blogosfera tanara si …fashionista?

Fashionul e a naibii de tanar si de virtual

Ne-am cam ingrijorat si ne-am cam bucurat ca nu prea mai sunt tendinte – ca se poarta cam totul, ca nu prea ni se mai impune nimic. Se bucura cei ce oricum nu urmareau moda ci o impun si se cam sperie cei ce nu stiu ce-I aia moda.

O veste buna: exista cu siguranta o tendinta – se poarta tot – intr-un mod cat mai tineresc posibil.

Cum adica? Pai normal ca se poarta chestii cat mai tineresti si trendy cand sunt impuse de cele mai tinere specimene din industrie.

A teen only world spreading across the blogosphere…

Cam cati ani credeti ca are un omulet care isi pune amprenta pe o colectie mare, care prinde contur si pe strada ta? Undeva la 18 ani? Dar de 12 ani ce zici? Ce stie copilu ala de moda?

Pai avand in vedere ca detine un calculator conectat la internet si folosit pentru a se informa si a se promova se face ca stie destul de multe – si o poti vedea pe blogul ei – Tavi, fetitza de 12 ani (btw – o facut 13 deja), mare blogeritza prin state – care are un loc rezervat in primele randuri la fashion showurile alea mari – da…chanel, dior, vera wang.

Ia crede ce vezi http://tavi-thenewgirlintown.blogspot.com/

“Tiny 13 year old dork that sits inside all day wearing awkward jackets and pretty hats. Scatters black petals on Rei Kawakubo’s doorsteps and serenades her in rap. I have no where near 4 million readers. Rather cynical and cute as a drained rat. In a sewer. Farting. And spitting out guts.”

Nu este o minune, pentru ca nu este singura! Inainte ne multumeam sa ne miram si sa apreciem specimene singulare, genii, minuni – acum avem de a face cu o armata de minuni, nu doar din state:

Se mai numesc si teen IT-girls

Pixie Geldof http://www.posh24.com/pixie_geldof 

Assisi jagger http://www.instyle.co.uk/images/1279?destination=celebrity/a-z

Julia Frakes http://julialapin.typepad.com/

This is the latest generation of rock’n’roll, the kids to inspire and excite.

Adolescentii vor conduce lumea!?

Oricum ai interpreta-o e un adevar general valabil. In viitorul apropiat tinerii vor fi de fapt oamenii ajunsi la maturitate, care vor fi mana de lucru, care vor face afaceri, care vor fi in floarea varstei, care v-or avea familia lor – care vor conduce lumea.

 

Insa, tot in viitorul apropiat, daca nu chiar deja in prezentul pe care-l traim, adolescentii au un cuvant de spus. Si nu ma refer la cei rebeli, care odata ajunsi la pubertate s-au pus impotriva curentului – fiind niste mici monstrii, care nu se mai pot intelege cu familia, carora nu le place scoala si care nu vor sa faca nimic ce nu le place. Acestia au fost dintotdeauna o specie existenta.

Ma refer la o generatie foarte asemanatoare cu cea din anii 60 – cand in urma “bombardamentului” cu copii, s-a produs o tranzitie a structuriilor, a valorilor. Societatea dinamica a produs si a fost tarata in acest val al globalizarii, al progresului informational – comunicational, al consumului.

 

Generatia “lovita” a fost invaluita de noi valori, foarte prezente si evidente chiar si in ziua de azi – individualismul, emanciparea materialismul (postmaterialismul).

 

Adevaratul boom l-a constituit si atunci dezvoltarea si transmiterea rapida a informatiei, comunicarea si consumul.

 

Insa, lasand nostalgia secolului trecut deoparte sa transpunem acele schimbari in secolul nostru drag care este caracterizat de o viteza si mai mare. Viteza care afecteaza stilul de viata, consumul si mai ales fluxul de informatii, datorita tehnologiei.

 

Si cine stapaneste cel mai bine aceste tehnologii, daca nu cei care se nasc cu acestea. Cei care au prioritatea la a primi totul de-a gata, care pot fi martori in timp real ai schimbarilor, care pot da feedbackul necesar astfel incat acesta sa aiba relevanta.

Nu stiu cat de constienti suntem de faptul ca adolescentii din ziua de azi sunt atat de emancipati – au atat de multa putere, care le este oferita si bine sustinuta de tehnologie. Cat de mult ne ajuta sau sperie acest lucru.

 

Sunt exemple care ne fac mandri, care ne uimesc in mod placut si sunt exemple care ne fac sa ne ingrijoram.

Adolescenta in sine incepe sa devina din ce in ce mai tanara si e caracterizata de o varsta parca mai frageda decat pe vremea mea (care n-a fost atat de departe…). De asemenea parca incepe sa se intinda pe o coarda a timpului si mai larga…incercam din rasputeri sa fim tineri cat mai mult timp.

 

Vremurile se pare ca nu se schimba doar meteorologic, ci si din pct de vedere al clepsidrei varstei. Mai nou copii de 8-10 ani se poarta ca adolescentii rebeli de mai deunazi de 16 ani, iar cei de 12-15, ca atotstiutorii 17-18 ani, iar cei de 17-18 parca ar putea fi studentii din anii terminali.

E o impartire aiurea – existand exemple totusi pt fiecare varsta, care sa confirme aceasta accelerare a imbratisarii vietii.

 

Sa vedem cine mai sustine ceea ce zic eu – in primul rand ei sunt cei care ne uimesc – fie ca-I avem printre noi, frati, vecini, fie ii vedem pe strada, fie ne miram de ei pe internet –cum?

Hai sa facem un exercitiu: intrati pe hi5 (da stiu, nu va place acolo – e pt ailalti…dar mai ales e locul unde se desfasoara astia “marii-mici”). Luati profilele alea mai sclipitoare, care product disconfort retinei, care au cateva mii de prieteni si sute de poze, mai toate modificate in programele jmechere, cu comentarii care sa aprecieze aceste modificari. A! nu cautati dupa varsta – se pare ca e rushinos sa fi tanar – nu prea e frumos sa pui pe hi5 varsta de 12-16 ani… (inainte stiu ca era dragut sa te lauzi ca inca esti mic, si doar dupa anumite praguri alegeai sa-ti maschezi varsta, scazand catziva ani…dar, ei, ce sa mai scada???)

As zice ca fragezimea se observa in poze – cu toate ca ma uimeste maturitatea gesturilor, a privirilor afisate in acele poze…

Va mai dau cateva detalii care i-ar putea trada pe tinerii care vor conduce lumea – rebeliunea fata de… tot? statusurile de acolo pare-se ca trebuie sa contina injuraturi, amenintari, cuvinte necuprinse in dex.

Mai trebuie musai sa asculte trupe de care noi inca nu am auzit, dar in lumea lor sunt staruri, pt ca au fani. Trebuie sa aiba o lista lunga de filme care contin ghici ce? Povesti drogate, batai sadice, revelatii…

 

Ok. Am ales sa pun in luminca decandenta acestei tinereti tinere.

 

Avem insa si printre acestia exceptii, care tind sa fie o regula. Is destepti frate. Sau daca nu, se prefac a naibii de bine. Oricum ar fi ei, stiu sa jongleze cu cunostintele lor – au la dispozitie stiinta colectiva, au la dispozitie un google tot mai performant, au un networking bine pus la punct. Si toate astea sunt presarate din plin cu curiozitatea specifica varstei (oricare ar fi aceasta).

 

Ca tot am zis de Google – CEOul acestuia – Eric Schmidt, a facut niste previziuni in legatura cu viitorul nostru si e foarte constient ca acesta va fi, daca nu este deja condus de acesti mici monstrii ai digitalului.

http://www.readwriteweb.com/archives/google_web_in_five_years.php

Ei sunt acolo – sunt pe internet si fac ce vor cu el…

daca eu vreau, clar tu nu vrei

E interesant de observat ca atunci cand ai asteptari ai de suferit.
Cu cat is asteptarile mai inalte, cu atat suferi mai mult.
Si nu, nu sunt pesimista, sau prapastioasa, ci s-a intamplat sa mi se tot adevereasca.

Nu ma pot baza pe ceilalti.
Si nu suport asta. Da? Nu suport sa mi se zica ceva si sa se uite. Sa promiti ca vei face si sa nu faci. Mai ales ca ceea ce am eu de facut tine de ceea ce faci tu, mai bine zis ar trebui sa faci tu.

Nu-mi place nici sa-mi fac iluzii. Mai ales cand stiu sigur ca nu sunt singurul lucru care iti trece prin minte. Cum nici tu nu prea esti un lucru care-mi trece prin minte. Avem prea multe pe cap…prin cap. E clar.
Dar mi-e ciuda ca de cate ori fac experimentul- ia sa ma fac eu ca uit sa vad daca isi aminteste, se face ca mereu sa nu-si aminteasca.

Si atunci incepi sa ai remuscarile alea…dar daca toate s-au intamplat pt ca asha am vrut eu si pt ca eu am facut totul? Poate nici macar nu vroiai…
Sau poate ca vroiai dar chiar ai nevoie de imbolduri?

Nu prea poti sa stii niciodata ce e in capul celui in care ai vrea sa stii. Ca de restul clar nu-ti pasa nici tie.

Sau deziluzia vine tocmai pt ca vrei exact ceva ce atunci nu poti avea?
Poate in alte circumstante ar fi altfel.
Mai e si faptul ca de obicei bagi de seama doar cand ceva c vrei nu se intampla, iar cand se intampla o iei ca pe ceva normal.

Cam asa si cu fericirea – de ce nu prea suntem fericiti – pentru ca nu ne dam seama ca de un lucru bun atunci cand ni se intampla…

da ziarele pentru ce-s bune?

Dupa ce am declarat ca nu mai stau pe mess sa raspund la chestii legate de blog si am mai aberat si despre dependentza de mess, ba c-o fi buna, ba ca ba…tot am stat prea multe ore cu laptopul pe genunchi. L-am deschis cu scopul de a-mi face doar treaba, ca de obicei, in afara de ca mi se dovedeste ca mai toata treaba mea se afla in plasticul acela incins. Am decis sa nu-l deschid azi. Mda, scriu asta pe telefon cu un ziar in poala.

Da, am spus ziar – Cotidianul de weekendu asta.

Iei un ziar pt dvd si ajunge sa-ti placa ziaru

Normal ca l-am luat pt dvdu cu sex appeal, dar nedeschizand laptopu, deci necitind nimic nou si actual, am decis sa citesc si ziaru. Mie imi place sa descopar chestii noi de citit. Doara nu m-am nascut cu mediul electronic. Oricat de impotriva ziarelor sun, recunosc, ca in afara de a-l rasfoi si a ma murdarii p maini m-am oprit pret de cateva minute pentru a citi cateva articole, care nu au legatura cu politica, normal. Stiam in mare despre cotidianu, nu degeaba am terminat jurna. Nu e un tabloid, e un ziar bun – nu ft sofisticat si nu extrem de politic-de aia refuz sa citesc ziare, prea multa politica. Noroc ca aveau pe prima pg ceva interesant si scris atat de dragutz incat am vrut sa citesc tot articolul:

Chinezi de Romania

e clar ca la cat sunt astia mici si galbeni de multi, formeaza comunitati peste tot in lume. Ca daca o sta ei totzi pe insula lor, clar ca aceasta s-ar scufunda. Parca era un banc, sau e o realitate nostim de morbida?

Dragonul roshu – paradisul prostului gust si in acelasi timp al unei vieti pasnice de la care ar putea invatza si bucurestenii.

Vroiam sa scriu si eu despre chinezisme si cat de mult dauneaza astea bunului gust. Dar articolul asta m-a facut sa vreau sa dau vina din nou pe cei ce aleg sa le poarte nu neaparat pe cei ce le importa. Nici nu ma mir ca au asha succes in Ro unde prostul gust in materie de imbracaminte e in …

Mda. Revenind la chinezii astia din articol. Cica au un soi de china town si in Bucale, au si nume romanesti ca sa ii retzinem noi, gen Coco nume cu prafum de Chanel si tony.

Ce mi-a placut? Ca nu le place ca noi avem cei mai coruptzi politzisti din cate tzari au umblat ei si stim ca ei sunt peste tot. Si bine ca asta e si un subtitlu in cadru articolului- e bine ca ne mandrim cu asta! Poate s-o sesiza si ei, sau se mai zicea ceva de politzisti…

Baschet, badminton si alte sporturi. Munca multa si putzinul timp liber il petrec sanatos. Si nu beau.

Si-n offline despre online

O alta sectiunea care mi-a placut a fost…culmea, tot una virtuala. Adica mi se pare normal. Acum ca blogurile au asha un succes si chiar se scrie mult in online, e normal sa ajunga sa se scrie despre ele si in offline. Li se face reclama intr-un fel la alea pe care s-au scris lucruri bune sau mai putzin bune. Chiar in nr asta a decis autoru sa ii bage in seama si pe cei ce il critica. E bine ca asha mai aflu si de alte bloguri,  alte directii. Se pare ca cotidianu nu-l citeste pe bobby sau pe buddha si noroc ca nu mentzioneaza nimic de zoso.

Intr-un fel asta imi confirma si mai mult banuielile, fiecare blog isi are cititorii lui si blog bun e foarte relativ si subiectiv. Bine ca scriem si atata timp cat si tu ma citesti pe mine, conteaza mult pt mine.

Se schimba Romania

Editorialul de la sfarsit ar merita un post nou. (da repet, o avea qwerty telefonu…da am butonat destul:P)

Si din nou au fost zdruncinate cunostiintele acumulate la jurna. In general editorialul e la inceput. O fi avand vreun rol si cuvantul cela, ‘general’…

Cornel Nistorescu – Se schimba Romania

i-ash zice un articol plin de esentze tari. Nu spune nimic nou, sunt polemici cunoscute si rasdezbautute care se pare ca iau amploare cu o viteza naucitoare. La fel apar ele si in articol. Asta il face un articol bun – o serie de adevaruri varsate in fiecare propozitie.

Si din nou e vorba de o alta Romanie – care nu prea mai e a noastra – asta se tot stabileste si in manifestu ala. Tind sa cred ca si treaba asta cu Romania, devine din ce in ce mai relativa si subiectiva. Ne place sa generalizam, da fiecare o vedem prin gemuletzul ferestrei noastre proprii. Cu anumite generalitati din articol sunt si eu de acord.

“Alţii nu mai rezistă nervos şi se întorc. Vorbesc două-trei limbi străine şi au o productivitate dublă faţă de stătuţii de acasă. ” Statutii astai de acasa, zau ca ar trebui sa mai iese si ei…

“Visul absolventului de a lucra la multinaţionale se clatină. De dimineaţa până seară, stors, cu pauze de ţigară cronometrate şi numerotate, cu drepţi, am înţeles, la revedere, cu o limbă pestriţă, e kinky să fii trendy, cu oameni care se vâră cu capul în monitor ca şi cucoanele în casca de coafor, că nici nu ştii dacă redactează un proiect sau joacă poker în cinci, cu alţi doi băieţi de la etaj, cu unul de la Cola şi cu un român aterizat la Chicago. Îi recunoşti după feţele gânditoare, livide, după sictirul cu care tratează orice dincolo de uşa instituţiei. Leafă, excursii şi o iubită. În rest, adio şi n-am cuvinte! ” Nici eu n-ash vrea sa mai adaug nimic. O spune atat de bine. Oare vrei tu altceva in afara de asta? ca vreau sa cred ca si tu esti un cititor care te regasesti printre randurile astea.

no more messenger!!! Adictzie? Nevoie?

Va avea 3 nuantze postul asta: asha, ca sa complaca mai multe dintre ideeile mele si ale tale despre chestiutza asta care ne manaca zilele:MESSENGER

Am inceput sa scriu ca un soi de manifest impotriva lenii voastre de a lasa comentarii pe blog.

M-AM SATURAT SA VB PE MESS DESPRE CE AM SCRIS PE BLOG! Am mai zis intr-un post ca exista sectoru ala numit “comments”, care de altfel e ft usor de folosit si acolo potzi sa-mi scri ca esti de acord sau nu cu postu, ca ti-o placut sau nu…sau cine stie ce alte completari, pe care nu ca nu le scri de lene, ca doara pe mess mi le potzi scrie… si cum pe mess poti sa iti dai cu parerea, poti invata sa o faci si pe blog, mai ales ceea ce e legat de blog.

Si ca sa stiti de ce nu va mai raspund pe mess – de aia: exista sectiunea comments. Cei ce o folosesc stiu cum funtioneaza, stiu ca si acolo raspund cam imediat si e mult mai eficienta treaba. De ce sa te mai chinui sa faci conversatoe pe mess, sa ma saluti, sa te invarti in juru cozii, sa mai vb si despre alte cele…mai ales cand ai ceva sa-mi zici legat de blog. Acu inteleg ca te plictisesti, ca vrei sa faci conversatie – da fi sigur ca daca ma plictisesc si eu, dupa ce-ti raspund pe blog, mai uit si in lista de mess si cu siguranta ne punem pe chatuit.  Altfel…ma pui si pe mine in situatii aiurea, in timp ce poate fac altceva, sa-ti raspund, sa nu-mi ignor cititorii…bla bla… asa ca primu rol al acestui post e unul explicativ – si indrumator – nu va mai raspund pe mess!

De ce nu renuntz de tot la mess?

Isn’t that obvious? pt ca e instant messaging – adica functzioneaza rapid, ajuta mult, e mai alive ca restul lumii virtuale, are chestiutza aia numita status care te face sa dai click si sa ajungi aici:D

De ce ash vrea prin urmare sa renuntz? Adica e clar ca nu renuntz cu toate ca ash avea motivele mele, care seamana cu ale tale.

Mai nou am tot auzit oameni viteji, care s-au vindecat de boala instant messagingului.

Mda, si eu zic ca e o adictie, atata timp cat nu te ajuta, ci doar il folosesti ca sa pierzi vremea. Deci eu nu o consider o adictie (am argumentele mai sus), deci nu ash vrea sa ma vindec de o boala pe care nu o am Dar ash vrea sa fiu mai imuna la tentaiile exercitate – sa nu ma uit cine intra, cine iese, cine ce mass imi lasa. Dar am devenit mai selectiva, si oricum nu am vreme sa ma intind la povesti cu totzi. Si repet, despre blog, PE BLOG!

Si ash mai vrea sa renuntz pt ca imi mananca foarte mult din timp.

Dar imi place sa port conversatii, cu oameni cat mai diferiti, despre chestii cat mai diferite. Imi place ideea de mess pt consiliere. Prietenii stiu de ce Si nu consider ca asha nu am vreme sa ma intalnesc cu cei ce trebuie, sau ca e mai bien sa ne intalnim sa discutam. De acord, doar ca pt aia chiar ca trebuie mai mult timp – cu messu poti combina multe cativitati – eu cel putzin mi-am dezvoltat simtzul pt multitasking – si ma binedispun cei cu care vb in timp ce imi fac sa zicem si treaba.

Asha ca, atata timp cat e cu masura si folosit constructiv, e in regula si daca sunteti available pe mess.

Astept completari - Tu de ce ai renuntza la mess?

Sau de ce nu ai renuntza?

In sectziunea comments pls!

Ziua mea se desfasoara ca si a ta

[messenger (as in INSTANT messenger) + social networking + blogging + tweeting] versus our PRECIOUS time

Bai serios ca nu stiu cum arata o zi obisnuita din viata ta, sau a ta, sau a multor altora care poate nici nu ma intereseaza cum arata. Dar cu sigurantza ca stiu ca a multora, asha ca mine, arata cam ca a mea.

De unde stiu eu asta? Pai cum de unde?

Ii citesc frate blogu, la care citesc ceva nou pt ca ajung pe el ca scrie in status titlu nou, sau post nou sau mai stiu eu ce. Mai stiu si pe ce siteuri se plimba si le gasesc pea lea mai intereseante pe care merita sa ma uit si eu direct pe twitter. Mai stiu si ce face cand nu e pe net din pozele de pe facebook sau ce face chiar in momentul asta din raspunsurile tot de acolo – la what are you doing now. Ii mai aflu si multe despre pasiuni si personalitate din rezultatele testelor pe care le face cam tot pe acolo, prin aplicatile de pe facebook. Stiu si cu cine altcineva vorbeste si care mai e ca noi asha, din blogroll, sau din lista de followers sau friends…

Daca nu te-ai prins din ce am inshiruit mai sus, hai ca-ti mai zic o data pe-ndelete si cum arata cam fiecare zi a mea, si zau ca nu e monotona, ca depinde si de ceilalti care si-o petrec ca mine – ne cam influentzam reciproc, si si mai important, ne lasam influentzatzi de marele a tot puternic internet!

Incep cu mailu – care clar nu ma mai multzumeste si n-am bani sa cumpar cam tot ce zice acolo ca e la oferta.

Si trec la twitter – care pare ca nu mai conteneste sa ma ademeneasca sa dau click. Trec la facebook sa vad ce mai fac pretenii mei de peste ocean, sau cei cu care nu am timp sa ma intalnesc si acolo ma opresc mai mult decat ash vrea. de ce? Au applicatiile alea stupide si nostime in acelasi timp – teste, joculete, minuni…pe care zici hai sa le fac si eu sa vad imi iese ca si lor…

as prefera sa nu mai faceti teste, decat cand ma plictisesc ft tare si am chef sa zabovesc doar asha pe net…

cand in sfarsit trec de toate tentatiile astea ajung pe bloguri, tot din statusurile voastre si mai apoi din blogrollu vostru sigur mi se pare ca vad ceva interesant si cu noi clickuri incep noi aventuri…

si cam asha trece o mare parte din zi.

unde pui ca mai trebuie sa mananci, sa lucrezi, sa mergi la scoala, la shopping, la intalnit lume care nu pierde vremea pe net… mda

ca sa ajungi din nou la o conexiune pe net unde rapid te conectezi sa vezi ce ai pierdut.

cu sigurantza ai pierdut mai multe decat esti constient … caci efectiv nu ai cum sa le stii pe toate!!!

ar trebui sa fiu constienta de asta si eu, si sa-mi las firea avida de informatii sa mai zaboveasca un pic pe… facebook??

Content versus Imagini

=> si mai mult content

Pana acum s-a incercat prin toate metodele posibile sa ne legam – fie intr-o lista de preteni pe o retzea sociala – pe vremuri hi5…acum doar cei ce n-au reushit sa tzina pasul cu noile valuri mai intretzin updatat profilul de hi5, sau tocmai pt a-si promova blogul sau a-i anuntza ca ne-am mutat mai incolo, mai pe myspace, mai pe facebook si ce e mai interesant incape in 140 de caractere pe twitter, unde nu conteaza cat de putzine haine ai pe tine…ai doar un avatar mic la dispozitie pt a te etala.

E ciudat si felul in care s-au inversat lucrurile – a fost mirajul imaginilor, al animatiilor, al atator lucruri interesante care se putea face pe net in afara de scris. Scrisul era pentru hartie si pt mirc, mai apoi pentru messenger. Totul se transmitea prin imagini – cum arati, ce faci, cu cine te distrezi, in ce vacante mergi – si astfel crestea nr de albume pe reteaua sociala pe care ai ales sa fi activ  si sa “te conectezi” cu noi personae, sau sa ti legatura cu prieteni cu care nu mai ai timp sa te intalnesti…

Sa se fi umplut debaraua netului de imagini, clipuri si sunete? Sau ne-am saturat noi sa tot facem si sa uploadam poze? E paradoxal si acest lucru – conexiunile s-au inbunatatit – nu mai trebuie sa stai cu orele sa-ti incarci poze si sa o iei de la capat cand internetul prin cablu telefonic pica… si totusi nu o mai faci.

De ce? Poate pentru ca nu mai ai tu nici makr acele cateva minute necesare sa uploadezi poze sau sa vrei sa te exprimi prin poze.
Si pt ca Googlelul te “gaseste” prin content si mai greu prin imagini…
Pt a fi de success e nevoie sa ai content, sa ai taguri, sa lashi peste tot firmituri pt a fi gasit, de toti cei care poate nici nu te cauta.

De unde atat content?

Se pare ca noi astia care am crescut cam in acelasi timp am facut-o si in acelasi ritm. Sau mai bine zis, ne-a crescut internetul. Ne-am dus cu flowul. Am inceput sa ne cunoastem de ce nu prin hi5.

Ne-am saturat sa punem poze si sa incepem sa vedem lume din ce in ce mai ‘gretzoasa’ ca descopera si ei netul si il umplu cu chestii pe care noi nu mai vrem sa le vedem. Cam ca cu gadgeturile noi.
Am observat ca oamenii se cunosc mai bine prin ceea ce gandesc, deci prin ceea ce scriu. Cum nu avem atat de mult timp incat sa vorbim cu fiecare pe mess sa aflam ce mai face si ce mai gandeste – ramanem cu statusurile din messenger care ne furniza pe vremuri necesarul pe care trebuia sa-l stim – daca omul e available sau busy, sau daca face mancare, e la lucru sau a gasit un link interesant.

Insuficient poate pentru unii si atunci un status a devenit calea cea buna pentru a gasi si mai multe informatii despre omul care se ascunde in spatele idului – ii descoperi blogul – spatial sufficient de mare in care se poate exprima liber. In care am inceput din ce in ce mai multi sa ne exprimam. Atat de multi incat ne este imposibil sa citim cam tot ce am vrea si stim ca s-a scris. S-au poate nici nu stim.
Poate am vrea sa stim si atunci exista google reader, sau rss sau deliciousul… si din nou suntem la cheremul tehnologiei, care ne sorteaza si ne ajuta sa fim in touch cu ceea ce crede ca am vrea noi. Si o mai si nimereste.

Nu stiu cat de multa lume mai are timp sa citeasca ziarele pentru stiri, sau care mai e doza zilnica de informatie pt majoritatea?
Ash spune ca informatia este aceea care ne intereseaza pe fiecare in parte si nu neaparat care intereseaza o masa mai mare de oameni.
Personalizarea e din ce in ce mai puternica acolo unde reuseste sa curpinda exact informatia de care am nevoie eu. Si se prea poate sa ma intereseze ce se intampla intr-un anumit domeniu, care demult nu mai e o pagina din ziar, ci e o comunitate de bloggeri… sau pur si simplu o comunitate de oameni, poate imprashtiata in toate colturile lumii, dar care face ceva care ma intereseaza si pe mine.

Am citit la cineva care a citit de la altcineva ca de fapt blogul ar trebui sa fie destinatia ideeilor noastre. Foarte corect. Si pe twitter cumva se pun indicatoarele pentru a ajunge acolo, sau altundeva, pe linkuri unde credem noi ca merita sa stationeze si altii.

Vom fi foarte informati cu chestii care ne intereseaza, si parca mai putin informati cu ce se intampla de fapt in jurul nostru.

Incep sa-mi dau seama din ce in ce mai des ca intr-adevar traiesc intr-o lume a mea, formata cam de ceea ce citesc peste tot si de ideile care imi vin pe parcurs din sursele astea… si e greu ca oamenii sa tzina pasul cu mine, pentru ca poate ei n-au informatia pe care o am eu..si nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda…
Dar na, o sa dea probabil click pe ceva linkuri trimise rapid sa se destepte si el..daca nu clar, de ce am mai purta discutii…

Legat de asta …alte paradoxuri as it follows

Birthdays

Birthdays are special.

The date when you were born is meaningful.

It’s the date on the calendar that is marked for you.

So…You should feel good! It’s the day when you celebrate, when u are celebrated, everybody has good wishes for you and you get all sort of presents, and you are allowed to get stuff and to party. But you’re celebrating also that you are getting older. It’s a contrast somehow and it’s like celebrating New Year. A year has just past and you welcome a new one. The mix of feelings that you get on this days is interesting. I found out I am not the only one that doesn’t really like bdays… Cause I usually have high expectations and somehow on that day I allow myself to have even higher ones. Plus it’s that feeling that you should feel special. The people around you make it easier- only good words and wishes, even if they are coming on the virtual way. Here comes the first frustrating part. Somehow, u can’t get all your loved ones in one place. And the thoughts keep bothering u: “oh…how nice it would be to have him and her with me…”. But you just can’t, cause the world is too big to rotate only in your direction. It can be a very special day from beginning till the night falls down and u finish it with a hell of a party. But it can be a usual day of work for example, and maybe you’d wish smt else. It’s your day, so u should get it. If not, it frustrates you more than usual. And if it were a usual day ur expectations wouldn’t be big, so the level of frustration wouldn’t be high. With an optimistic mood I can assure you that the following weekend brings you the joy of a special day, cause u get to celebrate. And what’s with all those thoughts, that another year past. That you have accomplished smt or not. That you are or are not prepared for the next level… There’s another interesting thing about birthdays, and I guess it’s special because it really suits the person who’s birthday it is. The way you celebrate it. For some, it can be always the same – becomes a ritual – some good friends gather and have a nice day and night. For some, like me who loves to alternate it can be always different. For example my last 3 birthdays. None of them can be compared with the other one. Every year another continent, another state, other friends, other ways of celebrating, and always far away from home. But I can tell they were great! Cause they weren’t planed! Not by me for sure. So thx guys from the pool party in Florida – Ale –luv ya and miss ya!! And all of you who were there after though days of work And thx to my Atlantic City group – and that great cake from your bakery girls! Yammmy, I can still remember the gorgeous taste. And then the weekend in one of the greatest, fanciest place I’ve ever been to – haarah’s club zone. Definetly it was smt else. And this year it somehow came out that I got older in Budapest. I’ve never received so many virtual wishes from all over the world. Many many thx!!! And the party is yet to come:D

Avetzi cartela Vodafone?

Daca nu, cu sigurantza va doritzi una! (mda…mi-ar placea sa zic asta la fiecare nu)

E un soi de update la postu cela cu licentziata si atat. Ei bine, am revenit la vechile ocupatzii… cum nu puteam doar sa stau si sa ma plictisesc (really I am not that type) si cum o vacanta de 3 luni era prea mult, am luat o promotie la Vodafone- de 10 zile. Daca e vacanta safie vacanta totusi:P

Mi-era dor de o promotie. De ce? Am ocazia sa vb cu majoritatea oamenilor care trec prin fatza reprezentantzei. Oh what a joy. Cine a zis ca totzi sunt oameni normali?
Mai bine zis, cine ar fi crezut ca e asha de greu sa gaseshti macar catziva oameni normali??

Si cum unele faze sunt mult prea tari, nu le pot tzine pt mine.
Vine omu la mine, foarte interesat imi asculta povestea si ma intreaba:
“Da arme, arme adevarate nu avetzi? Un shop de ala de guns…”
“Incercati in State”
“Nu in State, aici. Tre sa fie si aici. Tre sa fac rost de arma s-o omor pe Andra aia!…”
Mda… doamne feri sa fie, sa le gaseasca, sa-I dea cineva…s-o mai si foloseasca.

So this was a special request. Sorry I couldn’t help.

Inca o poveste draguta din care am avut ce invatza.
Pentru marturie mincinoasa se risca de la 1 la 3 ani de puscarie. I bet u didn’t know. Nu steam nici eu. Nu ca m-ar fi interesat. Cum nici faptul ca sora lu fosta nevasta il acuza pe om ca el face amenintzari cu moarte si viol. Ce treaba am eu cu asta? Pai lucrez la Vodafone si ar trebui sa stiu cum se “sterg conversatii”. De fapt omu avea dreptate, el nu o sunat sa amenintze si I s-o facut dreptate in 3 zile dandu-i-se desfasuratorul conversatiei. Ce risca femeia care o depus plangere la tribunal? De la 1 la 3 ani d puscarie pt marturie mincinoasa.
Incredibil. Nu ma uit la tv in timpu serviciului, dar am scenario de filme chiar langa mine.

Eh, dar de paranoia ce parere aveti?
Se zice ca aia mai drogatzi ar fi. Da eu zic ca aia sunt mici copii pe langa crezurile batranilor sau celor incuiatzi la minte.
Mai intai o femeie care nu are treaba ca eu fac promotie la cartela si-I dau minute, ea vrea telefon in rate.
Ii zic sa intre ca la abonament ii da telefon gratis.
Iese suparata foc ca ei nu-I da, ca trebe avansuri si porma sa plateasca aboamentu. da asha is se intampla ei.
“ca eu-s blestemata. Eu nu pot sa cumpar nimic in deva. De fapt in tot judetu asta. Altundeva de ce pot sa cumpar? Is blestemata sa nu pot cumpara nimic aici. Lasa ca ma duc la Brad, acolo pot. Ca aici is blestemata. Va zic eu.”
Eu i-ash fi zis ca si Brad e in acest judetz, HD. Da ce sa-I mai zic daca femeia e blestemata si nu poate cumpara nimic.
Cu toate ca aci nu era problema cumpararii. Ea vroia ceva gratis, sa I se dea. La lotto ai incercat tanti?

Alt nene paranoic care crede ca angajatii de la Vodafone nu vor sa le comunice ofertele pentru ca… le trebe lor minutele in loc sa I le dea lui.
LOL. Pana si eu am minute de nu am ce face cu ele…si la fel juma de tara are sute si mii de minute si n-are ce face cu ele…
“eu am incarcat sambata si fata de la casa nu mi-o zis ca tre sa dau mesaj. De ce nu mi-o zis?”
“probabil ca nici nu stia de oferta. Si nu e obligatia celei de la casa”
“nu, nu stie? Da atunci de ce completa un formular cand am platit si l-o bagat in sertar?”
Si a plecat… cu aceeasi impresie. Fata de la casa i-a luat minutele.
Bravo ei!

Trecand peste cei neinteresati dar suficient de educati incat sa-mi si multzumeasca chit ca daca zic nu, nu le ofer de fapt nimica…vin cei ft bazatzi care tzin sa precizeze ca-s la concurentza si ca is mai buni. As if I care.

Mai sunt aia, tzaranii obisnuitzi care profita d ocazie si au dume rasuflate si-tzi cer nr de telefon. Da pe aia ii intalnesti si daca nu faci promotii.

D abia astept sa mai aud cate una…

de ce eventurile duc la gaura in buget?

hmmm… se pare ca posturile au creat ceva activitate, ceva confirmari, infirmari. oricum ar fi au creat vizite.

s-a cam citit si s-au generat tot felul de discutii, din pacate putzine comentarii directe la post si mai multe discutii pe mess. dar oricum e bine. asta era si scopul sa discutam.

NU m-am luat de organizarea coke live peninsula. am scris ca s-a ridicat la standardele vestice, ceea ce e de bine. e cel mai bine organizat fest din ro. clar.

doar ca nemultzumirile, nici nu le pot numi nemultzumiri, ci mai degraba faptul ca ma deranjeaza de cum evolueaza lucrurile.

Cursul normal inseamna evolutie, sa facem ceva, sa crestem nr de oameni, sa facem tot mai multe. dar mi se pare ca la evenimente fix evolutzia omoara dezvoltarea.

si in cazul Peninsula mi s parea mie…si nu doar mie, ca putea ramane ceva mai micutz si mai dragutz, mai restrans, cum era la inceputuri – nu era tocmai nevoie de atatea activitati non-muzicale si alta scena. dar pt asha ceva avem Summer Breakul. clar. Poate Peninsula e facut sa creasca…

Lipsa de tolerantza!?

si nici makr nu e vb de tolerantza – ceea ce am dezbatut mult cu Agentul. Ei bine, da e si tolerantza, mai bine zis intolerantza vis a vis de cei din jur, ca nu putem convietui sau sa ne distram impreuna, dar nici makr nu ne prea distram…

Ce-i prea mult,… STRICA

Sunt pur si simplu prea multe evenimente pentru toate gusturile. Doar ca uitam ca e criza – de ambele partzi. Organizatorii fac ce fac si reushesc sa faca ceva klumea – cum e si cazul Peninsula – doar ca finalul e mereu acelasi – se iese pe gaura.

si atunci exista astea 2 explicatii, sau cel putzin eu pe astea le vad viabile (in general):

Lipsa de bani si abundentza evenimentelor

Lipsa de bani (revin la criza) – a consumatorilor de distractie si

-  a organizatorilor(NU e cazul Peninsula), majoritatea nascuti peste noapte care vor sa se imbogatzeasca dak fac un eveniment.

Din ultima liniutza rezulta  ABUNDENTZA: multe evenimente destul de appealing pt majoritatea, dar la care ne vedem nevoitzi sa renuntzam. de ce?

Si aici interdepenentza celor doua cauze: Nu ne permite buzunarul. sec. oricat de aiurea pare e purul adevar pe care se pare ca multi organizatori nu vor sa-l vada

Romania, la salariile mizere oricum cica conform studiilor nu au de unde da ft mult pe distractie. Si dak fac sacrificii sa ajunga pe undeva, vor plati intrarea si vor consuma putzin.

Revenind la Peninsula…

Aici cred ca era marea problema la Peninsula. S-a plans lumea ca anul acesta biletele au fost scumpe – intr-adevar nu atat de scumpe ca in Vest si totusi mai scumpe ca pe vremuri.

Nu atat de scumpe pt cate tzi se oferea. corect. Dar cam tot ce tzi se oferea tzi se oferea pt multzi bani in plus. Si aici intra Bungeejumpingul (80 de lei!!!!) si balonu ala… si in rest nu stiu ce alte activitati mega scumpe erau. Dar oricum, raman la ideea ca pt cei obisnuiti cu Peninsulele de dinainte clar nu veneau sa faca asha ceva… era bine ca erau pe acolo si ca a fost un fest tare, dar e ca window shoppingul..ne uitam admiram…da nu scoatem bani din buzunar, deci nici nu intra bani in buzunarul celuilalt. Si uite GAURA!

Ei bine…astea-s problemele… si solutziile?

Alea clar is cel mai greu de gasit. Mai ales cand trebuie sa satisfaci atat de multe capre si varze.

Tolerantza e una dintre solutii. Dar ash zice ca si pt tolerantza asta ar trebui sa exista cateva, putzine evenimente de care sa ne bucuram cu totzii si sa nu ne pese de cine se distreaza alaturi de noi ci sa ne distram cu totii. Fiind multe evenimente ne permitem sa fim intolerantzi si selectivi – “merg acolo pt ca acolo clar nu-s atatzia cocalari…”

Atata timp cat sunt atat de multe evenimente clar vor exista pt fiecare un numar restrans de participanti. si oricat de umflat s-ar face eventu, nu are omu cum sa mearga la toate si sa dea la toate la fel de multzi bani.

vreau sa evit sa fac calcule simple in care sa subliniez ca la UN SINGUR  festival de asha o amploare s-ar cheltuii o gramada de bani ceea ce exclude participarea la multe alte eventuri… si la mai multe eventuri mai mici, aceeasi concluzie – organizatori cu gauri si participanti mai saraci…