sa-mi zici legat de blog. Acu inteleg ca te plictisesti, ca vrei sa faci conversatie – da fi sigur ca daca ma plictisesc si eu, dupa ce-ti raspund pe blog, mai uit si in lista de mess si cu siguranta ne punem pe chatuit.  Altfel…ma pui si pe mine in situatii aiurea, in timp ce poate fac altceva, sa-ti raspund, sa nu-mi ignor cititorii…bla bla… asa ca primu rol al acestui post e unul explicativ – si indrumator – nu va mai raspund pe mess!

De ce nu renuntz de tot la mess?

Isn’t that obvious? pt ca e instant messaging – adica functzioneaza rapid, ajuta mult, e mai alive ca restul lumii virtuale, are chestiutza aia numita status care te face sa dai click si sa ajungi aici:D

De ce ash vrea prin urmare sa renuntz? Adica e clar ca nu renuntz cu toate ca ash avea motivele mele, care seamana cu ale tale.

Mai nou am tot auzit oameni viteji, care s-au vindecat de boala instant messagingului.

addictionbookMda, si eu zic ca e o adictie, atata timp cat nu te ajuta, ci doar il folosesti ca sa pierzi vremea. Deci eu nu o consider o adictie (am argumentele mai sus), deci nu ash vrea sa ma vindec de o boala pe care nu o am 🙂 Dar ash vrea sa fiu mai imuna la tentaiile exercitate – sa nu ma uit cine intra, cine iese, cine ce mass imi lasa. Dar am devenit mai selectiva, si oricum nu am vreme sa ma intind la povesti cu totzi. Si repet, despre blog, PE BLOG!

Si ash mai vrea sa renuntz pt ca imi mananca foarte mult din timp.

Dar imi place sa port conversatii, cu oameni cat mai diferiti, despre chestii cat mai diferite. Imi place ideea de mess pt consiliere. Prietenii stiu de ce 😉 Si nu consider ca asha nu am vreme sa ma intalnesc cu cei ce trebuie, sau ca e mai bien sa ne intalnim sa discutam. De acord, doar ca pt aia chiar ca trebuie mai mult timp – cu messu poti combina multe cativitati – eu cel putzin mi-am dezvoltat simtzul pt multitasking – si ma binedispun cei cu care vb in timp ce imi fac sa zicem si treaba.

Asha ca, atata timp cat e cu masura si folosit constructiv, e in regula si daca sunteti available pe mess.

Astept completari – Tu de ce ai renuntza la mess?

Sau de ce nu ai renuntza?

In sectziunea comments pls!