some ads to remind

hmmm…i’ll let the videos talk for themselves

doing things differently  leads to something exceptional

Exceptia e cea care confirma regula.

Cred ca asta are traducere in absolut orice limba. Si culmea se aplica.
Si ajungi si tu sa fi exceptia care confirma regula. Care regula?
Una dintre cele care iti bantuie viata. Si in timpul petrecut de tine pe aceasta planeta sunt destule reguli. Fie ca e cea a carierei de vis, pe care daca luptzi o potzi avea, daca ai noroc o poti gasi ushor, sau poate nu va fi regula confirmata de o exceptie…vei avea un job care-ti va aduce bani, care te va feri de plictiseala, care poate iti va aduce iubirea vietii.
Si atunci vei ajunge sa fi o exceptie care confirma regula iubirii.

(Ce sentiment placut. Sa am din nou laptopul in brate, sa fiu insiprata de mii de ide, sa fiu la finalul unui weekend plin…de evenimente si de plictiseala in acealsi timp…
Si randurile se astern.
mi-am inceput ziua exact invers, adik cam cum si-o termina majoritatea, cu un film. De fapt il incepusem aseara, da cum era mai lung decat restul, si era frumos impartit in 2 parti, am zis ca il voi termina dimineatza, stiind ca ma va inspira poate sa si scriu ceva.)

Tipuri de oameni, tipuri de relatii, tipuri de reguli, tipuri de exceptii

O gagica tipica, care se intalneste cu multi tipi, care ii iau numarul de telefon dar n-o vor suna niciodata, ea fiind cea care va astepta si va INTERPRETA. Cine n-a facut-o macar o data? Sa-ti lashi mintea sa zboare. Sa vezi in tipul din fata ta, sotul ideal, tatal ideal, omul lnaga care ai vrea sa imbatranesti. Sa fi pe culmile fericirii ca ai intalnit un astfel de om. Sa fi mentinuta inviata de aceste sperante. Sa simti pe zi ce trece cum sperantele devin desharte, cum totul a fost in mintea ta. Ai noroc daca intalnesti pe cineva care sa-ti spuna verde in fata ca nu se va intampla, pentru ca nu I-ai trezit si lui acelasi interes.

Unele renuntam, facem diferit data viitoare, devenim mult mai atente la DETALII, care nu devin automat semen. Geegee, nu… face acelasi greseli pana cand isi da seama ca tipul care citeste toate detaliile va fi de fapt exceptia ei. Si el e un tip obisnuit. Care ajunge sa le stie pe toate, vazand multe dupa barul in care lucreaza, interpretand multe, crezand ca le stie pe toate si ferindu-se astfel ca el insusi sa se indragosteasca.

Mda. Pana se indragosteste.

Intalnire intr-un supermarket.

De cate ori nu ni se reaminteste ca niciodata nu stii de unde sare norocul? Si ca exista cazuri in care iti potzi intalni iubirea vietii la casa. Si unde mai pui ca aceasta noua cucerire poate fi casatorita. Mda. Dar magia functioneaza. Pana cand intervine nevasta. Pana cand intervine teama de a pune capat unei casatorii. Pana cand intervine din nou teama de a face un pas gresit. Daca a gresit cu casatoria, de unde sa stie ca nu va gresi din nou cu aceasta relatie care a explodat din prima?
Si o alta exceptie care confirma regula: nu fugi dupa 2 iepuri de o data, ca-I vei pierde pe aman2. a ramas fara nevasta si fara amanta.

Normal ca exista si tipa secolului nostru, obsedata de tehnologie. Cu pagina de myspace, adrese de mailuri, blackberry. Care nu e in stare sa inceapa o relatie fara sa-si updateze noua freza pe profil. Dar cu un telefon reuseste sa isi sune un client aflat la o masa apropaiata si sa inceapa o relatie….

Tip, care tocmai realizase ca e imposibil sa te combini cu o buna prietena, doar pentru ca se intelegeau atat de bine. Unele prietenii trebuie sa ramana la stadiul de prietenii, pentru ca mai mult nu va functiona.

Cam asa e mereu. In oricare categorie ne-am inscrie la un moment dat in viata, se intampla sa ne iasa sau sa nu ne iasa. Sa fim exceptia, sau sa fim regula…

Mai e cuplul, Ben Affleck si Jennifer Anniston. Care se pare ca au fost o regula si o exceptie intr-una. Au format un cuplu timp de 7 ani fara sa simta nevoia sa se casatoreasca doar pentru ca asha era regula. Insa presiunea societatii si nesiguranta ei au transformat exceptia unei legaturi frumoase intr-o regula care ii desparte. Si o noua exceptie din partea lui a confirmat totusi regila legaturii lor intr-o cerere in casatorie.

O singura intrebare am. Exceptia de a face intr-adevar filme realiste, care ating si explica bine realitatea vietii tinde sa devina o regula?
Stiu ca e o intrebare gen cine a fost primul oul sau gaina. Filmele se insipra din realitate sau realitatea din filme?
Insa comediile romantice tind sa fie mult prea siroase si nerealiste cu happy endingurile lor. Trebuie sa intre un pic de analiza. Un pic de tipic: interviuri cu oameni normali care povestesc cate o parte din viata lor. Si un pic de maestrie si inteligenta din partea unui regizor sa le imbine atat de bine incat sa nu para un documentar, sa nu para o comedie romantica. Ci sa fie ceva de gen: da bai, asa ii. We gotta take it as it is. Sa nu speram prea mult ca vom ajunge o exceptie. Sa invatzam sa fim fim reguli. Sa apreciem cand suntem exceptii.

twilight

Emotii puternice ce fac sangele sa clocoteasca, mintea sa o ia razna printre o mie de ganduri ucigase, sentimente neintelese care invaluie de fapt cea mai profunda dorinta, cea a iubirii.
Frica de necunoscut, admiratie pentru o frumusete ce poate ascunde ceva malefic.

Acestea ar putea descrie pe scurt caracteristicile atat de reale ale 2 adoscelescenti rupti din realitate si prinsi in metafora exagerata a cartiilor lui Stephany Meyer – care a reusit si ea sa faca iubirea comerciala, spre deliciul cititorilor sau spectatorilor filmului.
Ingredientele dau mai mult decat savoare, un gust aparte ce trezeste apetitul pentru citit – imbinand irealul cu realitatea, dezvaluind licarirea rece a binelui din spatele unui rau frumos.
Ce poate fi mai fantastic decat un vampir supra umanificat, rupt totusi din irealul frumusetii lui Fat-Frumos din basmele copilariei care se indragosteste de cea mai firava fiinta, a carui parfum sangvin poate trezi la viata monstrul din el?
Tipicul tinut prizonier in atipic.

Varsta cea mai potrivita pentru a face cunostiinta cu iubirea in cel mai pur stadiu al ei: adolscentza. ea, 17 ani si el… cam tot pe acolo. doar ca de ceva vreme a stagnat. e un pic exagerat, catde batran ar trebui sa fie el de fapt, dar sa ramanem la ideea ca e mai matur decat ea. ceea ce e destul de ideal ca o relatie sa mearga.

Povestea are o baza in realitate oricarei realtii oricat de ireala ar fi imbracamintea.

E o metafora exagerata.

Nu exista vampiri, cum nu exista nici iubire eterna, pura sau sublima.
Totul se bazeaza pe incredere. Trebuia sa apeleze la vampiri ca sa incerce sa faca omu sa inteleaga ca fara incredere nu se poate?
Ceea ce construiesc aceste doua personaje, relatia dintre ei este speciala, si nu, nu pentru ca ea e o pamanteanca si el un zan…pardon, nemuritor vampir… ci pentru ca exista o incredere, nu gratuita…ci castigata, cladita.

Trebuie sa fie minunat si insuportabil in acelasi timp sa poti citi gandurile omului. Pare si de domeniul paranormalului, dar nu e. De fapt e ceva ce se castiga in timp prin analiza si nevoia de cunoastere a celor din jur, si nu va fi greu sa-ti dai seama la ce se gandeste fiecare, ce scop au in viata: sex, bani, droguri… aceleasi exemple le da si el… le-a citit gandurile…le-a interpetat de fapt gesturile, in concordanta cu ce ii inconjura, expresia fetei. Dupa cum spuneam, nu e greu sa devii “clarvazator”. E un dar, un dar special pe care il primesti, sau ti-l acorzi tie insuti prin atentia fata de ceilalti, prin importanta pe care o dai celor din jur.
Si la fel ca si in realitate, e imposibil sa poti citi gandurile, sau sa interpretezi gesturile persoanei iubite. In acest caz, si un vampir cu supraputeri da gresi. Noi muritorii de rand nu om fi mai presus. Si ce e de facut in cazul asta? Comunicarea. Nu e greu sa-ti impartasesti gandurile in cuvinte.

O alta iubire cu gust comercial. Ai incercat-o?

Se pare ca iubire exista. Sa existe si vampiri?

stranger than fiction

yep, another movie, from the many that i’ve seen these days, but i have to recommend this one.

a serial killer. a woman. “how many lifes did i take?” 8… and she was looking for the perfect method to kill her ninth victim. it had to be a masterpiece.

nervous. smoking tons of cigarettes. visiting hospitals. visualizing suicidals.

but nothing suited, nothing was perfect for her victim, who was a very usual guy. usual is not even the word. a boring man, an accountant, whose life consisted of numbers, was ruled by a watch, who was counting every morning the number of brush strokes, how many steps he was taking to the bus, made difficult computations in his head.

all this was the same for 12 years. until he started to hear his murder’s voice, which accompanied his every move. a womans voice that was telling the story of his life, that even announced him that setting the time after someone elses watch could cost him his life…

such a revealing could get even the most rutinouse man alive out of routine. he started investigating, to find out if he’s crazy, or if he was a character of a book.

and he was.

the serial killer made her victims in a very literary way. but she was always writing tragedies. the heroes had to die. and his death had to be the ending that could turn her work into a masterpiece.

while he was trying to find her, he also changed his way of living. anybody who knows that he will soon die, tries to live life to the maximum. he even found his  sweet love, he fell in love with the baker girl…

and he found his author, in the same time, when she found the perfect way to kill him… but it had to be tipped.  he couldn’t read it…

a real veil of mistery… a very good end. it cannot be changed. HE HAD TO DIE. the viewer is even more curious cause he can’t find out the perfect way he will die… until he…

watch it. and u’ll find out. i guarantee is a master piece.

You wouldn’t understand!

It’s a clichee already. Cause we all think we are special, and that the ones near us won’t understand us. Our feelings. Yeah, we are special. But we don’t really deal with that special problems.
But you wouldn’t understand that…!
We might actually dealt with the same problem. Ok. Wrapped and packed in a different form, but the conclusion might be very general, and would apply. For me, for you. For us.
But again, you wouldn’t understand!

Did u even gave it a try to try to understand?
Or did I let u understand?
This are more specific questions that the first “clicheeistical” one

We can’t change who we are..but we can deal with it…

(3rd episode of gossip girl2)

ps: you know you love me,

xoxo