hmmm… ma simt datoare. macar cu cateva randuri.
imi place sa mi se zica, nu ai mai scris nimic pe blog. sa stii ca te citesc. sunt de acord cu ideile tale.
multumesc.
se pare ca eu nu ma straduiesc prea tare sa mentzin interesu, da stiti cum ii cu insipratia…sau mai bine zis cu lenea…
actually am promis cuiva ca o sa-i explic cum sta cu inspiratia, mai ales in ales scrisului, si e o intrebare care ma zgandare si pe mine…
de ce nu pot scrie?? si nu…nu ma refer la blog. momentan ma refer la licentza…dar d fapt se intamplamai tot timpu. si cand vreau sa scriu d placere p blog..nu pot … cand trebe scris un poriect..nu pot… n-am chef…mi lene..ma plictisesc..n-am idei… pfua..scuzele sunt cu miile.
de ce acest blocaj? pt ca el exista. si exista la marii artisti. fie ca sunt scriitori, cantaretzi, publicitari…
eu zic ca acest nu pot este conditionat de “trebuie”
cand trebuie sa faci ceva, nu merge. nu mai e placere. e un fel de ordin. chit ca tzi-l propui pentru tine insutzi, tot este o obligatie. si atunci… se inhiba ceva…
asha ca oricum am intoarce-o…daca la un moment dat trebuie sa facem ceva, se duce automat si chefu.
si atunci exista mii d retzete. de obicei proprii. eu incerc sa ma plictisesc la maxim. sa fac mereu altceva, ce nu trebuie, pana ma satur sa inventez chestii de facut si in sfarsit sa-mi vina efectiv cheful de scriiis! sometimes it works. se intampla sa adun foarte multe idei in timp ce fac altceva, care sa ma oblige sa vreau sa le scriuuu
so… atzi ghicit. m-am plictisit teribil azi… am trecut prin toate anotimpurile: de la zapada cu niste fulgi imensi, la vreme de toamna tarzie si umeda, la soare si din nou la ploaie. starea mea cam la fel, d la boala, la chef, la plictiseala…si s-a mai scurs o zi…
internshipuri internationale
