blogosfera tanara si …fashionista?

Fashionul e a naibii de tanar si de virtual

Ne-am cam ingrijorat si ne-am cam bucurat ca nu prea mai sunt tendinte – ca se poarta cam totul, ca nu prea ni se mai impune nimic. Se bucura cei ce oricum nu urmareau moda ci o impun si se cam sperie cei ce nu stiu ce-I aia moda.

O veste buna: exista cu siguranta o tendinta – se poarta tot – intr-un mod cat mai tineresc posibil.

Cum adica? Pai normal ca se poarta chestii cat mai tineresti si trendy cand sunt impuse de cele mai tinere specimene din industrie.

A teen only world spreading across the blogosphere…

Cam cati ani credeti ca are un omulet care isi pune amprenta pe o colectie mare, care prinde contur si pe strada ta? Undeva la 18 ani? Dar de 12 ani ce zici? Ce stie copilu ala de moda?

Pai avand in vedere ca detine un calculator conectat la internet si folosit pentru a se informa si a se promova se face ca stie destul de multe – si o poti vedea pe blogul ei – Tavi, fetitza de 12 ani (btw – o facut 13 deja), mare blogeritza prin state – care are un loc rezervat in primele randuri la fashion showurile alea mari – da…chanel, dior, vera wang.

Ia crede ce vezi http://tavi-thenewgirlintown.blogspot.com/

“Tiny 13 year old dork that sits inside all day wearing awkward jackets and pretty hats. Scatters black petals on Rei Kawakubo’s doorsteps and serenades her in rap. I have no where near 4 million readers. Rather cynical and cute as a drained rat. In a sewer. Farting. And spitting out guts.”

Nu este o minune, pentru ca nu este singura! Inainte ne multumeam sa ne miram si sa apreciem specimene singulare, genii, minuni – acum avem de a face cu o armata de minuni, nu doar din state:

Se mai numesc si teen IT-girls

Pixie Geldof http://www.posh24.com/pixie_geldof 

Assisi jagger http://www.instyle.co.uk/images/1279?destination=celebrity/a-z

Julia Frakes http://julialapin.typepad.com/

This is the latest generation of rock’n’roll, the kids to inspire and excite.

Adolescentii vor conduce lumea!?

Oricum ai interpreta-o e un adevar general valabil. In viitorul apropiat tinerii vor fi de fapt oamenii ajunsi la maturitate, care vor fi mana de lucru, care vor face afaceri, care vor fi in floarea varstei, care v-or avea familia lor – care vor conduce lumea.

 

Insa, tot in viitorul apropiat, daca nu chiar deja in prezentul pe care-l traim, adolescentii au un cuvant de spus. Si nu ma refer la cei rebeli, care odata ajunsi la pubertate s-au pus impotriva curentului – fiind niste mici monstrii, care nu se mai pot intelege cu familia, carora nu le place scoala si care nu vor sa faca nimic ce nu le place. Acestia au fost dintotdeauna o specie existenta.

Ma refer la o generatie foarte asemanatoare cu cea din anii 60 – cand in urma “bombardamentului” cu copii, s-a produs o tranzitie a structuriilor, a valorilor. Societatea dinamica a produs si a fost tarata in acest val al globalizarii, al progresului informational – comunicational, al consumului.

 

Generatia “lovita” a fost invaluita de noi valori, foarte prezente si evidente chiar si in ziua de azi – individualismul, emanciparea materialismul (postmaterialismul).

 

Adevaratul boom l-a constituit si atunci dezvoltarea si transmiterea rapida a informatiei, comunicarea si consumul.

 

Insa, lasand nostalgia secolului trecut deoparte sa transpunem acele schimbari in secolul nostru drag care este caracterizat de o viteza si mai mare. Viteza care afecteaza stilul de viata, consumul si mai ales fluxul de informatii, datorita tehnologiei.

 

Si cine stapaneste cel mai bine aceste tehnologii, daca nu cei care se nasc cu acestea. Cei care au prioritatea la a primi totul de-a gata, care pot fi martori in timp real ai schimbarilor, care pot da feedbackul necesar astfel incat acesta sa aiba relevanta.

Nu stiu cat de constienti suntem de faptul ca adolescentii din ziua de azi sunt atat de emancipati – au atat de multa putere, care le este oferita si bine sustinuta de tehnologie. Cat de mult ne ajuta sau sperie acest lucru.

 

Sunt exemple care ne fac mandri, care ne uimesc in mod placut si sunt exemple care ne fac sa ne ingrijoram.

Adolescenta in sine incepe sa devina din ce in ce mai tanara si e caracterizata de o varsta parca mai frageda decat pe vremea mea (care n-a fost atat de departe…). De asemenea parca incepe sa se intinda pe o coarda a timpului si mai larga…incercam din rasputeri sa fim tineri cat mai mult timp.

 

Vremurile se pare ca nu se schimba doar meteorologic, ci si din pct de vedere al clepsidrei varstei. Mai nou copii de 8-10 ani se poarta ca adolescentii rebeli de mai deunazi de 16 ani, iar cei de 12-15, ca atotstiutorii 17-18 ani, iar cei de 17-18 parca ar putea fi studentii din anii terminali.

E o impartire aiurea – existand exemple totusi pt fiecare varsta, care sa confirme aceasta accelerare a imbratisarii vietii.

 

Sa vedem cine mai sustine ceea ce zic eu – in primul rand ei sunt cei care ne uimesc – fie ca-I avem printre noi, frati, vecini, fie ii vedem pe strada, fie ne miram de ei pe internet –cum?

Hai sa facem un exercitiu: intrati pe hi5 (da stiu, nu va place acolo – e pt ailalti…dar mai ales e locul unde se desfasoara astia “marii-mici”). Luati profilele alea mai sclipitoare, care product disconfort retinei, care au cateva mii de prieteni si sute de poze, mai toate modificate in programele jmechere, cu comentarii care sa aprecieze aceste modificari. A! nu cautati dupa varsta – se pare ca e rushinos sa fi tanar – nu prea e frumos sa pui pe hi5 varsta de 12-16 ani… (inainte stiu ca era dragut sa te lauzi ca inca esti mic, si doar dupa anumite praguri alegeai sa-ti maschezi varsta, scazand catziva ani…dar, ei, ce sa mai scada???)

As zice ca fragezimea se observa in poze – cu toate ca ma uimeste maturitatea gesturilor, a privirilor afisate in acele poze…

Va mai dau cateva detalii care i-ar putea trada pe tinerii care vor conduce lumea – rebeliunea fata de… tot? statusurile de acolo pare-se ca trebuie sa contina injuraturi, amenintari, cuvinte necuprinse in dex.

Mai trebuie musai sa asculte trupe de care noi inca nu am auzit, dar in lumea lor sunt staruri, pt ca au fani. Trebuie sa aiba o lista lunga de filme care contin ghici ce? Povesti drogate, batai sadice, revelatii…

 

Ok. Am ales sa pun in luminca decandenta acestei tinereti tinere.

 

Avem insa si printre acestia exceptii, care tind sa fie o regula. Is destepti frate. Sau daca nu, se prefac a naibii de bine. Oricum ar fi ei, stiu sa jongleze cu cunostintele lor – au la dispozitie stiinta colectiva, au la dispozitie un google tot mai performant, au un networking bine pus la punct. Si toate astea sunt presarate din plin cu curiozitatea specifica varstei (oricare ar fi aceasta).

 

Ca tot am zis de Google – CEOul acestuia – Eric Schmidt, a facut niste previziuni in legatura cu viitorul nostru si e foarte constient ca acesta va fi, daca nu este deja condus de acesti mici monstrii ai digitalului.

http://www.readwriteweb.com/archives/google_web_in_five_years.php

Ei sunt acolo – sunt pe internet si fac ce vor cu el…

pack the summer in your bag and get back on the track

Sunt exact acele zile cand iti dai seama ca s-a terminat vara.

Mai bine zis, s-a terminat vacanta sau perioada aia minunata cand itzi faci tu programul cum vrei, imbiat de soare.

Si totusi fiind inca soare mult afara poate ca nu vrem sa realizam ca a trecut.

Poate ca daca ar fi mereu soare si cald ne-ar fi mai ushor sa ne vedem de viata, ne-ar fi mai ushor sa trecem peste ideea de vacantza, ne-ar fi mai ushor sa impachetam.

Bagaje…

Cu totii, noi astia studentii suntem nevoiti zilele astea sa luam decizii grele si sa caram bagaje si mai grele. Am nevoie de aia si de aia, dar oare mai incape si aia?

Nostalgie…

In timpu scolii era dureroasa perioada asta, se termina vacantza de vara interminabila. Majoritatea cred ca se chinuiau sa-si faca temele de vara…

Cand mai dai o raita pe la biblioteca si cu invidie te uiti la cartiile de pe raft care-ti fac cu ochiul si de care nu o sa mai ai timp.

Sunt acele zilele cand simti sa sunt prea putine pentru a face ce ti-ai propus. Mai bine zis sunt zilele cand realizezi ca a trecut vacantza, ca nu ai reushit sa faci mai nimic din ce tzi-ai propus sau ca nu mai potzi purta tot ce ai regasit in dulapuri zilele trecute.

Mai sunt 2 seri pentru a iesii cu prietenii pe care n-o sa-I mai vezi atat de des, pt ca ati ales drumuri separte.

Mai sunt 2 zile pentru cumparaturi si mese in familie…

Mai sunt 2 zile pana te sui in tren pentru un nou journey…

La mine au trecut acele 2 zile pentru ca de obicei aleg sa incep mereu altfel anul. Acum ca n-am fost in state, tot nu voi ajunge la deschidere, pentru ca aleg sa petrec cateva zile la Bucuresti – AIESEC University, despre care sper sa ma intorc numa cu pareri de bine.

da ziarele pentru ce-s bune?

Dupa ce am declarat ca nu mai stau pe mess sa raspund la chestii legate de blog si am mai aberat si despre dependentza de mess, ba c-o fi buna, ba ca ba…tot am stat prea multe ore cu laptopul pe genunchi. L-am deschis cu scopul de a-mi face doar treaba, ca de obicei, in afara de ca mi se dovedeste ca mai toata treaba mea se afla in plasticul acela incins. Am decis sa nu-l deschid azi. Mda, scriu asta pe telefon cu un ziar in poala.

Da, am spus ziar – Cotidianul de weekendu asta.

Iei un ziar pt dvd si ajunge sa-ti placa ziaru

Normal ca l-am luat pt dvdu cu sex appeal, dar nedeschizand laptopu, deci necitind nimic nou si actual, am decis sa citesc si ziaru. Mie imi place sa descopar chestii noi de citit. Doara nu m-am nascut cu mediul electronic. Oricat de impotriva ziarelor sun, recunosc, ca in afara de a-l rasfoi si a ma murdarii p maini m-am oprit pret de cateva minute pentru a citi cateva articole, care nu au legatura cu politica, normal. Stiam in mare despre cotidianu, nu degeaba am terminat jurna. Nu e un tabloid, e un ziar bun – nu ft sofisticat si nu extrem de politic-de aia refuz sa citesc ziare, prea multa politica. Noroc ca aveau pe prima pg ceva interesant si scris atat de dragutz incat am vrut sa citesc tot articolul:

Chinezi de Romania

e clar ca la cat sunt astia mici si galbeni de multi, formeaza comunitati peste tot in lume. Ca daca o sta ei totzi pe insula lor, clar ca aceasta s-ar scufunda. Parca era un banc, sau e o realitate nostim de morbida?

Dragonul roshu – paradisul prostului gust si in acelasi timp al unei vieti pasnice de la care ar putea invatza si bucurestenii.

Vroiam sa scriu si eu despre chinezisme si cat de mult dauneaza astea bunului gust. Dar articolul asta m-a facut sa vreau sa dau vina din nou pe cei ce aleg sa le poarte nu neaparat pe cei ce le importa. Nici nu ma mir ca au asha succes in Ro unde prostul gust in materie de imbracaminte e in …

Mda. Revenind la chinezii astia din articol. Cica au un soi de china town si in Bucale, au si nume romanesti ca sa ii retzinem noi, gen Coco nume cu prafum de Chanel si tony.

Ce mi-a placut? Ca nu le place ca noi avem cei mai coruptzi politzisti din cate tzari au umblat ei si stim ca ei sunt peste tot. Si bine ca asta e si un subtitlu in cadru articolului- e bine ca ne mandrim cu asta! Poate s-o sesiza si ei, sau se mai zicea ceva de politzisti…

Baschet, badminton si alte sporturi. Munca multa si putzinul timp liber il petrec sanatos. Si nu beau.

Si-n offline despre online

O alta sectiunea care mi-a placut a fost…culmea, tot una virtuala. Adica mi se pare normal. Acum ca blogurile au asha un succes si chiar se scrie mult in online, e normal sa ajunga sa se scrie despre ele si in offline. Li se face reclama intr-un fel la alea pe care s-au scris lucruri bune sau mai putzin bune. Chiar in nr asta a decis autoru sa ii bage in seama si pe cei ce il critica. E bine ca asha mai aflu si de alte bloguri,  alte directii. Se pare ca cotidianu nu-l citeste pe bobby sau pe buddha si noroc ca nu mentzioneaza nimic de zoso.

Intr-un fel asta imi confirma si mai mult banuielile, fiecare blog isi are cititorii lui si blog bun e foarte relativ si subiectiv. Bine ca scriem si atata timp cat si tu ma citesti pe mine, conteaza mult pt mine.

Se schimba Romania

Editorialul de la sfarsit ar merita un post nou. (da repet, o avea qwerty telefonu…da am butonat destul:P)

Si din nou au fost zdruncinate cunostiintele acumulate la jurna. In general editorialul e la inceput. O fi avand vreun rol si cuvantul cela, ‘general’…

Cornel Nistorescu – Se schimba Romania

i-ash zice un articol plin de esentze tari. Nu spune nimic nou, sunt polemici cunoscute si rasdezbautute care se pare ca iau amploare cu o viteza naucitoare. La fel apar ele si in articol. Asta il face un articol bun – o serie de adevaruri varsate in fiecare propozitie.

Si din nou e vorba de o alta Romanie – care nu prea mai e a noastra – asta se tot stabileste si in manifestu ala. Tind sa cred ca si treaba asta cu Romania, devine din ce in ce mai relativa si subiectiva. Ne place sa generalizam, da fiecare o vedem prin gemuletzul ferestrei noastre proprii. Cu anumite generalitati din articol sunt si eu de acord.

“Alţii nu mai rezistă nervos şi se întorc. Vorbesc două-trei limbi străine şi au o productivitate dublă faţă de stătuţii de acasă. ” Statutii astai de acasa, zau ca ar trebui sa mai iese si ei…

“Visul absolventului de a lucra la multinaţionale se clatină. De dimineaţa până seară, stors, cu pauze de ţigară cronometrate şi numerotate, cu drepţi, am înţeles, la revedere, cu o limbă pestriţă, e kinky să fii trendy, cu oameni care se vâră cu capul în monitor ca şi cucoanele în casca de coafor, că nici nu ştii dacă redactează un proiect sau joacă poker în cinci, cu alţi doi băieţi de la etaj, cu unul de la Cola şi cu un român aterizat la Chicago. Îi recunoşti după feţele gânditoare, livide, după sictirul cu care tratează orice dincolo de uşa instituţiei. Leafă, excursii şi o iubită. În rest, adio şi n-am cuvinte! ” Nici eu n-ash vrea sa mai adaug nimic. O spune atat de bine. Oare vrei tu altceva in afara de asta? ca vreau sa cred ca si tu esti un cititor care te regasesti printre randurile astea.

ISEC – AIESEC conference- sambata, 4th of july

tot citind asha de zor …am aflat ca livebloggingul se poarta.

asha ca tre sa fiu si eu trendy si sa mai fac din cand in cand si treaba asta mai ales ca tot pe la conferintze imi duc traiul.

da ce-i aia live blogging?

e ceea ce face omu ala care sta cu laptopu in brate la o conferintza si pare ca nu e  atent pt ca tasteaza de zor. De fapt, e foarte atent si tasteaza exact despre ce se intampla in jurul lui. Sunt cam cele mai fresh impresii de la o conferintza, actiune de orice fel.

Si culmea, fac si eu acest lucru fix cand ni se vorbeste despre “The time is now”. E un semn in plus ca majoritatea lucrurilor trebuie facute atunci cand simti nevoia, cum e scrisul si atunci cand vrei si trebuie.

Si mai e timpul pentru exchange. Despre asta se vorbeste in cele 3 zile la conferintza a carui nume mai pe larg suna asha:

Intercultural

Sensitivity and

Exchange

Conference

Am ales sa fac parte din organizare, deci am si detalii de culise…mai degraba invataminte care se cam aplica la mai toate eventurile… din pacate.

As putea sublinia niste reguli de aur – planificarea celor mai mici detalii este strict necesara la fel ca si nervii pentru a accepta faptul, ca nimic din ceea ce ai planificat nu va iesi asha. si asta mai ales atunci cand depinzi de factori externi, cum ar fi alti oameni, oameni de la tipografii, oameni de la imprimerii de tricouri, oameni, oameni, oameni…

mda… cel mai greu e sa lucrezi cu oameni. N-am spus absolut nimic nou, nu-i asha?

Deci n-are rost sa ne enervam ca trebuie facute 2 drumuri pt niste badgeuri care nu-s imprimate corect… ca trebuie sa fim atentzi la imprimarea tuturor cuvintelor pe tricou… ca e posibil sa apara si alti oameni cand e vb de meniu, ca lumea intarzie, ca lumea uita, ca lumea n-are chef, ca lumea e bolnava…

Daaaar, astea sunt doar detalii de culise pt care intotdeauna se gasesc oameni care sa se streseze si delegatii din conferintza nici nu observa si se simt minunat.

Si atunci nu ramane de subliniat decat ultimul fapt si anume ca ne-a iesit o conferintza care si-a atins scopul si ca participantii au facut THE FIRST STEP ON THE WORLD MAP.

mai ramane sa vedem cum decurge si ziua de maine, care de obicei e cea mai emotionanta, tocmai pt ca ajungi sa te acomodezi cu ceva de care trebuie sa te desparti – dar mai multe despre asta in alt post.

si alte lucruri bune intr-un alt live blogging de maine – in care ma voi focusa strict pe delagati si pe simtzirile lor.

BTW: asta am updatat pe toate profilele: Happy 4th of July!! mi-e dor sa sarbatoresc ziua asta pe taramul american

ca dupa aia cine stie…

“cand ai licentza?”

“luni…pe la 9 si ceva sper sa scap”

“si eu pe la 14. dupa aia tre sa iesim, la o bere ceva, ca dupa aia cine stie…”

Si astfel m-am trezit la realitate… nu, nu mai plec eu o vara lunga peste ocean si ma astept sa fie la fel cand ma reintorc. raman. Dar e tot un final. Un final care ne cam desparte pe cei mai multi dintre noi.

Am terminat faculta. Nu doar ceremonia de absolvire, ci examenul final, licentza. Pentru care ne-am stresat, mai mult sau mai putin in ultima vreme. ce ne-a facut sa povestim poate mai mult. sa ne vedem poate mai des cu prietenii tocmai pt a scapa de wordul in care adunam pagini si idei…

o sa-mi fie a draq de dor de tine, de voi… si acum plang si eu (stiu ca poti si tu…)

din pacate e iar un moment de rascruce in care ne decidem sa trecem mai departe si asta inseamna sa plecam mai departe. Master –  in alt orash. Bucurestiul face cu ochiul, acasa e tentant. Internshipurile sunt multe si cele mai multe lungi…

Ce trist e cand iti faci o gramada de prieteni, fie ca ii faci aici, fie peste ocean si te intorci la ei sau cu ei… ajungi sa ii pierzi… Stiu, nu ii pierzi de tot, macar pe lista de mess vor fi online din cand in cand, sau poate la fel ca si pana acum. Dar sansele sa te mai intalnesti pe coridor, pe strada, sau efectiv sa-ti fie dor si sa iesi la o tigara, la o bere, la o poveste cu ei, scad… scad undeva la 0…

si e o alta categorie de prieteni, pe care nu ai vrea sa ii pierzi, sau makr nu pleci direct cu premisa ca ii ai pt un termen scurt, ci ti faci si ii pastrezi alaturi pt ca speri sa fie asha mereu…

Momentan, in febra dinaintea prezentarii, cand terasele is pline cu fetze cunoscute si zambitoare esti ink in starea ta de confort. Dar va veni o vara lunga in care iti vei aminti de cei dragi si poate si atunci vei spera la revedere… dar va veni o toamna si mai goala… in care vei realiza ca s-a schimbat din nou totul…

echilibrul din extrem – Fields of JOY

Echilibrul din starile extreme

Sustzin sus si tare k sunt o persoana echilibrata care actionez ca atare.
Sa zicem totusi ca sunt un exemplu de echilibru in stari d extrem
cred ca mai degraba tind la extreme. Nu degeaba ma bag in atatea si imi place sa fiu cat mai multi task cu putitintza
se pare ca alternez cu acelasi mod d distractie dus la extrem.
Cine zice ca tre sa ies in fiecare zi sau makr in weekenduri…ca sa ce? Sa realizez ca nu e loc d distractie…mai bine astept si plec si in alt oras ori tzara si simt k ma distreeez
and i felt it. Si p bune k am nevoie sa ma pierd p stradutze necunoscute, sa simt ca pot descoperi locuri noi si sa ma bucur d fiecare cladire, d fiecare fatza noua…

ESCAPE on the …

a nice escape, actually a well deserved and needed escape to Budapest, where I found out how great it is to have good friends and to make a lot of very good new friends

intai a fost data – stiam demult ca pe 20 iunie trebuie sa fiu la budapesta. de ce?

it was the line up – party open air: andy C, Lee, Fierce – everything under one name – THE NAME – Fields of Joy

si cam asha pot descrie mica vacanta d acolo – nu e rau sa evadezi taman pe fields of joy.
Cam fiecare minut s-o meritat

D c? pt ca eram absolut satula de tot, mai ales d laptop si de lista de to dos, la care deja m-am intors. Stiam ca trebuie sa ma intorc si probabil k d aia am ales sa profit la max, cum? Neplanificat. Thx God there are some nice people on the earth who easily become friends. And thx God i keep finding such people
e nevoie deci d niste oameni care nu au nici o treaba cu treburile mele, care nu au licentza, care nu tre sa planifice proiecte, ci care tre sa faca o treaba a naibii d placuta, sa se distreze.

A fost un continuu bonus- nu doar un party, ci 2, 3 dak socotim si afteru, chiar 4
nu doar un orash nou si unu pe care am reusit sa-l cunosc cu ajutoru locuitorilor
ci si o excursie la Balaton, unde a fost si primu chef, ninja breaks style:) taman pe malu lacului

baieeee, nu la orice strand ci in lac cu apa caldaaaa, atat d placuta

trecere d la ft cald la ft frig
inapoi in orash, somn putzin, insa noi forme de putere pt a descoperi alte parti ale orashului, chiar daca uneori sub umbrela

c tzine d shopping si nu neaparat, doar sa stiu k am o optiune ataaat d largaa.

C dor mi-era d h&m  si cate si mai cate cu care m-am obisnuit in Germania. Am ajuns la concluzia ca ajunge sa treci d granitza si e deja vestu. Noi d c suntem ink in est cand e totul asha d aproape. Serios m-am simtit ca intr-o germanie mai mica cu alta limba p strada…pana si posturile tv, pana si mutter si vater
credeam ca si ungaria e ca ro, s pare ca e mai degraba ca cealalta parte

despre uniformitatea asta a pietei o sa mai vb, mai ales k tine de licenta mea, grobalizare – glocalizare.

Speram sa apuc sa dorm makr sambata pana la partyu cel mare, insa nici n-am apucat sa ma gandesc la asta-direct la o zi d nastere d unde direct la fields of joy

si da, nu eram singura bolnava, din nou n-a putut sa vina andy c, dar inlocuitoru a fost one of my favourites-friction-mai am un post despre el in midi.
si acum a exorcizat publicu in stilu lui, doar ca a avut p cine: cica au fost in jur d 2000 d persoane intr-o locatie superba, care din cauza vremii a fost indoor-club studio, p una dintre insulele d p dunare.

FIELDS OF JOY!!!!!

Din nou cred ca am slabit 2 kg in 2 ore.stiu sigur ca nu m-am putut opri. Mc dynamite a mers k uns.
Inainte fierce, nush, poate prea dnb monoton, sau a trebuit sa ma obisnuiesc dupa o seara d happy breakeat
plus ca era atat d tare, si mai ales in fatza unde erau puse boxele. Am promis k nu mai merg la partyuri fara dopuri d ureche care filtreaza d minune stratu ala daunator

energizante, da mai ales nevoia acuta d deconectare si plus setu magnific a lu friction si aerul d orash nou and the wonderful people…

toate au facut din asta c mai tare vacantza
pana si d raceala am uitat

rabufnire in sarcasm

si revin… revin la tot ce urasc mai mult in momentul de fata…la tehnologie, la laptop…la tastatura.

oare ce urasc mai mult din astea???

de ce ne place sa fim sclavii tehnologiei? de ce imi place mie sa fiu mereu conectata? pt ca e bine cand e bine…dar si de la prea mult bine te saturi, uneori o dai si in diabet

a naibii treaba. ma gasesc lipita cu ochii de ecran si daca nu de ecran, de tastatura si dak nu de laptop, cu urechea la telefon si dak nu cu degetele pe telefon…tot pe tastatura.  frumoasa viata ma asteapta. la fel in continuare. se pare ca orice ash face ma leaga si mai mult de tastatura. ok. imi place si tot ce-mi place tot aici gasesc.

si nu, nu prea am timp de messenger…mai nou sunt sclavul wordului, care s-a incapatzanat sa-mi faca zile negre. si nu e vorba doar de licentza… in principiu de formatarea ei..sau cum draq sa-i zic, munca aia de chinez in care pui titluri , aranjezi in pagina, pui note…k deh…nu le potzi face klumea d la inceput…si tre sa ascultzi de totzi

culmea! toata lumea spune altfel. si atunci eu de cine sa ascult????????????????

browserele mi-or cedat…s-o fi saturat  sa stea deschise, s-o fi intoxicat si ele cu mancarea de la mcdonalds… culmea numa la siteurile lor se blocheaza, si tot culmea k numa de alea aveam nevoie.

nici o problema. noroc ca se poate reinstala windowsul si noroc ca am timp si chef sa fac asta taman in toiul licentzei si a altor zeci de mii de proiecte volutare…ca mai nou is si sclavul ideilor. n-ai simtzit sarcasmul? e acolo!!!!

e aici. urla in mine. simt nevoia sa fiu sarcastica. imi vine sa ma iau de prostia oamenilor pe strada. si din respect fata de mine nu vorbesc singura. sa stii. e adevarat…probabil ca m-ash calma, da prefer sa stresez si alta lume la telefon, nu de alta da presmt ca le face de fapt placere.

stiu, nu are nici o noima ce scriu, dar iese din mine…se revarsa…da pe tastaturaaaa

cred ca urmeaza sa mai ingrosh lista lucrurilor pe care nu le suport

doar asha, sa iasa energia negativa, ca dak nu..risc sa ma refulez pe niste persoane dragi si pe buen ca nu vreau

urasc sa ma doara capu. ok. pot sa incep sa fiu sarcastica cu mine: cui ii place sa-l doara ceva??? nimanui clar. m-am gasit si eu sa zic ca ma doare de 2 zile capu. eu zic ca nu are motiv. tu potzi sa zici ca e stresu

si eu sa zic cu acelasi sarcasm. care stres??? pt ca NU ARE ROST, NU MERITA sa ma stresez… nici nu o fac. subconstientu e de vina.

m-am decis, nu ma stresez… doar vreau sa apropiu ceva de perfectziune. sinonime indepartate??

urasc sa ma trezesc la 7 dimineatza. si asta involuntar. sunt singura, nu imi pun ceasu…doar ceasu biologic se hotaraste sa ma &^*( la cap, sa ma lase si cu durere de cap si sa nu ma lase sa adomr la loc. ca sa fac ce? sa ma enervez in continuare pe word, poate prin telepatie ma aud si aia de la microsoft…

nush de ce presimt ca am facut prea multa reclama deja…si nu ma plateste nimeni.

da mai simt nevoia sa continuu cu reclama.

nu intzeleg de ce am o anumita marca de telefon si anume pe aia care cica o urasc cel mai mult: fara suparare la nokia, detzin 3 telefoane nokia, asha ca vanzare le-am facut, ca asta ii intereseaza. da mi se pare stupid. eu iubesc sony ericsson – sunt fan declarat – ca se zice ca e impartzita piata, aia prosti care prefera nokia – ca e cel mai tare, ca are toata lumea, ca tzine bateria, ca e firma, ca are si bunica lu fratele lu nasu lu sora-sa… ca are meniu simplu… ca e mai scump sau mai ieftin, ca e mai trendy

na cam astea ar fi aceleasi motive pt care eu nu le suport. si totusi de ce??? ca sa ma enervez cu meniul lor atat de simplu… ca sa ma bucur de tastatura de aia querty sau cum ii zice… ca sa fiu si mai conectata, ca sa am si mai mare grija de el… ca sa ca sa ca sa scad vanzarile la sony… de care mi-e mila…nu au succes pe piata asta romaneasca si indobitocita de toate motivele mai sus enumerate- da mai ales pt ca are toata lumea, tre sa am si eu, ca o fiu al mai bun

si sa mai zica cineva ca word of mouth nu e puternica ca si strategie…

ce am cu telu? momentan nimik, ca nu l-am stins azi din greseala apasand d 2 ori tasta de respins… si nici nu s-o blocat…da pur si simplu mi s pare aiurea, ironic…paradoxal!!!!

ce mai urasc azi la mine?faptul ca nu mai suport muzica… ma deranjeaza…ca doara ma doara capu… nici cu ea nu stiu ce am, de fapt amcu mine. am stabilit asta

a…si mai mentzionez ca il urasc pe dobitocu sau dobitoaca care o simtzit nevoia sa accelereze dupa minunata ploaie care am aflat ca nu a fost cu grindina in tot cluju… imi pierd firu ideii. revin la dobitocu care a accelerat in preajma unei baltzi imens de mari exact in dreptul meu si drept urmare a faptului a trebuit sa-mi storc parul…deci mai ceva ca in reclamele alea – i got fuckin wet… da nu-i bai.. iaca, rad si eu de patzanie – a fost fix dupa ce am vrut sa sustzin ca mi-o trecut stresu, ca totul va fi bine. a tzinut sa ma atentzioneze ca nu e totul bine..ci e totul ud

aaaa

si sa nu uit….da asta merita post separat…pe care de altfel il citesti cu siguranta inaintea acestuia..ca si wordpressu e a naibi de prost facut… de ce nu imi pot categorisi scrierile si sa le accesese omu de sus..din foldere dupa preferinzte..astfel incat sa pot pastra si eu o ordine intre idei. nu un haos total care este…

da sunt obsedata de ordine… si urmeaza sa-mi fac si printre foldere…

nici n-a fost atat sarcasm..ci mai mult mi-am varsat amarul..si am facut parte din rasa aia mai proasta a omului care tzine blog pe post de jurnal si-l mai face si public…de parca pe tine te si intereseaza ce ma deranjeaza pe mine… ca deh..nu e despre tine… e despre nervii mei

habar nu am cat de lung e postu… si …

NICI NU-MI PASA!!sunt doar sclavu tastaturii..

do U wanna study in the states?!?

vrei si tu, nu? click pt mai multe detalii… ca si cand dunga asta albastra nu tzi-ar da de gandit:P

hmmm, nici nu suna rau.

hai sa fim seriosi cui nu i-a trecut prin minte sa studieze prin state? sa stea in campusurile alea minunate, sa faca parte din ceva casa cu nume grecesti… kappa, gamma, delta nu… era de la blonda d la drept parca:))

si da, dupa 2 veri de work and travel nu m-am saturat de state… vreau mai mult

si nici practica din Germania nu mi-o ajuns:P

de fapt nu stiu daca sa vreau sau nu si culmea am primit un mail care cica ma elucideaza

promit ca o sa ma duc sa aflu cat mai multe detalii de la caravana si who know? we’ll study in the states!!!

colectionari de amintiri

De cand ne stim colectionam.De fapt, viata in sine e o mare colectie.

Fiecare dintre noi suntem niste colectionari si nu ma refer aici la hobbyuri, pasiuni de a colectiona timbre sau monede, sau ce moda mai este. Ma refer la mine, sau la tine care ne atasam emotional de obiecte, fie ca e o haina, fie ca e un parfum, o agrafa, un loc, o amintire… sau de oameni, prieteni.

Documente pe calculator care iti incarca hardul, sau mesaje care iti umplu inboxu si iti aduci aminte de ele doar cand te anunta ca e plin sau te plictisesti stand la o coada, sau pardon nu mai e comunism, acum stam si ne plictisim la conferinte sau cursuri. E bine dak recitesti anumite ganduri, daca te apuci sa-ti faci ordine intre .doc-uri, dar asta se intampla doar cand cauti ceva. Sau colectionezi poze, ca era digitala iti permite, dar curva asta numita timp nu-ti permite sa rascolesti prin amintiri, nu-ti permite sa iti reamintesti de momente placute, sa zambesti la gandul celor intamplate…

Ce paradox dragutz: colectionezi prieteni, cu care din cauza numarului lor mare nu ai cum sa mentii legaturile si atunci raman cunostiinte pe care le saluti pe strada, sau nici macar atunci. Pt ca nu-i observi fiind prea ocupat sa colectionezi altceva, vorbe goale la telefon, sau smsuri…

Fugim de reintalnirea cu obiectele sau persoanele colectionate din cauza nevoii de a colectiona continuu…