Te simtzi blazat?

Blazaj al tineretii
Tineret prea blazat?
Nici nu stiu cum as incepe.
Tomando drogas para sonar. Se vana en su soledad… (noha – no es perfecta)
Asta zice noha acuma la mine in boxe. Si da, se dovedeste pt a mia oara ca winampu meu citeste ganduri.
In principiu despre asta e vorba.
Singuratatea si modalitatile noastre de a scapa de ea.
Pe vremuri se credea ca a avea prieteni inseamna sa nu fi singur.
De aceea au fost inventate chefurile, intalnirile, la ceai, la suc, mersul la film, la teatru… etc. mersul la partyuri mai nou in zilele noastre.

Hmmm. Ultima parte incepe sa ridice un semn d intrebare din ce in ce mai mare.
A te aduna acasa inainte de a iesi sau in loc sa iesi pare a fi mult mai la-ndemana si mult mai comod

Sa fie comoditatea vina unei eshuari ale tineretului?
Esuat din ce motiv?
Nu o zic din pct de vdr al unui party organizer caruia ii e frica de faliment. Ci din perspectiva unui om care simte ca lumea nu se distreaza nici makr cand pretinde acest lucru.
Se poate sa avem perceptii atat de diferite despre distractie?

Da ce frate? Varstele noastre sunt apropiate. Si totusi toti tindem sa fim diferiti, sa fim originali. Da chiar asha?

Varietatea poate fi al doilea motiv. Ea duce la diversificarea genurilor de muzica (ceea ce e bine, avem de unde alege), duce la multitudinea de cluburi, locuri d petrecere a timpului liber, duce la organziarea a foarte multe evenimente pe gustul tuturora.
Si aici o alta chestiune care nu-mi da mie pace. Am evolouat. Avem acces la multe. Concerte cu duiumu. Staruri peste staruri. Toata lumea e party orgniser, face de toate pentru a-si aduce un public. Dar uita ca acel public este conditionat de altzi factori. Cum ar fi timpul, banii si mai ales prietenii. Nu poate merge la toate evenimentele la care si-ar dori, mai ales cand acestea se mai si suprapun, sau costa prea mult.
Ever thought of it?
Consider ca orgoliile proprii de mari patroni, sau aducatori de nume ar trebui putzin coborate. Ar trebui ca si ei sa se poata pune in pielea consumatorului de muzica, de eventuri. Nu sa spere ca si-a facut suficienta publicitate si l-a convins sa vina si va veni. Pentru ca, revin, e conditionat de multi alti factori care sunt mai importantzi decat placerea vizuala pe care I-a oferit-o afishul pentru un eveniment. Cred ca voi reveni asupra acestui gand intr-un alt post. Pt ca mai pot fi zise multe.

Individualismul. A 3-a dimensiune. Aici e discutabil. D obicei intervine in discutiile de genu: eu vreau sa facem aia, sau sa mergem acolo. Ba nu, EU vreau dincolo. Ft bine: concluzia nu mergem nici acolo, nici acolo. Prefer sa stau acas, fac un dush si ma culc. Mai ales ca de somn ducem lipsa cu toti.
Dar cand deja esti prea odihnit si ai tot ajuns la replica asta… n-ar fi mai bine sa cedezi? Si sa mai faci si compromisuri?

Si dak mai caut motive, sigur mai gasesc.
Si de fapt asta era esenta postului. Da mereu ia o alta turnura.
Blazajul asta are si putzin ajutor din partea substantelor. Si nu ma refer la ciorba, care este si ea o substantza, cum zice si teo de la café deko (dati pe youtube – merita).
Corelam putzin la ce zice si noha. E nevoie de droguri pentru a putea visa… dar oare atunci mai putem vorbi despre omul care judeca? Sau substanta care judeca pentru el.
Pentru ca sub influenta acestora se manifesta celelalte cauze ale blazajului: mai ales comoditatea si individualismul – se vana de soledad- se imbaiaza in singuratate ( si da, impreuna cu animalutele imaginare … )
Chiar merita sa-tzi distrugi tot cheful si cheful altora mai ales pentru cateva clipe de nici nu stiu cum sa-I zic? Pentru ca sentimentele astfel dobandite iau turnuri diferite de fiecare data.

Da, e un mesaj anti.

Sustin ca nu e nevoie pentru distractie de nimic altceva decat voie buna. Care poate fi extrasa din alaturarea cu prieteni buni, indesata sub un acoperish colectiv al oricarui locshor, si acompaniat de acordurile oricarei muzici.