The 11th man theory reloaded

I can’t help wondering why people search for the 11^th man theory.

Why is it the most read post on my blog? I observed that every day at least 5 persons read the post, and search the theory. Then, these days, actually the last weeks, more and more people searched on Google for this and got straight to my blog. It’s my first post that’s on the first google page when u search for the 11^th man theory.

So, I thought I should continue it. After all it’s the post that helped me most reaching the 10000 clicks. Not before I underline that people are too much into theory. In a world overflown with opinions, where everybody tries to be an opinion leader it’s hard and it gets even harder to believe someone. (I guess that will be in another post).

People search for real, provable truths or facts based on researches maybe. If u can give numbers u are listened to.

Let’s rewind the 11^th man theory.

The theory doesn’t even have to have 11 men. It’s enough to have a woman and a man.  And they should be put in the same place. Cause these days, if u don’t work together or don’t have related activities with someone, it’s pretty difficult to find that someone.

So, destiny puts u in the same box. Now we have more cases.

1. Let’s say u don’t like each other. But in time u might find some similarities, u might find u get along well. Attraction might happen. It would be beautiful if it happens to both of u at the same time, but most of the time, life is not that easy and only one of u falls into the other one. That’s when hell begins. That’s when the theory is applied. It doesn’t really matter if it’s the woman or the man. In love’s game we are unisex. (at least most of the time)

1.1   The guy starts liking more and more the girl (or reverse). It’s almost impossible that the other one doesn’t observe it and feels powerful to not even care about the other one. To make the other one suffer – that’s done almost unconsciously – it’s the power of power.  Games are played, to attract even more the other one, to get more favors, to be mean … 

or… when noticed that the other one falls into you, you might not feel confy with the idea and get scared about hurting his/her feelings. This happens regularly when knowing that u really don’t like the other one and there are not one in a million possibilities to like him/her ever. This might end well if you talk about it and explain your feelings, or the “no-feelings”. If not, the guy or girl who fell in love will always feel like the 10 in the 11^th man theory. Or like all the ones that like the girl/boy and she/he doesn’t care. So, I guess the 11^th man theory is actually a universal truth, cause you can’t always have what you want, you can’t always be loved by the one that you love.

1. Second situation

Is when the two people put in the same box fall into each other. Timing is then the most stupid thing ever and it goes back to this game in this post over here

This game should be played only as long as it can be played. But how should we know when to stop? People don’t really know when to stop in different situations: they eat too much and get fat, they drink too much… they get high to often… u know where all this go to…

And they play too much with the other ones feelings. Everyone tries to be above the other one. How should I admit I like him/her? What’s if he/her doesn’t like me?? I don’t want to get hurt. Cause u never know if u are in the first situation or u’re just lucky and are liked by the other one. Communication is the one that should help u in this case also…  And u can’t loose anything if u tell the truth. Ok u’re pride is suffering… so what?!

Is not a material thing and you can get, u SHOULD get over it fast.

Someone just complained to me, that the 11^th man theory is true and what can u do not to be between the 10 and be the special 11^th? And that being a jerk is actually not THE solution when even the jerk is the most romantic one.

And where the hell is the line between being a jerk and being a normal guy?

Actually it’s up to u, up to her and up to the… Universe! If u’re lucky and know where to stop, u find yourself in the second situation. If not move on from the first one and try with another person.

There’s another thing – another universal truth. And I guess I wrote somewhere about that also.

It doesn’t even matter about the person from the present. It’s about all the other persons back from your past. Cause, us human beings can’t let go our pasts…

It happened to all of us to be the 11^th man, or one from the 10^th… And we tend to be one time the 11^th, and in the next relationship to one from the 10^th.

Or easier said: if we were heart in our last relationship we tend to hurt the next person in our life or to be more careful with our feelings.

If we were happy until now, we tend to see all things in pink and maybe not be careful at all and get hurt, or be lucky again.

It’s all about our past experiences. We build our day to day life experiences based on what we know, what we experienced or what we’re familiar to.

The answers for all our problems are actually IN us. We just have to take some time and reflect about ourselves.

Then, we have to take time and try to understand the other one and understand their past.

Or just risk it? Life is a rollercoaster anyways. It would be maybe too boring and to planned if we would be careful with any signs.

So… just enjoy life!

 

what do u think about this theory? what’s your own experience?

Adolescentii vor conduce lumea!?

Oricum ai interpreta-o e un adevar general valabil. In viitorul apropiat tinerii vor fi de fapt oamenii ajunsi la maturitate, care vor fi mana de lucru, care vor face afaceri, care vor fi in floarea varstei, care v-or avea familia lor – care vor conduce lumea.

 

Insa, tot in viitorul apropiat, daca nu chiar deja in prezentul pe care-l traim, adolescentii au un cuvant de spus. Si nu ma refer la cei rebeli, care odata ajunsi la pubertate s-au pus impotriva curentului – fiind niste mici monstrii, care nu se mai pot intelege cu familia, carora nu le place scoala si care nu vor sa faca nimic ce nu le place. Acestia au fost dintotdeauna o specie existenta.

Ma refer la o generatie foarte asemanatoare cu cea din anii 60 – cand in urma “bombardamentului” cu copii, s-a produs o tranzitie a structuriilor, a valorilor. Societatea dinamica a produs si a fost tarata in acest val al globalizarii, al progresului informational – comunicational, al consumului.

 

Generatia “lovita” a fost invaluita de noi valori, foarte prezente si evidente chiar si in ziua de azi – individualismul, emanciparea materialismul (postmaterialismul).

 

Adevaratul boom l-a constituit si atunci dezvoltarea si transmiterea rapida a informatiei, comunicarea si consumul.

 

Insa, lasand nostalgia secolului trecut deoparte sa transpunem acele schimbari in secolul nostru drag care este caracterizat de o viteza si mai mare. Viteza care afecteaza stilul de viata, consumul si mai ales fluxul de informatii, datorita tehnologiei.

 

Si cine stapaneste cel mai bine aceste tehnologii, daca nu cei care se nasc cu acestea. Cei care au prioritatea la a primi totul de-a gata, care pot fi martori in timp real ai schimbarilor, care pot da feedbackul necesar astfel incat acesta sa aiba relevanta.

Nu stiu cat de constienti suntem de faptul ca adolescentii din ziua de azi sunt atat de emancipati – au atat de multa putere, care le este oferita si bine sustinuta de tehnologie. Cat de mult ne ajuta sau sperie acest lucru.

 

Sunt exemple care ne fac mandri, care ne uimesc in mod placut si sunt exemple care ne fac sa ne ingrijoram.

Adolescenta in sine incepe sa devina din ce in ce mai tanara si e caracterizata de o varsta parca mai frageda decat pe vremea mea (care n-a fost atat de departe…). De asemenea parca incepe sa se intinda pe o coarda a timpului si mai larga…incercam din rasputeri sa fim tineri cat mai mult timp.

 

Vremurile se pare ca nu se schimba doar meteorologic, ci si din pct de vedere al clepsidrei varstei. Mai nou copii de 8-10 ani se poarta ca adolescentii rebeli de mai deunazi de 16 ani, iar cei de 12-15, ca atotstiutorii 17-18 ani, iar cei de 17-18 parca ar putea fi studentii din anii terminali.

E o impartire aiurea – existand exemple totusi pt fiecare varsta, care sa confirme aceasta accelerare a imbratisarii vietii.

 

Sa vedem cine mai sustine ceea ce zic eu – in primul rand ei sunt cei care ne uimesc – fie ca-I avem printre noi, frati, vecini, fie ii vedem pe strada, fie ne miram de ei pe internet –cum?

Hai sa facem un exercitiu: intrati pe hi5 (da stiu, nu va place acolo – e pt ailalti…dar mai ales e locul unde se desfasoara astia “marii-mici”). Luati profilele alea mai sclipitoare, care product disconfort retinei, care au cateva mii de prieteni si sute de poze, mai toate modificate in programele jmechere, cu comentarii care sa aprecieze aceste modificari. A! nu cautati dupa varsta – se pare ca e rushinos sa fi tanar – nu prea e frumos sa pui pe hi5 varsta de 12-16 ani… (inainte stiu ca era dragut sa te lauzi ca inca esti mic, si doar dupa anumite praguri alegeai sa-ti maschezi varsta, scazand catziva ani…dar, ei, ce sa mai scada???)

As zice ca fragezimea se observa in poze – cu toate ca ma uimeste maturitatea gesturilor, a privirilor afisate in acele poze…

Va mai dau cateva detalii care i-ar putea trada pe tinerii care vor conduce lumea – rebeliunea fata de… tot? statusurile de acolo pare-se ca trebuie sa contina injuraturi, amenintari, cuvinte necuprinse in dex.

Mai trebuie musai sa asculte trupe de care noi inca nu am auzit, dar in lumea lor sunt staruri, pt ca au fani. Trebuie sa aiba o lista lunga de filme care contin ghici ce? Povesti drogate, batai sadice, revelatii…

 

Ok. Am ales sa pun in luminca decandenta acestei tinereti tinere.

 

Avem insa si printre acestia exceptii, care tind sa fie o regula. Is destepti frate. Sau daca nu, se prefac a naibii de bine. Oricum ar fi ei, stiu sa jongleze cu cunostintele lor – au la dispozitie stiinta colectiva, au la dispozitie un google tot mai performant, au un networking bine pus la punct. Si toate astea sunt presarate din plin cu curiozitatea specifica varstei (oricare ar fi aceasta).

 

Ca tot am zis de Google – CEOul acestuia – Eric Schmidt, a facut niste previziuni in legatura cu viitorul nostru si e foarte constient ca acesta va fi, daca nu este deja condus de acesti mici monstrii ai digitalului.

http://www.readwriteweb.com/archives/google_web_in_five_years.php

Ei sunt acolo – sunt pe internet si fac ce vor cu el…

Laptic si biscuiti la PR Tea

Sa vedem, avem cuvinte noi pe care le invatam in acelasi timp cand ii invatam si pe ceilalti: recognoscibil, diferenţiate ( ca asta: diferentietate, cica l-am inventat eu). (nici asta nu fu inventat de tine:P micutz filosof)

Aceste doua cuvinte au fost folosite in incercarea de a defini brandul personal.

Pentru ca el, adica Darius de Groaza, este un Brand Personal – si anume Jeg – adica asha cum e David Ogilvy, Leo Burnett si Steve Jobs, nu Mihaela Radulescu.

Un brand personal poa’ sa nu fie bun la pat. Cel putzin Darius a tinut sa faca asta inca o data public. Cica cam asha s-o si nascut blogul lui Jeg, pt care il stim cu totii. El n-are noroc cu fetele, nu e bun la pat, o fost inselat, stia asta si trebuia sa si scrie despre asta.

Branding personal bazat: pe sinceritate.

Si nu numai. Ne-a dezvaluit reteta succesului pt un brand personal.

Pasi pentru a deveni un brand personal, mai ales asa in randul bloggerilor, ca ei poa sa scrie de astea:

frustrari,

complexe,

esecuri,

sinceritate,

rautate.

Blog – vazut acum vreo 5 ani de catre el ca un jurnal personal facut public. A se observa cele 2  chestii care vin in totala contradictie dar care se serveste fierbinte si e trecuta in meniu ca si: viata intima pusa pe tava.

“Sunt un idiot cand vine vb d fete”. Nu suntem la fel totzi in acest caz?

Sa fim seriosi, de cand cu netul si nu numai, n-am capatat curaj sau experienta in domeniul asta amoros, ci ne-am facut mai idioti decat permite legea…

Concluziune numero 2 (fara sa numaram sau sa luam pe rand pasii magici)

Slabiciunile te fac vedeta. Da el zice ca nu e vedeta, e doar o p..a de om.

Concluziune numero 3, care se dovedeste a fi tic verbal. Adica e o chestieu ft inteligenta pe care deja o zis-o prea des, da ne-o impartasit-o si noua: bad PR is good PR

Sfat pentru mici blogarasi wannabe “Sa se lase ca-i de-a-mpulea”. Pai normal – sa aiba el concurenta? Adica oricum nu poa sa aiba, ca e atat de plin de “diferentietate” ca nimeni altul si oricum el fu primu care o dat tonu si chiardaca vreti sa va sinucideti online, sau sa faceti politica cu politicien, el o facut-o deja.

De ce e el un brand personal? In afara de ce ne-a zis si pt ce il stie toata lumea…

Pana si prezentarile si le face in mod diferit. Is in dilema daca le face in corel si porma le exporta in jpeg, sau pur si simplu ii place sa tzina pixuri, creioane in mana, sa mazgaleasca foi pe care sa le scaneze si sa le faca poze. Cu siguranta a 2-a varianta.

El e omu cu bicicleta aia mica – profi cica, da nu pt facut turu’ Romaniei, cu toate ca a demonstrat ca poa sa faca si aia.

E “puiutzu ala de de comunist” pe care eu l-am remarcat pt ca are bicicleta aia si pt ca stand pe bicicleta aia ii vedeam mereu cureaua – care e exact ca si a mea!!!

E omu’ care poa sa poarte tricoul ala despre care am mai zis eu intr-un post, pe care sper ca nu i-l spala mama-sa.

E omu care chiar si la PR tea trebuie sa ceara lapte cu ce altceva, decat cu biscuiti.

(cam asta a fost ieri la PR Tea in Bulgakov + rautate multa si pufoasa din partea lui Jeg fata de cei cu xlul asemanator…)

No school for creativity/ creativitate neshcolita

O noua realitate ma loveste. Aproape zilnic. Si acele zile sunt cele in care sunt la scoala. Mda. Nu facultate, scoala! O facultate care tinde sa fie melancolica si sa pastreze vie memoria anilor de scoala a celor ce au iesit de pe bancile ei. Probabil e si asta un mod de a feri copilasii de crunta realitate. Doar ca pentru mine e greu sa ma readaptez la ceva ce am uitat in ultimii 3 ani de zile.

 

Mi-e greu dupa ce am dat o licenta sa revin in timp, sa stau pe banci, sa scriu de pe tabla, sa ies la tabla si sa-mi fac temele pentru urmatoarea intalnire in aceeasi formula.

Mi-e greu sa cred in diferentele atat de mari de la o specializare la alta, mai ales in cadrul aceleasi universitati. Si totusi diferentele sunt mari, precum diferenta dintre nr de studenti prezenti la cursuri sau seminarii.

 

Inseamna atata de mult sa ai un grup mic si compact cu care sa lucrezi constant. Si e atat de greu sa te dezvolti singur intr-o turma mare, unde identitatea ta se reduce doar la o parte insignifianta a grupului prea mare.

 

Este foarte important ca in acesti ani sa-ti conturezi identitatea, sa-tzi formezi personalitatea pt a o putea modela si plia pt viitor.

Dar asta e mult prea greu cand creativitatea ta este pur si simplu blocata.

 

Pentru a nu filosofa indelung despre asta pun un filmuletz care explica mai bine decat as putea eu.

 

schools_kill_creativity

 

Vin doar cu exemple pentru a sustine cele spuse. O scoala unde se urmareste o programa stricta si mult prea rar updatata nu are cum sa te dezvolte din pct de vedere creativ. Nu prea te face sa vrei mai mult de la tine. E dificil sa vrei sa faci fatza cerintelor si totusi sa ai timp pentru propriile interese, care nu intotdeauna sunt exercitiile de rezolvat. Si nici la scoala nu puteai fi as la toate materiile. Si practic gandind, oare ce te ajuta mai mult? Niste formule invatzate sau efectiv munca facuta si placerea de a realiza ceva?

Si creativitatea e cam lipsita si la modul de predare. Profesorul sta in fatza, vorbeste sau dicteaza.

Workshopurile sunt interactive.

Seminariile in care se cheama specialisti sunt cu adevarat practice.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

Ma bucur ca timp de 3 ani am avut posibilitatea sa fac ceea ce mi-o placut. Sa pot combina scoala cu multe workshopuri. Sa pot face proiecte pe subiectele mele de interes, ca am putut afla astfel si alte chestii interesante – mi-a permis sa ma desfashor si astfel sa ma formez.

Acum, mi-e greu sa ma conformez. Insa, tind sa cred ca m-a ajutat sa stiu sa jonglez si sa scot ce e mai bun pt mine.

 

La urma urmei nu sunt retzete pentru un viitor de succes. ON fiind mereu pe aceeasi lungime de unda cu mine, a decis sa dezbata fix tema asta care ma rodea: cum e cu invatatul asta… Poti invatza foarte bine, sa-ti placa asta si sa ajungi sus, la fel cum potzi face orice altceva si sa te tarasti pe bancile scolii si sa ajungi totusi sa faci ceea ce-tzi place si sa ajungi sus.

 

La urma urmei…it’s about luckJ

Metoda old-school de agatzare: daca eu iti cant, ma placi?

back to emotional stuff.

Ca tot vorbim aici de marketing emotional, de branduri cu suflet, de emotii, ia sa vorbim un pic si despre cele adevarate.

Ieri in statia de autobuz si in continuare pe autobuz am asistat la o poveste de dragoste in curs de inchegare.

N-am fost nicidecum o incercare obosita a unui tip mai fancy de a agatza o gagicutza care se face sa-i fie colega si sa o observe mai bine in statia de autobuz. A fost o incercare dragutza, de moda veche transcrisa in zilele noastre de a-i arata fetii ca baiatu o place.

Un EL, frumushel, destul de trendy – o bluza sport de la duffs, o geaca maro de piele, niste blugi mai stramti si niste bascheti maronii, o freza destul de emo ducand spre clubbin’ dar nefiind deloc un confrate al exemplarului cocalaris.

O EA, fata simplutza, extrem de dragutzica, imbracata normal, cu niste manusele in dungi asortate gentutei tot in dungi si bluzei tot in dungi – necategorisibilia din pct d vedere al gusturilor muzicale.

Si asta cu gusturile muzicale va zic sigur ca e asha, pt ca baiatul incerca din greu sa o bage intr-o categorie in fct de ce cantareti asculta ea. A incercat mai intai sa ghiceasca, ca era mai fun asha si a inshirat ce asculta el: Deftones, Incubus, Blink 182 – si era mirat ca ea nu prea auzise de astia. Si atunci o intreba ca ce, ea prefera celine dion? raspuns negativ. Deci nu esti pitzipoanca de aia.

Incercarile au continuat si au fost acompaniate muzical. EL incepuse sa-i fredoneze, mai apoi sa-i cante fetei. Si trebuie sa recunosc ca avea voce, era dragutz, dar poate putin penibil? EI ii placea, dar nu dadea semne. Era misterioasa si sustinea ca n-are nici un cantaretz sau formatie preferata.

Vazand ca nu-i merge a inceput sa vorbeasca despre alte cele. Destul de haotic. O lua peste picior, incerca sa o faca sa zambeasca, glumea si o studia, in continuu cu ochi de tip indragostit caruia nu-i pasa ca se face de ras, daca reuseste sa-i smulga un zambet. I-a smuls mai multe. Au reusit sa se asheze unul langa altul si a luat-o chiar si de mana cu ceva pretext, pentru a o lasa pe urma.

Din pacate trebuia sa cobor. Insa am coborat cu un zambet pe buze. Se mai poarta si astfel de metode de agatare – la scoala, se nimereste sa-tzi placa colegu/a si incerci sa-l/o faci sa te placa la randu-i. Si nu e ca la club cu vrajeli urlate in urechi. Si nu e ca pe mess, ascunsi in spatele unui monitor…

E old school, foarte normal, dragutz si plin de momente neasteptate. Insotit de tot tacamul necesar comunicarii- verbale, non-verbale- mai ales mimica, gestica…

Sper ca EL a reusit cu EA, sau ca macar EA i-a apreciat gesturile, nu prea mai ai ocazia sa “patzesti” din astea

Schizofrenie digitala

sau schizofrenia virtuala…

Apare la cei ce oscileaza intre aceste 2 lumi- care pot administra nu doar 2 vieti – una in offline si una in online, ci care jongleaza perfect in online cu mai multe, fara a-si pierde integritatea de a-si dezvolta si p cea din real. Cam ‘paranoico-schizoida’ treaba. Dar e vb d continua fuga d marketeri, de satisfactia pe care o ai cand potzi fenta cat mai multe strategii indelung faurite. Sa fi mereu cu un pas inaintea celorlalti. A naibii de greu cand constientizam nivelul mult prea inalt al sfului din acest secol. Fentezi shefi, prieteni – sentimete proprii. Cand mai ai timp d sentimente? Mai ales cand te educi singur sa functzionezi atat de robotic? Aici trebuie sa intervina acea capacitate d a mentzine si viata pe offline.

To be continued…

Weather related feelings

Urmatoarele randuri vin asha ca o mare parantreza…nu e nimic legat de ceea ce va urma sau a fost, ci efectiv e weather related. La fel cum si reumatismu, starile de discomfort fizic ori psihic, asteniile de primavara/toamna apar asha…de nicaieri si le zicem meteosensibilitate. La fel mi-au incoltzit si mie ganduri, care cred ca sunt cam la unison cu gandurile tale si ale multora din jur. Si incoltesc asha…alimentate de ploaie, care oricum e cea datorita careia incoltzesc si cresc si alte cele, gen plante si ce mai mancam noi. Gandurile astea au incoltzit si ne-au crescut manie, furie, dezolare in suflet si mai ales muulta umiditate, nu doar in suflet ci si in adancul porilor.

Cati nu ati injurat azi vremea? catzi nu v-ati plans de ce se intampla afara? Catzi nu ati tremurat cand ati iesit afara? Catzi nu atzi fost stropitzi astazi?

Probabil cei ce au fost destul de inteligenti si suficient de comozi si fara prea multe chestii de rezolvat incat sa ramana acasa si sa savureze o zi binefacatoare in cuibul propriu.

Pe restul ne-a plouat pana la piele, ne-a batut vantul, ne-a inghetzat mainile pe umbrele…

Tot ce stiu e ca vroiam sa scap de frig, sa-mi arunc shosetele ude si sa fac un dush fierbinte… la urma urmei a fost o zi plina, pt care a meritat sa ies din casa, doar ca sa zicem ca tot vremea asta a dus si la alte nemultumiri

Macar de era un acel el care sa ma astepte acasa, macar sa stii ca ai in bratele cui sa te cuibaresti in timp ce asculti ploaia…care nici acum n-a obosit sa cada si sa semene sentimente in adancul nostru…

The web is looking back at YOU!every second…

Trecand peste faptul ca iar a trecut ceva vreme de cand n-am mai scris- as usual: n-am avut timp si nici n-am prea avut chef, (ca n-am avut timp sa-mi fac idei).

Dar noroc cu evenimentele astea care genereaza automat idei.

Sau cel putin ele asha functioneaza la mine.

Super training => super idei noi + motiv de a scrie pe blog.

Si cam genu’ asta de evenimente – workshopuri, traininguri, monoloage, prezentari, conferinte- le vad eu ca fiind reushite, care te motiveaza, care te incarca de energie si care te fac sa vrei mai mult de la tine – sa ai IDEI.

Oricum, nu conteaza ca eu de abia am mai intrat pe net zilele trecute, tu ai stiut ce fac. Pana si tu, ala pe care eu nici nu-l cunosc ai stiut ce fac, sau cine sunt, sau ce-mi place sa fac… asta daca te obosesti sa clickuiesti pentru a ma gasi, daca iti pasa sa vezi urmele pe care le las eu in acest spatiu infinit al virtualului.

La fel cum si eu te pot gasi si pot gasi cam pe cine vreau eu, daca ma uit un pic in juru’ meu si ma adancesc putin in fereastra asta spre internet.

Cum asha? Simplu. Nu doar tu te uiti in monitor, ci si monitorul se uita la tine.

Internetu’ asta e un soi de Big Brother, who’s watching you. De ce? Pt ca sa-ti furnizeze la randul lui fix ce-ti doresti tu – sub forma de produs, mai exact, sub fr brandului care ajunge sa te stapaneasca. Asta zis asha frumos incat sa nu te sperie, o fac pentru a fi in beneficiul tau si mai ales al lor, al celor ce vor sa-si vanda marfa.

De fapt e infricosator daca stai sa analizezi bine: nu pentru ca tzi-ar fura Ip-ul (who cares about does numbers?), ci pentru ca iti “violeaza” intimitatea si cel mai paradoxal – o face cu voia ta!

Si asta n-ar trebui sa te infricoseze, pentru ca deh, nu prea ai ce ascunde si nu doar ca accepti sa ti se publice viata pe internet, vrei asta.

Ne place sa ne insiram gandurile in bloguri personale, ne place sa zicem in 140 de caractere ce facem, unde si cu cine, ne place sa publicam poze cu noi in diferite ipostaze, ne place sa ne afisham cu anumiti oameni si sa ne publicam statusul de looking for sau in a relationship.

Slava domnului (sau a naibii de programe?) suntem sustinuti de tot felul de retele sociale – viitorul new marketing- pt asta: amazon, google, blogger, myspace, facebook, flickr, second life, twitter.

Toate astea si pe langa, celelalte copii autohtone sau pur si simplu competitive, ne contureaza aproape perfect viata – a se traduce: furnizeaza marketerilor inteligenti informatiile necesare pentru a ne vinde ceea ce sigur vom cumpara – prin new marketing.

Brandurile au acum oportunitatea de a fi tangibile atunci cand vrem noi sa le atingem. Consumatorul are puterea. Acesta furnizeaza povestiile de care se folosesc brandurile pt a creea experienta.

Consumatorii ofera content care sa sprijine contextul in care se afla brandul.

Atatea metode de urmarire a vietii bietilor consumatori ce pot fi folosite in the new marketing doar daca marketerii aleg contextul relevant. Si asta se intampla cand acestia aleg sa inteleaga contextul, dandu-I astfel valoare contentului.

“Marketing is about giving people reason to buy stuff. Understanding context adds value to it.”

Revenind la profetiile apocaliptice tehnologia a luat-o razna.

Atatea si atatea aplicatii pe Iphone, care depasesc cu mult scrierile catalogate drept sf a le lui Jules Verne – alea nu mai sunt demult Sfuri, am avut noi grija sa creem altele – asteptam cu nerabdare teleportarea:P

Finalul infricosator se poate urmari in Terminator si totusi pana atunci ne putem folosi de internet pentru a mai vinde cate ceva. E bine deci de stiut ca aceasta poate fi folosita de marketeri- toate tehnologiile astea fiind menite sa furnizeze informatii, pe care insa ar trebui sa stie cum sa le foloseasca.Cat optimism!

To be continued… lumi pararlele, nevoia personalitatiilor multiple, de la web 1.0 la web 4.0?….

Si o sa inchei, chit ca vroiam sa incep prin a face reclama direct celor de la The Kitchen– ceea ce s-au ferit baietii sa-si faca singuri.

O voi face pe shleau – si astfel cred ca de fapt tzi-ai atins scopu de a genera discutii despre tine, oricat de mult mister ai vrut sa lashi

Trainingu’ asta care a generat tumultul de idei imbracat in nori de groaza, e cel al celor de la The Kitchen – Marketing is dead, long live new marketing!

Adica mai sus nu am vrut sa scriu despre cat de infricosator e de fapt internetul in postura de Big Brother, ci ca un tool puternic in ale marketingului…

What the fuck is The Kitchen? Degeaba dau google – ca nu gasesc nimic ce sa nu fie legat de retete de bucatarie sau alte cele. Consultanta, strategie si productie … de ce?

Idei si prezenta online, caci m-a convins, onlineu’ e vital, onlineu’ dicteaza.

Esti offline? Tot online te gasim!

toamna Vrei mai mult de la tine

Toamna inseamna sfarsit de vara, dar inseamna si un nou inceput. Cel putin din punct de vedere academic, e inceput de an. Pt fiecare dintre noi e un inceput, de cele mai multe ori mai important decat revu’, pentru ca ne setam tzelurile legate de partea materiala, spirituala… ma rog, fiecare cu ce-l doare.

Ei bine, clar, nu e doar scoala. E nevoie de  tot felul de activitati care sa ne tina activi si sa ne mai faca si placere. E nevoie de prieteni, pentru ca singuri  avem cam putine modalitati de distractie. E nevoie de ceva FUN si totusi GOOD FOR THE FUTURE.

De aceea se fac balurile (ma rog, nu prea le intzeleg rolul lor – ca e parca facut pt a semana raca inca de inceput intre colegi…) si de aceea incep recrutarile pt organizatii.

hmmm… aici vroiam sa ajung: organizatii studentzesti, voluntariat, proiecte, implicare.

Mda, deja si aud. Ce-i cu porcariile alea? Ce-i cu sectele alea? De ce as face lucururi pt care nu ma plateste nimeni?

<p>Tind sa cred ca sunt putini care inca pun intrebari de genu si le-as zice, fratilor ati ramas in urma. Inainte vedeam asta prin filme, erau chestii tipic americane, da’ o cam trecut vremea, ne-am “civilizat” si noi si culmea se pune accent pe voluntariat. Era si un articol bun pe tema asta si nu-l gasesc!!!</p>

<p>Nu sunt secte – sunt doar grupuri de oameni cu aceleasi idealuri, cu aceleasi preferinte, care fac treaba si se mai si distreaza impreuna.</p>

<p>Nu te plateste pe loc, dar cu timpul se pare ca vei fi platit mai bine. Cum? Pai incepe voluntariatul sa cantareasca greu in orice CV. Mai ales acum, ca mai toti au acces la educatie, mai toti facem 1, 2 – 10 facultati de dragul diplomelor, masterate. Si atunci cum ne diferentiem cand vrem si noi un job? Cu acele randuri in plus care dezvaluie activitatea intr-o organizatie, care dezvaluie voluntariatul.</p>

<p>Oare mai trebuie sa militez pt ideea asta? Daca nu-tzi dai seama singur ce beneficii iti poate aduce voluntariatul, it’s ok, move on – sper sa ai macar noroc in viata, caci se pare ca nu vrei sa ti-l faci singur.</p>

<p>Dar ce organizatie???</p>

Asta e o intrebare buna. Mai ales ca au aparut tot mai multe organizatii, acum ca li se acorda importanta tot mai multa – creste cererea, creste oferta – ce-i de facut?

Iformeaza-te. Si mai ales gandeste-te de ce ai nevoie si de ce ai vrea sa intri intr-o organizatie si in fct de asta vezi si tu ce organizatii ai la-ndemana si ce-ti ofera fiecare?

Am si eu un raspuns pentru tine: AIESEC

<p>Hopefully u heard about the world biggest youth association.</p>

<p>E o organizatie internationala, care activeaza in peste 107 tari, de mai bine de 60 de ani… ok asta aflati voi si cu un google. Si de ce ai alege AIESEC? Asta da intrebare dificila. Sunt atat de multe raspunsuri pro AIESEC incat nici nu stiu cu care se incep. Oricum, un lucru e sigur – fiecare poate profita de aceasta organizatie cum vrea el si sa aiba parte doar de beneficii. Se adreseaza atator nevoi si satisface si mai multe o data ce intri si incepi sa intelegi.</p>

<p>Te ajuta sa vezi ce vrei tu de la tine. As numi-o ce-a mai egoista si individualista organizatie: te formeaza pe TINE. Te invata sa fi lider, te invata sa te cunosti mai bine, te invatza sa vezi doar lucrurile bune si sa le transformi pe cele rele tot in favoarea ta.

Pe langa asta e cea mai frumoasa comunitate in care ai vrea sa te integrezi – si in care sa fi TU in cadrul echipei tale. E mare, e foarte mare – peste , in care si tu esti unul, iar impreuna cu ceilalti sunteti o echipa. Astfel inveti sa faci parte din grupuri, inveti ce inseamna sa fi a teamplayer dar si un team leader.

Te cunosti pe tine, ii cunosti pe ceilalti – si astia sunt niste pasi imensi care te invata sa pasesti mai sigur in viata si cu siguranta nu singur.

Vei intalni la tot pasul un fost aiesecer, un alumnus, un angajator care sa stie ce inseamna AIESEC.  Multi oameni iti vor deveni prieteni:

• acei prieteni cu care poti imparti un pateu, sau un sac de dormit,
• acei prieteni cu care poti pleca peste mari si tari, acei prieteni cu care poti deschide o afacere,
• acei prieteni cu care poti sta in camin, sau inchiria un apartament,
• acei prieteni pe care ii poti suna cand ai nevoie de ajutor,
• acei prieteni din orashele preferate de pe harta lumii care sigur se va bucura de vizita ta si-ti va oferi o canapea,

acei prieteni care… lista poate continua asha cum vrei tu, pentru ca AIESEC poate insemna pentru tine ce vrei tu.

<p>Si daca asta cu prietenii nu te incalzeste pentru ca ai impresia ca oricum ai prea multi, atunci macar viitorul tau ar trebui sa te preocupe, mai ales ca am zis mai sus cat de mult cantareste voluntariatul pe CV.

Cu siguranta ai un hobby – fie ca e advertisingul, fie ca sunt banii, fie ca te crezi mare combinator, fie ca iti place sa interactionezi cu oameni, sau pur si simplu u love technology.</p>

<p>Guess what – AIESEC is what you need.</p>

Cu totii trecem prin faza aia stupida cum ca nimeni nu te angajeaza fara EXPERIENTZA, si pt ca nimeni nu te angajeaza, clar nici nu o sa ai cum sa-ti faci experienta. That’s why u have AIESEC. In AIESEC iti poti face experienta, poti face multe si sa ai raspunsuri la interviul de angajare cu ce stii sa faci – o sa ai un sir de exemple cum ca ai facut aia sau aia in cadrul unui ONG. Si chiar ai ce face – fie faci vanzari, inchei parteneriate, ai de a face cu bugete, sau faci afishe, gandesti campanii de promovare, iei interviuri, delegi …etc…

Fiind student la arte, chit ca esti artist te preocupa si partea materiala a vietii si te gandesti sa faci afishe sau macar sa iasa bani din munca ta – in AIESEC ai ocazia sa faci materiale promotionale – ai ocazia sa exersezi.

Esti student la FSEGA? Adica sigur esti unu dintre aia muuulti – clar ai nevoie de experienta – si nu te prea invatza la scoala cum sa dai telefoane si sa convingi lumea sa dea bani pentru proiecte. Chiar azi a afirmat un prof fix de la FSEGA ca diplomele nu sunt suficiente, ci activitatiile extrascolare te diferentiaza.

Esti student la psiho? Si ai vrea sa ai contact cu lumea, poate chiar sa faci resurse umane – avem departament de resurse umane – talent management, care cu aceasta denuminre faina spune multe.

Esti creativ din fire si ai face multe da’ nu prea ai cu cine? Noi astia din departamentu’ de comunicare am cam avea nevoie de tine: avem nevoie de texte bune, de oameni organizati pt a face conferintze de presa, de oameni care sa gandeasca in slogane.

Pe scurt AIESEC e pt fiecare in parte- si pt fiecare e altfel – it can be your AIESEC, nu degeaba se numeste si siteul nostru www.myaiesec.ro – unde poti aplica si tu.

Si ca un bonus – normal ca sunt si 2 proiecte pt nevoile fiecaruia dintre noi

Intre 12-16 octombrie

Build Your Career – cu traininguri gratuite oferite de trilulilu, Creatica, The Kitchen, Cososys (pe mkt, vanzari, hr)

http://byc.myaiesec.ro

One Week University – traininguri pe Webdevelopment – ISDC, Netlogiq

http://owu.myaiesec.ro

daca eu vreau, clar tu nu vrei

E interesant de observat ca atunci cand ai asteptari ai de suferit.
Cu cat is asteptarile mai inalte, cu atat suferi mai mult.
Si nu, nu sunt pesimista, sau prapastioasa, ci s-a intamplat sa mi se tot adevereasca.

Nu ma pot baza pe ceilalti.
Si nu suport asta. Da? Nu suport sa mi se zica ceva si sa se uite. Sa promiti ca vei face si sa nu faci. Mai ales ca ceea ce am eu de facut tine de ceea ce faci tu, mai bine zis ar trebui sa faci tu.

Nu-mi place nici sa-mi fac iluzii. Mai ales cand stiu sigur ca nu sunt singurul lucru care iti trece prin minte. Cum nici tu nu prea esti un lucru care-mi trece prin minte. Avem prea multe pe cap…prin cap. E clar.
Dar mi-e ciuda ca de cate ori fac experimentul- ia sa ma fac eu ca uit sa vad daca isi aminteste, se face ca mereu sa nu-si aminteasca.

Si atunci incepi sa ai remuscarile alea…dar daca toate s-au intamplat pt ca asha am vrut eu si pt ca eu am facut totul? Poate nici macar nu vroiai…
Sau poate ca vroiai dar chiar ai nevoie de imbolduri?

Nu prea poti sa stii niciodata ce e in capul celui in care ai vrea sa stii. Ca de restul clar nu-ti pasa nici tie.

Sau deziluzia vine tocmai pt ca vrei exact ceva ce atunci nu poti avea?
Poate in alte circumstante ar fi altfel.
Mai e si faptul ca de obicei bagi de seama doar cand ceva c vrei nu se intampla, iar cand se intampla o iei ca pe ceva normal.

Cam asa si cu fericirea – de ce nu prea suntem fericiti – pentru ca nu ne dam seama ca de un lucru bun atunci cand ni se intampla…